Blocaj institutional si criza politica la Washington

01/10/2013

Am fost invitat de jurnalistul Paul Ciocoiu de la “Evenimentul Zilei” sa ofer un scurt comentariu despre actuala criza politica din Statele Unite. Nu cred ca trebuie cazut in panica. Sigur, nu am darul de a profetiza, dar cred ca istoria unor crize similare din trecut este instructiva.Pentru diversitatea de opinii, recomand aici grupajul aparut in “Evenimentul Zilei”. Iata succinta mea interventie:

Nimeni nu e castigator in actuala situatie. Nu este prima oara cand sunt martor aici, la Washington, al inchiderii guvernului federal. Imi amintesc perfect iarna 1995-1996 cand s-a ajuns la o situatie similara. Este vorba de un blocaj institutional generat de absenta compromisului politic intre cele doua partide si, respectiv, intre Camera Reprezentantilor si Senat. Va trebui, pana la urma, sa se ajunga la o formula de coexistenta tradusa intr-un buget functional. Pentru moment, insa, radicalismul pare sa fie la ordinea zilei. Adversarii lui Obama il acuza ca nu accepta de fapt dialogul (ceea ce nu e departe de adevar). Presedintele pretinde ca are de partea sa votul popular, desi e discutabil daca alegerea sa a fost un referendum pentru refoma sistemului de sanatate.

 In cazul actual, avem de-a face cu o incompatibilitate intre viziunea uneia din gruparile cele mai influente din Partidul Republican, pe de o parte, si administratia Obama, sprijinita de conducerea Partidului Democrat, pe de alta parte. Cred ca pana la urma moderatii de orientare conservatoare din ambele partide vor reusi sa gaseasca un limbaj comun.

 Miza este ceea ce se numeste Obamacare, noua lege de reformare drastica a sistemului sanatatii, pe care multi republicani (dar si democrati de orientare mai putin radicala decat, sa spunem, Nancy Pelosi) o privesc drept insuficient de bine construita, cu serioase probleme menite sa genereze nemultumiri publice grave. Nu sunt specialist in domeniu, deci nu ma voi hazarda sa ma pronunt asupra legii. Un an de amanare nu ar fi o tragedie, ar ingadui continuarea discutiei asupra celor mai controversate puncte, eventual ajustari. Acesta este sensul propunerii republicane.

Pentru moment, guvernul este inchis, cu exceptia institutiilor socotite de importanta vitala. Aceasta inchidere poate dura cateva zile, o saptamana, chiar cateva saptamani. Deocamdata nu vad consecinte dramatice in plan economic, dar ele se pot ivi daca aceasta situatie se prelungeste peste masura. Iar masura este un lucru dificil de evaluat. Ma indoiesc ca imaginea Statelor Unite are neaparat de suferit datorita unei situatii care are precedente stiute. Nu este vorba de un faliment, ci de o criza de comunicare soldata cu efecte de paralizie politica momentana.

http://www.evz.ro/detalii/stiri/criza-din-sua-1059945.html


Thomas Jefferson, unchiul Ho si Barack Obama (Updated)

25/07/2013

Motto:”What is the nature of the threat which communism brings to the free world? It is the threat of an all-powerful state, dedicated to the extinction of individual dignity and individual freedom–individualism, in short. To put it more simply, communism is the death of the soul. It is the organization of total conformity–in short, tyranny–and it is committed to making tyranny universal.”–Adlai E. Stevenson, 12 septembrie 1952

In politica trebuie facute compromisuri. Diplomatia implica anumite gesturi formale, ritualuri ale politetii, declaratii de curtoazie. Ceea ce insa nu inseamna renuntarea la adevar si inlocuirea istoriei reale prin mit. Pe scurt, nu vad nicio legatura intre parintii fondatori ai natiunii americane si Ho Si Min, dictatorul stalinist din Vietnamul de Nord. Ca acesta a tinut sa apara ca un mare luptator pentru independenta nationala e de necontestat. Ca i-a trimis scrisori lui Harry Truman este real. Scrisori la care acel admirabil om de stat a refuzat sa raspunda. Dar tot de necontestat este ca a dispretuit democratia, statul de drept, piata libera, pluralismul.

In octombrie 1987 am organizat la New York o conferinta intitulata “Will the Communist States Survive? The View from Within”. Intre participanti,cunoscutii disidenti Aleksandr Zinoviev, Eduard Kuznetsov, Agnes Heller, Svetozar Stojanovici, Geza Szocs, Dorin Tudoran, Carlos Alberto Montaner, Carlos Franqui, Jakub Karpinski, Humberto Belli si Duan Van Tuai. Acesta din urma era supravietuitor al GULAG-ului vietnamez. A scris una din cutremuratoarele marturii privind sistemul concentrationar din Vietnamul comunizat, a demascat regimul intemeiat de Ho Si Min drept unul ilegitim si criminal. Daca ar fi citit aceasta carte, daca ar fi ascultat marturisirile victimelor dictaturii fondate de “unchiul Ho”, presedintele Obama ar fi putut evita afirmatia buimacitoare ca despotul comunist vietnamez (nicidecum “liderul nationalist”) ar fi fost inspirat vreodata, in mod onest, de Declaratia de Independenta, de Constitutia americana si de cuvintele lui Thomas Jefferson.

“And we discussed the fact that Ho Chi Minh was actually inspired by the U.S. Declaration of Independence and Constitution, and the words of Thomas Jefferson. Ho Chi Minh talks about his interest in cooperation with the United States. And President Sang indicated that even if it’s 67 years later, it’s good that we’re still making progress.”

http://www.washingtonpost.com/business/obama-us-vietnam-committed-to-regional-asia-pacific-trade-deal-by-years-end/2013/07/25/23b72d3a-f543-11e2-81fa-8e83b3864c36_story.html

http://www.amazon.com/Vietnamese-Gulag-Doan-Van-Toai/dp/0671603507/ref=sr_1_1?s=books&ie=UTF8&qid=1374783428&sr=1-1

PS Pentru cei care pretind ca n-as indrazni sa scriu ce cred despre Guevara, guevarism, stangism, comunism, fascism, stalino-fascism etc in Statele Unite si ca imi rezerv analizele critice pentru spatiul romanesc (ori exclusiv est european), deci ca as practica un fel de dublu discurs, unul in “Orient”, altul in “Occident”:

http://frontpagemag.com/2013/vladimir-tismaneanu/the-politics-of-resentment/

Update: Am citit recent cuvantarile electorale ale candidatului democrat la alegerile prezidentiale din 1952, Adlai Stevenson. Neindoios, un om extrem de inteligent. Un veritabil liberal anticomunist, o specie, din pacate, cvasi-disparuta. Pasaje memorabile, o proza politica impresionanta, precum si o intelegere remarcabila a pericolului totalitar comunist. Cartea, intitulata “Major Campaign Speeches of Adlai E. Stevenson”, a aparut acum sase decenii la Random House.

Motto-ul volumului este din William James, un text aparut pe 7 octombrie 1904, la care merita sa reflectam, tot cei care credem in libertate, moderatie si fermitate: “Reason is one of the very feebles of Nature’s forces, it you take it at one spot and moment. It is only in the very long runthat its effects become perceptible. Reason assumes to sette things by weighing them against one another without prejudice; but what affairs in the concrete are settled by is and always will be just prejudices, partialities, cupidities, and excitements. Appealling to reason as we do, we are in a sort of forlorn hope situation, like a small sandbank in the midst of a hungry sea ready to wash it out of existence. But sand banks grow when the conditions favor; and weak as reson is, it has the unique advantageover its antagonists that it activity never lets up and that it presses always in one direction, while man’s prejudices vary, their passions ebb and flow, and their excitements are intermittent. Our sandbank, I absolutely believe, is bound to grow–bit by bit it will get dyked and break-watered.”

Asemenea ganduri sunt de natura sa previna orice iluzii legate de monstruozitatile totalitare, mai vechi sau mai noi. Stevenson isi incheia prefata cartii cu ceea ce socot a fi nepieritoarele cuvinte ale lui Thomas Jefferson din scrisoarea catre John Tyler: “No experiment can be more interesting than that we are now trying, and we trust will end in establishing the fact, that man may be governed by reason and truth…” Increderea in ratiune si adevar este sansa cea mare a democratiilor in lupta cu inamicii lor.

A propos de cele mentionate in articol, imi scrie un bun prieten: “Cine il sfatuieste politic si strategic pe Barack Obama? Si cum poate fi ASTA expertiza Departamentului de Stat in privința Vietnamului? Ori a Consiliului de Securitate Nationala? Aici nu e doar lipsa de informație obiectiva ori stangismul nedisimulat al unui Presedinte. Trebuie văzut ceva mult mai rau, o contaminare cu pseudo-expertiza stangista a unor sectoare importante din instrumentele institutionale de evaluare si execuție a strategiei Statelor Unite. Ce face Obama nu mi se pare o gafa stanjenitoare, ci o rescriere cinica a istoriei trecute, pentru a deforma in sens ideologic istoria care se face. Ca toți stangistii, si Obama este un salvationist. Dar Obama e Presedintele Statelor Unite. A devenit salvationist aparatul de stat al SUA?”

Nu am un raspuns indeajuns de informat, de insider, pot face conjecturi pe baza datelor aflate in domeniul public. Presedintele Obama a exprimat ingrijorarea Statelor Unite legata de gravele incalcari ale drepturilor omului in Vietnam. Tot presedintele Obama a rostit cuvintele citate in articol. Abuzurile la adresa drepturilor omului au fost caracteristica dictaturii lui Ho Si Min si bolsevicilor vietnamezi. Deci, eu unul, vad o contradictie intre angajamentul anti-totalitar, pe de o parte, si complimentele facute unui tiran culpabil de asasinate in masa, pe de alta.

 


Aisbergul revansei: Despre viata politica a Romaniei de azi

27/10/2012

Confuzie, debusolare, demoralizare: acestea ar fi cele trei cuvinte care capteaza starea de spirit din Romania acestui sfarsit de an convulsiv si nevrozant. In pofida eforturilor pucistilor, Romania continua sa fie un stat de drept. Unul sub atac, dar unul functional. Public mai jos un scurt interviu pe care l-am dat ziarului “Jurnalul de Bacau”. Ii multumesc si pe aceasta cale lui Gabriel Pop pentru cuvintele bune pe care mi le-a trimis in momente dificile din acest an tulbure.

Redactor: - Ce parere aveti despre viata politica, de azi, din Romania?

Vladimir Tismaneanu:Este o mare deruta, o confuzie axiologica, o bulversare a valorilor, spre a relua formularea lui Dan Tapalaga. Lovitura de stat esuata din 3-6 iulie 2012 a dovedit ca fortele anti-democratice, populist-xenofobe, anti-occidentale, corupte si cleptocratice, sunt extrem de active si urmaresc subminarea cat mai rapida a statului de drept. Nu e vorba doar de varful acestui aisberg al revansei, de duumvirii Ponta si Antonescu, ci de adevaratii papusari, Iliescu si Felix.

Incercarea de demitere a lui Traian Basescu a avut o miza care depasea persoana acestuia. Este vorba de un intreg proiect care trebuia lichidat. Actiunile de restauratie au debutat cu suspendarea din primavara anului 2007. Dan Voiculescu a condus si atunci operatiunea. Omul acesta nu-i va ierta niciodata lui Traian Basescu condamnarea dictaturii comuniste ca ilegitima si criminala. Fara acea condamnare nu ar fi avut loc transferul a mii si mii de dosare catre Colegiul CNSAS, Felix ar fi fi scapat de marea sa umilire: decizia finala a justitiei ca a colaborat cu Securitatea ca politie politica. “Cu o ura ne-mpacata” si-a jurat el atunci ca nu-l va ierta in veci de veci pe Traian Basescu.

USL este de fapt PSD-ul care a inghitit un PNL anihilat de ambitiile nesabuite ale lui El Crin. A avut loc practic sinuciderea PNL. Opozitia are nevoie de coerenta, de consecventa, de tenacitate, de imaginatie politica. Nu sunt pesimist, observ mobilizarea fortelor de centru-dreapta, urmaresc cu mare interes dezbaterile din tara. Cum stiti, nu sunt un defetist, imi place sa lupt intelectual. Ceea ce detest sunt loviturile sub centura, infamiile, miselia. Ceea ce dispretuiesc este rinocerizarea unor intelectuali deveniti pionii lui Crin, Ponta si Felix.

Red: - Exista pericolul ca democratia sa se dilueze sau sa inghete chiar daca suntem membrii UE si NATO?

V.T.:Pericolul nu poate fi negat, s-a vazut limpede si alarmant in vara anului 2012 ca exista posibilitatea reculului, a de-democratizarii, a utilizarii formelor legale pentru distrugerea statului de drept. Pe de alta parte, a fost un test si pentru UE. Dincolo de polarizarile ideologice, dincolo de afinitatile politice, UE a pus piciorul in prag si le-a spus pucistilor ca practicile lor sunt intolerabile. A existat o robustete a institutiilor care apara statul de drept, in primul rand Curtea Constitutionala. Dar este clar ca manipularile au fost teribil de eficiente, ca Antenele si surorile lor si-au creat un public dispus sa accepte balivernele isterizante transmise necontenit.

Red.: - Cum vedeti anul politic 2013?

V.T.: – Va fi un an agitat., deopotriva economic si politic. S-a acumulat multa ura in psihologia colectiva. Nu este o ura spontana, ci una construita metodic. Cred ca razboiul cultural va continua: vor fi confruntari puternice in lumea intelectuala intre cei care sustin valorile occidentale si cei care, din varii ratiuni, s-au raliat USL-ului. Politic, va avea loc o intarire a zonei de centru-dreapta, mai ales in conditiile unei posibile guvernari USL. Nemultumirile inevitabile se vor focaliza in directia celor aflati la guvernare.

Probabil ca plagiatorul Ponta va parasi cumva prim-planul scenei politice, dar acest lucru depinde de baronii uselisti. Un lucru este sigur: cat timp Felix si Iliescu trag sforile, nu va fi pace in Romania.Pentru acesti oameni despartirea de mentalitatile si cutumele comuniste este inacceptabila. Mentalul lor este unul totalitar. Discipolii lor, Ponta si Antonescu, nu fac decat sa exacerbeze metodele invatate la scoala iliesciana de minciuni si dezinformare. Dar exista si alte forte politice in Romania, viitorul nu este concesionat sarlatanilor, snapanilor, borfasilor si demagogilor de balci.

Red.: - Si pentru ca suntem in pragul alegerilor din Statele Unite, pe scurt, cum vi s aparut desfasurarea campaniei electorale americane si, pentru Romania, cine ar fi mai bine sa fie presedinte la Casa Alba?

V.T.:Evident, Europa nu este miza alegerilor din Statele Unite. As merge mai departe si as spune ca nu politica externa ii diferentiaza cel mai puternic pe cei doi candidati. Divergentele tin de filosofia economica si sociala. Sigur, Mitt Romney este mai putin dispus sa se angajeze in negocieri cu dictatorii din ceea ce numim “rogue states”. La fel, Romney a identificat mai limpede decat Barack Obama primejdia renasterii expansionismului rus. Faptul ca Romney s-a referit la politica de-odinioara fata de Africa de Sud (din perioada apartheid-ului) ca forma de presiune asupra Iranului este incurajator. Cred ca Romney are o perspectiva globala mai clara si mai hotarata. In timpul vizitei in Polonia a spus lucruri care sugereaza un interes mai accentuat pentru Europa de Est si Centrala decat in cazul actualului presedinte.

Red.: – Va multumim pentru analiza dvoastra si pentru rapiditatea cu care ne-ati raspuns la intrebari.

A consemnat Gabriel Pop

http://www.jdb.ro/interviu-in-exclusivitate-cu-vladimir-tismaneanu-s-a-acumulat-multa-ura-in-psihologia-colectiva/


Despre incredere, consecventa si interesul national: Traian Basescu la Washington

14/09/2011

Demnitatea actiunii politice se verifica prin luciditate, coerenta si consecventa. Este exact ceea ce asigura relatiei din Romania si Statele Unite calitatile durabile dobandite in ultimii ani. Ma gandesc la intreaga politica externa de de dupa 11 septembrie 2001 cand, de o maniera non-partizana, fortele politice din Romania care formeaza ceea ce se cheama the mainstream s-au pronuntat, fara ambiguitati, in favoare actiunilor occidentale de rezistenta impotriva terorismului si sustinere a democratizarii in regiuni extrem de volatile. Aceste actiuni nu se desfasora fara costuri, inclusiv dureroase sacrificii de vieti omenesti. Dar este vorba de mize vitale pentru viitorul valorilor in care cred democratiile liberale. Conciliatorismul in raport cu miscarile radicale anti-democratice s-a dovedit intotdeauna o carte pierzatoare. Presedintele Traian Basescu nu a facut niciodata vreun secret din faptul ca parteneriatul stratetegic cu Statele Unite constituie o axa principala a politicii externe romanesti. Pot exista uneori puncte de vedere diferite in anumite chestiuni punctuale, lucrul este firesc in cadrul unei stranse cooperari politico-militare, dar in ansamblu intre Bucuresti si Washington exista o convergenta de viziune asupra prioritatiulor strategice din lumea contemporana. Amplasarea scutului strategic anti-racheta pe teritoriul Romaniei este, cum scriam in revista “22″ in momentul anuntarii acestei decizii, un moment egal ca semnificatie cu intrarea Romaniei in NATO. Revoolutiile din 1989 au fost expresia dorintei popoarelor supuse experimentului totalitar comunist de a reveni in Europa, de a-si regasi si de a-si reafirma traditiile democratice suprimate in deceniile anterioare. In 1989, visul expansionist sovietic a primit o lovitura mortala.Imperativul responsabilitiatii politice, in acest moment, nu poate fi ignorat din ratiuni politicianiste. Interesul national transcende vicisitudinile, meandrele, geloziile, pasiunile si rivalitatile competitiei politice. \

Sunt unii care se indoiesc de adevarul cuvintelor lui Vaclav Havel care definea NATO drept o alianta in numele civilizatiei umaniste moderne, “a civilizational alliance”, deci nu o simpla coalitie militara (desi, fireste, elementul mliitar este , la randul sau, fundamental). Mie mi se pare ca exact despre acest lucru este vorba. Vizita presedintelui Basescu la Washington, intalnirile de la Casa Alba, discutiile cu conducerile de la Deapartamentul de Stat, Departamentul Apararii si CIA, de o eficienta politica pe care numai clevetitorii de profesie, ca sa nu mai vorbesc de ignorantii cu aplomb, o pot denigra, au confirmat ca, in politica democratica, increderea si consecventa sunt inseparabile. Nu voi intra in detalii, voi spune doar ca intalnirile de acest gen sunt menite sa consolideze relatiile bilaaterale, sa fortifice chimia interpersonala si sa mentina procesul de conlucrare strategica la nivelul dorit de ambele parti. Romania este o democratie pro-occidentala, un punct strategic esential, mai ales in conditiile de instabilitate politica, financiara etc din regiunea Marii Negre si a Mediteranei.

http://www.evz.ro/detalii/stiri/945683.html

Joint Declaration on Strategic Partnership for the 21st Century Between the United States of America and Romania

Bureau of European and Eurasian Affairs

September 13, 2011

The United States of America (the United States) and Romania share a history of close ties between our people, a commitment to democracy, an enduring strategic relationship, and a willingness to confront common challenges and threats. Strong, deep ties connect the people of the United States and Romania through cultural, economic, and scientific relations. This Strategic Partnership reflects the excellent and broadening cooperation between our countries to promote security, democracy, free market opportunities, and cultural exchange.

We believe that the continued development of a durable and long-term Strategic Partnership increases the security of the United States and Romania, as well as the security of the Euro-Atlantic area. The cornerstone of our cooperation is the solidarity embodied in Article 5 of the North Atlantic Treaty, which provides that an armed attack against one or more North Atlantic Treaty Organization (NATO) countries shall be considered an armed attack against them all. The United States and Romania acknowledge the importance of enhancing their individual and collective security by working within NATO, the United Nations, and other international organizations, consistent with United Nations Charter and international law.

Today, security cooperation between Romania and the United States is robust. We welcome the fact that the United States and Romania have reached agreement on stationing in Romania elements of the U.S. European Phased Adaptive Approach to missile defense, which is an extremely valuable contribution to the development of a NATO missile defense capability. In this context, on May 3, 2011, the United States and Romania announced the selection of Deveselu Airbase as the site of the facility, thus reaffirming the commitment of both our countries to missile defense. The deployment is anticipated to occur in the 2015 timeframe. The United States and Romania welcome the November 2010 decision by NATO to develop a missile defense capability to provide full coverage and protection for all NATO European populations, territory, and forces. The Deveselu facility is an important component of that capability.

Romania and the United States also cooperate broadly and successfully on security, including through Task Force East, enabling U.S. European Command and its service components periodically to deploy to Romania to work with Romanian partners and effectively conduct training exercises with military forces from the Central European and Black Sea regions. Such cooperation has proceeded on the basis of the Agreement between the United States of America and Romania regarding the Activities of United States Forces located on the Territory of Romania, done in Bucharest on December 6, 2005. We are seeking to work together on a regional approach that can help interested European countries modernize their air forces.

Romania and the United States also have partnered effectively, both bilaterally and in the context of NATO operations, such as the NATO Training Mission in Iraq, the International Security Assistance Force in Afghanistan, the Kosovo Force (KFOR), and Operation Unified Protector in Libya and other operations, such as Operation Enduring Freedom and Operation Iraqi Freedom. The United States welcomes Romanian approval for a U.S. request to use Mihail Kogalniceanu Airbase and the nearby port of Constanta as a logistical hub for U.S. materiel in transit to and from Afghanistan and other areas of operation. Both nations believe that such cooperation brings long-term mutual benefits for our security relationship and strengthens the NATO Alliance.

We continue to support opportunities for increased trade and investment, cooperation between our business communities, and the development of deeper industrial and technological cooperation.

President Obama has endorsed legislation co-sponsored by several members of Congress that would reform how countries qualify for the Visa Waiver Program to ensure that strong Allies get proper consideration. This legislation requires that aspirants to the Visa Waiver Program commit to enhanced counter-terrorism cooperation with the United States. We look forward to Romania meeting this objective.

In pursuit of a common vision of broader and deeper United States – Romania Strategic Partnership, the United States and Romania have identified the following areas for strengthened cooperation:

· The U.S. missile defense system and NATO missile defense capability, recognizing that this system contributes to the defense of the United States and Romania and NATO European Allies and enhances regional stability;

· Disarmament, non-proliferation, and arms control;

· Combating terrorism, and addressing other emerging risks and threats including by enhancing information sharing;

· Cooperation within NATO, including improved interoperability and cooperation in the field of defense equipment and related materiel;

· Regional cooperation and stability, including in Eastern Europe and the Western Balkans, including by improving NATO-EU cooperation, enhancing Euro-Atlantic institutions, and seeking solutions to protracted conflicts;

· Trade and investment, including facilitating contacts between business communities, while reaffirming our commitment to market principles, rule of law, a sound business environment, transparency, and public integrity;

· Energy security, including ensuring diversified sources and transport routes such as the Southern Corridor, developing smart grids, researching unconventional sources of energy, including shale gas, and pursuing alternative sources of clean energy and liberalizing of markets to attract new investment to the energy sector;

· Democracy and rule of law, human rights, and good governance, including by firmly supporting these values in the region, in the countries of the Eastern Partnership: Republic of Armenia, Republic of Azerbaijan, Belarus, Georgia, Republic of Moldova and Ukraine, and to spur reform and strengthen democracy in those countries. In addition, our joint work in support of the Community of Democracies and our membership on the UN Human Rights Council are valuable initiatives;

· Education, research and people-to-people contacts, facilitated by exchanges of professionals, investors, business travelers, academics, and scientific researchers;

· Science and technology, including continued support for diversifying contacts among their academic and research communities;

Our resilient and dynamic Strategic Partnership can enhance the security and prosperity of both Romania and the United States, and we look forward to our future cooperation.

Washington, D.C., September 13, 2011


Nu tot ce zboara se mananca: Dragos Paul Aligica despre criza economica si (unii) economisti

09/08/2011

Amatorismul imprudent dar sententios face ravagii. Michael Moore a ajuns si el sa se ocupe de chestiunile presante ale analizelor economice si propune masuri drastice impotriva proprietarilor unei renumite companii de rating utilizand argumente falacioase si insinuari penibile. Se vantura, din nou, scenarii apocaliptice, se amalgameaza fenomene extrem de diverse in numele a ceea ce putem numi drept anticapitalismul primar, batranii Marx si Keynes sunt invocati pentru a demonstra esecul economiei de piata. In locul obsolescentei marxismului, se vorbeste despre anacronismul lui Hayek. 

Experimentul sovietic, o catastrofica organizare a distrugerii omului si a naturii, este uitat. In loc de a recunoaste criza statului asistential, politicile de austeritate sunt denuntate vehement de profetii stangii, de la comunistii francezi si greci la marxistul de ceas tarziu G. M. Tamas. Cei care se obisnuisera sa glorifice “sensul Istoriei” sunt din nou activi, proclamand, impreuna cu entuziastii lor discipoli, criza “imperialismului global”.  Se cauta cu ardoare noul “subiect revolutionar”. Violentele stradale de la Londra sunt  atribuite, cum altfel, statului “politienesc”, “guvernamantului-jandarm”. In loc de a fiprivite, spre a relua un concept al lui Hans Magnus Enzensberger, drept “razboaie civile microscopice”, un fenomen intalnit la Los Angeles ca si la Budapesta, la Paris ca si in Mexico City, se recurge din nou la extenuatele ipotezedespre contradictiile insolubile ale capitalismului liberal.

In atari conditii, este bine sa ne amintim ca nu poate exista redistribuire atata vremne cat productia stagneaza, deci nu se creaza avutie nationala. Utopia statului ca “filosof economic” a dus la destule dezastre pentru a fi privita cu justificata suspiciune.  “Seeing lile a State” (A vedea precumn un stat) este titlul uneia din marile lucrari de stiinta politica datorata lui James C. Scott, o examinare comparativa a variilor experimenta de planificare etatista cu ale lor efecte in planul diminuarii responsabilitatii civice si al limitarii drepturilor umane pana la anularea acestora.  Urmeaza sa apara curand, la editura Curtea Veche, lucrarea profesorului Ken Jowitt “Noua dezordine mondiala” in care sunt discutate efectele a ceea el numeste extinctia leninista (disparitia Blocului Sovietic) asupra structurilor politice si sociale ale lumii de azi.  Un lucru mi se pare greu de negat, in pofida pronosticurilor diverselor Cassandre: socialismul nu este raspunsul la criza economica, ci este el insusi o parte a problemei.  Cu multi ani in urma, in 1938, ex-marxistul Max Eastman, unul dintre studentii favoriti ai lui John Dewey, ii reprosa lui Lev Trotki incapatanarea de a nu vedea relevanta esecului sovietic pentru proiectul socialist in ansamblul sau:  Intr-un lucid articol aparut pe “Contributors”, deopotriva diagnostic si avertisment, Dragos Paul Aligica examineaza capcanele ideologice in care cad numerosi analisti economici, inclusiv unii aplaudati drept guru cu vocatia accesului la adevarul absolut. (VT)

Barack Obama si-a dat din nou adevarata masura. Ieri, se stie,  bursa americana, DJIA, s-a prabusit cu 634 de puncte. Enorm. Ascuns in incommunicado de vreo 3-4 zile, Obama, vadit depasit de evolutiile economice in general si in special de cele determinate de decizia agentei Standard & Poor’s de a scadea calificativul SUA, a trebuit sa iasa la lumina. Sa spuna ceva. E totusi preseditele SUA. Pietele asteptau un semnal de leadership, un semnal pragmatic si realist ca Presedintele SUA intelege in sfarsit ce se intampla. Discursul insa, plin de obisnuitele platitudnii si retorica ideologizata camuflata, a sporit in loc sa scada volatilitatea economica. Sigur, Casa Alba si expertii sai in economie, ajutati de enorma masina mass-media de propaganda transatlantica, de la New York Times, CNN si Washintgon Post la Associated Press, BBC si The Guardian, ne vor ajuta zilele urmatoare sa vedem lucrurile si din alt unghi. In lumea contrafactuala a modelelor economice in care traiesc economistii elitei occidentale progresiste, bursa probabil ca ar fi cazut pana la 834 de puncte, fara interventia salvatoare a Presedintelui. Altfel spus, magistrala cuvantare a salvat 200 de puncte.

Aducem in discutie contrafactualele si modele lor econometrice nu de dragul unui artificiu retoric ironic menit sa sublinieze lipsa de realism si incoerenta actualei administratii de la Casa Alba. Ar fi redundant si excesiv. Lucrurile sunt de mult clarificate in aceasta privinta. Motivul e mai subtil si mult mai important. Vrem sa ne focalizam atentia asupra acelei clase aparte de figuri publice care in zilele si saptamanile ce urmeaza vor inunda canalele mediatice cu stiinta, viziunea si predictiile lor. Vrem sa atragem atentia asupra lor. Vrem ca cititorii nostri sa fie preveniti. Nu tot ce zboara se mananca. Ne referim, evident, la economisti.

http://www.contributors.ro/fara-categorie/economistii-si-criza-cat-credit-sa-le-dam-il-merita/

http://www.contributors.ro/economie/criza-economica-anticapitalismul-primar-si-simtul-realitatii/


Hostis humani generis: Lichidarea lui Osama bin Laden

03/05/2011

A varsa lacrimi de crocodil pentru Osama bin Laden este culmea ipocriziei. A fost un gangster absolut, un sociopat, un posedat, un Neceaiev al islamismului. Mi se pare suprarealist faptul ca oameni ce se pretind analisti seriosi pot ignora ca in raport cu piratii, cu cei care ameninta insasi existenta civilizatiei, legea inceteaza sa mai fie  universala. In situatii de acest gen, umanitatea are dreptul sa se apere, fara a mai recurge la tribunale, procurori si avocati. Acesta fost marele argument al Hannei Arendt impotriva procesului lui Adolf Eichmann la Ierusalim. Crimele lui bin Laden, ca si crimele lui Eichmann, ii scot pe faptuitorii lor din randul oamenilor.  Osama bin Laden a fost inamicul speciei umane. Trebuia anihilat si numai cei care sunt orbiti de anti-americanism primar nu inteleg acest lucru. De ce nu au dreptul americanii sa fie fericiti in aceste clipe? De ce nu au au dreptul sa simta o justificata satisfactie? Oare am uitat cu totii ca la 11 septembrie 2001 s-a declansat un atac miselesc impotriva acestei natiuni, un atac abject si las? Marele sovietolog Robert C. Tucker spunea ca de-stalinizarea nu a inceput in februarie 1956, cand Nikita Hrusciov a demolat mitul lui Stalin, ci pe 5 martie 1953, in ziua cand Stalin a incetat din viata. O intreaga linie de gandire sustine formula „No Hitler, no Holocaust”. La fel, putem spune ca lichidarea lui Osama inaugureaza sfarsitul islamismului mistic-revolutionar bazat pe crima ideologic motivata si ura viscerala impotriva Occidentului democratic.

Razboiul imptriva terorismului se justifica din punct de vedere etic, politic, si civilizational.  Teroristii cred in misiunea lor divina. Lupta impotriva lor este un drept inalienabil al statelor si societatilor libere, tot astfel cum lupta impotriva dictaturilor totalitare comuniste si fasciste a fost o obligatie morala si un imperative politico-strategic.  Traim intr-o lume esential schimbata in raport cu cea de dinainte de 11 septembrie si ne intilnim, fie ca vrem sau nu, cu primejdii de neimaiginat in treccut.  Resurectia celui mai pustiitor nihilism sub masca fundamentalismului islamist a devenit o realitate pe care numai naivii incorigibili o pot ignora.  Valorile liberale se afla din nou sub atac, iar societatile deschise trebuie sa raspunda acestor agresiuni fara a renuntaa la fundamentele lor tolerante si pluraliste. Cartea lui Paul Berman despre teroare si liberalism, aparuta in traducere romaneasca in colectia „Constelatii” de la editura Curtea Veche in 2005 este exact efortul unui intelectual democrat de a gindi nu doar originile noului totalitarism, dar si formele de rezistenta care se impun in acest atit de dramatic si nelinistitor context.

http://www.curteaveche.ro/Teroare_si_liberalism-3-323

Sint uneori intrebat daca mi-am schimbat opiniile despre violenta, pace si democratie in ultimii ani.  Nici vorba: ramin constant opus violentei si cred sincer in valoarea terapeutica si constructiva a dialogului democratic. Depinde insa cind si cu cine.  Teroristii care au pus la cale actiunile din 11 septembrie 2001 si 11 martie 2004, ca si fanaticii care au organizat masacrul de la Beslan nu sint parteneri de dialog.  Acesti mistici revolutionari sfideaza toate coordonatele (morale si institutionale) ale ordinii liberale.  Intre noi (adica lumea civilizata, care  nu se reduce la Occident, ma grabesc sa spun acest lucru) si ei, se duce un razboi ideologic si militar.  Ne place sau nu, acest razboi ne implica si este mai bine sa fim pregatiti pentru a tine piept viitoarelor confruntari. Presedintele Obama are dreptate: Justice has been done. Lupta insa va continua, bin Laden a fost doar unul dintre capetele hidrei terorismului fundamentalist. Primavara araba, revolta impotriva despotismelor corupte, este inca un argument ca radicalismul islamist pierde teren. Este posibila rastrrnarea acestor dictaturi si fara recursul la mitul califatului.

Nu sint alarmist si nu vreau sa ma angajez in cine stie ce profetii absurde. Totusi, trebuie spus, o tragedie precum cea de la 11 septembrie 2001 nu poate fi nicicum plasata in registrul simplei istorii evenimentiale.  Nu a fost vorba de un accident. Ceea s-a petrecut atunci a fost un moment de importanta istorica mondiala: a fost atacata insasi substanta civilizatiei democratice.  America a construit turnurile gemene drept simbol al deschiderii ei universale, iar cei care au organizat atacurile stiau exact de ce si in ce lovesc.  Teoria accidentului irepetabil mi se pare superficiala si profund riscanta (am auzit-o venind de la distinse personalitati vest europene). In anii care care s-a scurs, indiferent de existenta unor voci izolate care predica necesitatea auto-blamarii pentru ceea s-a petrecut atunci, s-a produs si s-a mentinut un consens al refuzului barbariei cu pretentii salvationiste.  Nu trebuie uitat ca, asa cum elocvent demonstreaza Paul Berman, , cunoscator profund al mesianismelor politice ale vaeacului douazeci,  avem de-a face cu un adversar inarmat cu o ideologie legata structural (nu prin idei, ci prin atitudini) de curentele totalitar-apocaliptice care au negat si neaga valorile modernitatii burgheze: toleranta, diversitatea, statul secular, pe scurt mostenirea iluminismului.  In plus, islamizantii revolutionari de azi sint succesorii directi ai revolutionarilor “tiers-mondisti” de acum doua sau trei decenii (teza sustinuta si de Gilles Keppel in excelentele sale carti, inclusiv Le revanche de Dieu).  Razboiul impotriva neo-barbarilor va fi de lunga durata. Oricine este sau va fi presedintele SUA in urmatoarele decenii va trebui sa-si asume conducerea unor operatii extrem de dificile, fara de care insa viitorul civilizatiei este de negindit.  Evident, in acest razboi, America are o nevoie vitala de aliati.

La 11 septembrie 2001, s-a sfirsit o iluzie, anume aceea a inexpugnabilitatii continentului nord-american.  Ceea ce a urmat tine de resurectia patriotismului american, o constelatie de emotii si sentimente care transcende distinctia dintre liberalism si conservatorism. O umanitate asediata are nu doar dreptul, ci chiar datoria vitala de a riposta.  Americanii inteleg un lucru: loviturile din 11 septembrie au fost absolut nemeritate.  Nu este cazul sa recurgem la psihanaliza pentru a gasi motivele urii anti-americane: resentimentele tin de registrele tulburi ale ideologiilor fundamentaliste, fie ele religioase ori seculare.  Pentru americani, si cred ca pe buna dreptate, acest razboi opune intr-adevar pe cei ce cred in Lumini celor care detesta individualismul civic in oricare din incarnarile sale.

In februarie 1943, intr-o proclamatie din timpul razboiului, presedintele Franklin Delano Roosevelt arata diferenta dintre Statele Unite si cei impotriva carora se purta lupta: “Americanismul nu este o chestiune de rasa ori origini.  Americanismul este o chestiune de spirit si de inima”.  Roosevelt era constient de ranile trecutului, precum si de persistenta rasismului chiar in acei ani.  Pozitia sa era insa legata de o perspectiva de principiu, deci de valorile fondatoare in numele carora a fost posibila miscarea drepturilor civile si profunda transformare a societatii americane in ultimele sase decenii.

Pentru comentarii:

http://www.contributors.ro/global-europa/hostis-humani-generis-lichidarea-lui-osama-bin-laden/


Recentrarea politicii americane

03/11/2010

Radicalismul nu renteaza in politica americana. A simtit-o candva, la dreapta, senatorul McCarthy.  O simt acum, la stanga, cei care au incercat sa impinga lucrurile mai departe decat sunt dispusi cei mai multi americani sa accepte.  Pe amicii sai ultra-liberali, Obama a reusit sa-i nemultumeasca pentru ca nu a dus schimbarea spre capatul utopic pe care il viseaza ei, dar si pentru ca a continuat razboiul din Afganistan.  Pe republicani i-a antagonizat printr-un program al marilor cheltuieli din bugetul public si prin excesul de emfaza retorica tradus in politici publice de nesustinut.  Multi americani il percep ca fiind rece, distant, incapabil sa se conecteze cu problemele, chiar dramele lor (asa a aparut si la conferinta de presa de miercuri, 3 noiembrie).  Ramane de vazut daca, asa cum se intreaba The Economist (care l-a sustinut acum doi ani), Barack Obama va citi verdictul electoral ca pe un semnal suficient de puternic pentru o midterm correction menita sa-i salveze sansele de a fi un candidat credibil in 2012. 

Alegerile de marti 2 noiembrie sugereaza ca ideea centrului vital despre care a scris candva istoricul Arthur Schlesinger Jr nu si-a pierdut catusi de putin actualitatea. Presedintele Obama a suferit o infrangere care ar trebui sa-l puna serios pe ganduri.  Absolutizarea solutiilor economice etatiste, celebrarea marelui guvernamant, desconsiderarea intereselor clasei de mijloc, atacurile propagandistice impotriva Camerei de Comert si glorificarea categoriilor subprivilegiate drept purtatoare ale unor virtuti negate de un capitalism fara suflet, toate acestea s-au dovedit perdele de fum ideologice. La care se adauga pasivitatea din politica externa, viziunile naive privind posibilitatea negocierii cu inamicii ireconciliabili ai democratiei, o comunicare adeseori deficitara cu aliatii in chestiuni esentiale.  Votul de ieri reprezinta asadar o recentrare a spatiului politic, o recunoastere cat se poate de clara ca miscarile de extrema stanga, atat de influente in alegerile din 2008, nu reprezinta in fond mainstream-ul civic si politic al acestei republici.  Nici profesoriatul, nici comentariatul nu se pot substitui autonomiei de gandire a alagatorului american.  In plus, aparitia si succesele miscarii Tea Party este un fenomen pe care stanga liberala nu l-a inteles si l-a subestimat prin ironii si persiflari. Recomand analizele de pe platforma:

www.contributors.ro


Genocidul Armean: O crima absoluta

25/04/2010

In memoria lui Arsen Santighian, prieten drag, fiul unor supravietuitori ai Genocidului Armean

Masacrarea, in urma cu 95 de ani, a unui milion si jumatate de armeni (barbati, femei, batrani, copii) a fost prima experienta genocidara din ceea ce un istoric american, Robert Gelatelly, numeste era catastrofelor sociale.  A fost vorba de un plan precis alcatuit si sitematic executat.  Pentru Hitler, masacrul armenilor (termenul de genocid nu fusese conceput inca), a fost proba ca umanitatea uita repede, ca nu trebuie sa te incurci in reticente morale.  In convorbirile cu acolitii sai Hitler spunea, atunci cand explica “necesitatea” exterminarii evreimii europene: “Cine-si mai aminteste azi de lichidarea armenilor?”

Public mai sus reproducerea un ui tablou celebru de Arshile Gorky, nascut Vostanik Adoyan. Alaturi de  creatiile lui Mark Rothko si Jackson Pollock, opera lui Gorky a reprezentat momentul de maxima glorie a expresionismului abstract american.  Artisul a fost el insusi un supravietuitor al genocidului, mama sa a murit de foame in 1918…

http://www.guardian.co.uk/culture/2002/mar/30/art

Am primit ieri volumul scriitoarei Angela Furtuna intitulat La anul, la Ierusalim, o carte (Biblioteca Bucovinei “I. G. Sbiera”, Suceava, 2009).  O carte rascolitoare care ar merita cunoscuta, recenzata, dezbatuta.  Ilustratia copertei este datorata marelui artist Devis Grebu.  Reiau acest fragment:

In publicatia Studia Hebraica a Centrului Goldstein Goren de Studii Ebraice a Facultatii de Litere din Bucuresti, am gasit in numarul 6 din 2005, un studiu semnat de Felicia Waldman, intitulat “Ce a invatat Hitler de la Genocidul Armean”.  Exista o anecdota care ne este reamintita. Un evreu in varsta, pe patul de moarte, inconjurat de o multime de nepoti, isi traia ultimele clipe de viata.  Inainte de a-si da sufletul, barbatul face semn nepotilor sa se apropie, căci are ceva foarte important sa le spuna.  Cu o ultimă rasuflare, rosteste: Sa aveti grija de armeni… si inchise ochii.  Nepotii, nedumeriti, intreaba pe rabin ce a vrut sa spuna bunicul cu aceste cuvinte.  Rabinul, intelept, le explica: daca evreii nu-i vor proteja pe armeni, dupa ce vor fi ei exterminati, va veni randul evreilor.

Candidatul prezidential Barack Obama a declarat in campanie ca, daca va ajunge presedinte, va rosti cuvantul de atatea ori evitat: ceea ce s-a petrecut acum 95 de ani in Imperiul Otoman  a fost genocid. Din pacate, in mesajul de ieri, altminteri vibrant, presedintele Obama nu a mers pana la capat. (“Obama Marks Genocide Without Saying the Word”, New York Times, 25 aprilie 2010, p. 14). Chiar si asa, cuvintele sale de condamnare a exterminarii a unei populatii civile absolut nevinovata, un grup destinat anihilarii exclusiv in virtutea originii etnice comune, cu toate mijloacele aparatului statal, au deranjat Ministerul de Externe al Turciei.  Cred ca a sosit momentul sa intelegem ca simbolurile nu sunt elemente secundare in lumea contemporana (n-au fost niciodata). A numi exterminarea armenilor genocid este o obligatie morala.  Am vazut recent un nou film britanic bazat pe Jurnalul Annei Frank. Am vazut cu ani in urma zguduitorul  film Ararat despre tragedia armenilor.  Am citit si am recenzat acum cativa ani cartea Isabelei Fonseca Bury Me Standing despre genocidul Roma.  Citesc acum cartea profesorului Steven Rosefielde, distins economist la University of North Carolina din Chapel Hill,  Red Holocaust, aparuta la Routledge in 2010 (recomand in special capitolul “Red Holocaust Denial”).  Aceste crime impotriva umanitatii au fost genocidare. Ele trebuie numite, cunoscute, condamnate si comemorate astfel, orice ar spune diversele cancelarii specializate in ocultarea diplomatica a adevarului.  Orice ar spune auto-desemnatii experti in “igiena lingvistica”.

 


Joseph Biden in Europa de Est: Asteptari, angajamente, sperante

20/10/2009

Vizita in Romania a vicepresedintelui Joseph Biden este un eveniment de exceptie, care trebuie plasat in contextul reafirmarii angajamentelor americane in raport cu o regiune a carei semnificatie strategica este incontestabila.  Nu este catusi de putin un secret ca in Admnistratia Barack Obama, vicepresedintele Biden joaca un rol extrem de influent in politica externa in genere, in relatii cu tarile din spatiul post-sovietic si din Europa de Est si Centrala in particular.

Pentru cei care prooroceau declinul  relatiei speciale romano-americane, acest eveniment vine ca o necesara corectie.  Daca vizitele la Varsovia si Praga sunt direct legate de chestiunea scutului anti-racheta, escala bucuresteana este expresia unor legaturi puternice, nu doar intre Statele Unite si Romania, dar si intre Joseph Biden si Romania. Afinitati care in politica inseamna foarte mult. In legatura cu speculatiile din presa privind un sprijin tacit al Statelor Unite pentru un anumit candidat prezidential, tin sa spun ca ele sunt, dupa stiinta mea (care nu este chiar amatorista), total nefondate. Pe scurt, nu e cazul.

Tin sa  mentionez aparitia a doua foarte interesante articole semnate de catre Ronald Asmus, analist de prim rang al relatiilor transatlantice. Primul este un interviu acordat in exclusivitate revistei 22 in avanpremiera vizitei vicepresedintelui Joseph Biden in Europa Centrala si de Est, despre adevaratele mize din spatele dezbaterii privind scutul anti-racheta si depre criza de incredere acumulata de sta  criza de incredere acumulata de statele de pe flancul estic fata de garantiile de securitate furnizate de catre NATO . Linkul aici:

http://www.revista22.ro/flancul-estic-f259r259-scutul-antirachet259-6752.html

Al doilea text este o adaptare in limba romana a unui articol publicat de catre Ronald Asmus in saptamanalul The New Republic unde face o discutie critica asupra raportului Tagliavini privind cauzele razboiului ruso-georgian. Link-ul aici:

http://www.revista22.ro/articol-6790.html


Primejdia compromisurilor morale: Havel, Obama si Dalai Lama

15/10/2009

In New York Times de astazi (15 octombrie) un articol bazat pe un interviu recent cu Vaclav Havel. Reflectii despre mostenirea “Revolutiei de catifea”, despre o clasa politica compusa predominant din oameni formati in anii “normalizarii” husakiene, despre “era dezgustului” care a urmat perioadei de euforie asociata cu anul magic 1989, despre criza existentiala generata de consumerism, materialism, cinism.

De la inceput, Havel si-a exprimat mirarea provocata de decizia presedintelui Barack Obama de a amana o intalnire cu Dalai Lama pentru perioada de dupa vizita in China in luna noiembrie. Cu alte cuvinte, invocandu-se la raison d’etat, s-a preferat o strategie de calmare a nervozitatii liderilor comunisti chinezi si s-a pus intre paranteze, cel putin temporar, presanta problema a drepturilor omului in Tibet.  O cedare care poate parea un fapt neglijabil, insa ale carei semnificatii sunt in mod cert importante. “Este doar un compromis minor”, a afirmat autorul “Puterii celor fara de putere”, omul care a simbolizat rezistenta nonviolenta a societatii civile impotriva dictaturii comuniste din Cehoslovacia. “Insa exact cu aceste compromisuri minore incep cele mari si primejdioase, problemele reale”. Titlul articolului este: “Former Czech Leader Assails Moral Compromises“.


Follow

Get every new post delivered to your Inbox.

Join 165 other followers