Amețitorul viraj al lui Viktor Orban: Etnocrația ca fantasmă a salvării (un articol de Vladimir Tismăneanu si Marius Stan)

28/07/2014

Semnalele n-au contenit să vină. Cel care a rostit, în iunie 1989, la ceremonia reînmormântării lui Imre Nagy, un discurs care va rămâne pe veci în istoria Europei de Est, unul dintre fondatorii FIDESZ, omul care l-a avut ca mentor intelectual pe cunoscutul disident, ex-marxist critic, György Bence, deci Viktor Orban, a virat în direcția unui autoritarism colectivist și primordialist cu nete accente xenofobe.

Multe lucruri în politică se nasc din resentiment. Neîndoios extrem de dotat intelectual, Orban a nutrit mereu un complex în raport cu cei pe care îi percepea ca pe un fel de aristocrație urbană, liderii Opoziției Democratice Maghiare, între care, în primul rând, János Kis, Gábor Demszky și Miklós Haraszti. A privit Alianța Liberilor Democrați ca pe un club select în care i se părea că nu este admis. Alți membri ai conducerii FIDESZ au împărtășit aceste simțiri nevrotice. În plus, Orban era atras de liberalismul clasic și se mefia în raport cu orice formă de internaționalism, fie acesta unul liberal.

Corupția endemică asociată cu guvernarea socialistă a radicalizat fobiile și aprehensiunile lui Viktor Orban. A început să cocheteze tot mai intens cu conservatorismul populist care, în Ungaria, este greu, dacă nu imposibil, de disociat de antisemitism. Presa apropiată de FIDESZ (devenit între timp un partid tot mai tradițional și tradiționalist) a excelat în insinuări la adresa celor care, pasămite, nu trec testul unei maghiarități pure. Când s-a născut Jobbik, o formațiune de-a dreptul fascistă, nu a avut decât să potențeze cât mai strident teme care apăreau de-acum în retorica lui Orban, inclusiv ideea că stânga radicală s-ar constitui cumva genetic…

Echipa Orban a început să pedaleze pe un majoritarism tot mai intolerant în raport cu opoziția. Victoriile electorale de necontestat l-au făcut pe Orban din ce în ce mai puțin dispus să își recunoască propria failibilitate. Ungaria a devenit tot mai provincială, etnocrația a început să sufoce democrația. Ceea ce acum un sfert de veac a fost superba promisiune a reinventării politicului prin renașterea liberalismului civic, pare acum sortit să se transforme într-un coșmar neo-autoritar. Viktor Orban anunță că democrația liberală este pe ducă. Se face campionul unui autoritarism care glorifică modelul polițienesc de tip Putin. Renasc acele teze din interbelic susținute de profeții fascismului, de la Carl Schmitt la Nichifor Crainic. Se exaltă un corp politic omogen și sănătos. Liberalismul este putred, corupt și decadent. Este momentul “salvatorului magic”, asemeni demagogilor descriși de Erich Fromm în cartea sa clasică despre fuga de libertate.

Ceea ce pare să ignore Orban este că NATO și UE nu sunt doar instituții politice, militare și, respectiv, economice. Ele definesc, în cuvintele lui Václav Havel, opțiuni civilizaționale. Lupta dintre societatea deschisă și inamicii ei continuă. A căzut încă o mască, ceea ce, la urma urmelor, nu este câtuși de puțin o tragedie.

Poate că ne imaginăm faptul că democrația liberală beneficiază de fundamente istorice și intelectuale cu rădăcini adânci, dar nu este nici pe departe așa. Înainte de 1945, însăși ideea de “democrație liberală” era foarte mult anatemizată. În vremuri de criză (morală și economică deopotrivă), democrația este atacată și de la stânga, și de la dreapta. Fie că vorbim de criticul Lenin, sau de criticul Sorel, ori de criticul Michels, toți se revendică întrucâtva de la Jean-Jacques Rousseau și se prevalează de imaginea autoproclamată a “democratului autentic”.

Orban este astăzi un astfel de “democrat autentic” (a se citi și “original”) care nu se împiedică însă de libertăți civile ori deliberări de tip consensual-parlamentarist. Pentru premierul ungar, democrația liberală, cu toate instituțiile ei de mediere, corpurile intermediare, jocurile parlamentare, încurcă teribil fuziunea definitivă și irevocabilă dintre – așa cum spunea Carl Schmitt în “Criza democrației parlamentare” – “identitățile celor care sunt guvernați și celor care guvernează”. La baza acestei viziuni politice “salvaționiste” se află pur și simplu ideea mitologică e unei unități (în acest caz, de etnie). Într-o traducere populistă a mesajului politic al lui Orban, masele sunt în căutarea unei identificări. Criza economică le adâncise această angoasă existențială. Promisiunea lui, care sună totodată a profeție, vine să asigure tocmai această identificare redemptivă. După cum foarte judicios remarca și Jeffrey C. Isaac, toate tarele democrației liberale “au fost abil reinterpretate ca fiind virtuți ale democrației liberale. Într-un mod aproape orwellian, slăbiciunea era transformată în forță”. Este exact ce face Viktor Orban! Apoi, pentru a folosi o expresie camusiană, “transformă un elan spontan într-o acțiune concertată”.

Ceea ce susține de fapt premierul ungar este că democrațiile liberale sunt reversibile! Că pandantul democratizării este ceea ce putem numi de-democratizare (vezi și vara anului 2012 în România). Evident, nu e un lucru total nou. Ceea ce este nou ține de metamorfozarea unui politican ajuns pe creasta valului ca partizan al valorilor liberale și care s-a transformat în avocatul valorilor contrare. Poate că e dur spus, dar cazul Orban amintește de convertirea lui Mussolini, acum un veac, din socialist internaționalist, în fascist naționalist… La acest moment el evoluției sale interioare, Viktor Orban pare “condamnat să condamne”. Când, în 2002, FIDESZ pierduse alegerile, a tunat că “națiunea nu poate fi în opoziție”. Așa cum foarte inspirat observa și istoricul Balázs Trencsényi, “Franz Iosef, Miklós Horthy și János Kádár și-au stabilit toți autoritatea prin teroare și toți au devenit părinți ai națiunii…”. Să sperăm că nu vom aluneca totuși spre ceea ce René Girard numea cercul mimetic al violenței. În această versiune de “autoritarism-gulaș” spre care se îndreaptă Ungaria lui Orban, Europa este “opresivă”, dar fondurile ei “necesare”. Din păcate, întreaga soartă a culturii politice a Europei depinde de respectivele răbufniri antidemocratice. Cum va reuși ea să se pună la adăpost de virusul transmis de Orban, rămâne de văzut…


Sic transit gloria mundi: Barba bietului baron

28/07/2014

Adrian Nastase si-a lasat barba. Este un eveniment din serialul “Lupul barba schimba, dar naravul ba”. Mai tineti minte pamfletul devastator al lui Mircea Cartarescu? A fost scris cand supremul baron pesedist nu-si incapea in piele de atata putere, faima si avere. Asemeni plagiatorului Ponta, al sau docorand si fiu spiritual, Adrian Nastase creadea ca are definitiv si irevocabil vantul in pupa, ca nimic nu-i poate sta in cale pe durmul catre dominatia absoluta intr-o Romanie mexicanizata. A pierdut, nu  si-a revenit niciodata complet din acea prabusire. Fostii lachei au inceput sa-l sape, sa-l lucreze cu perversa stiinta a intrigilor de palat si de caverna. Patriarhul Ion Iliescu s-a spalat pe maini de cel ce-i fusese candva succesor desemnat.

Era in 2012, am intrat cu cativa prieteni la un restaurant spaniol pe stada Caderea Bastiliei. Adrian Nastase fusese arestat, trecuse prin experienta telenovelei intitulata “Sinuciderea mancata din strada Zambaccian 16″, era internat la Urgenta.  Mult, putin, cursese sange. Te-ai fi asteptat la o minima tristete, fie si una simulata, in randul sleahtei baronocratice. Nici vorba, la o masa lunga, plina de pahare si varii trufandale, petreceau de zor Ion Iliescu, Sorin Oprescu, Corina Cretu si alti coreifei pesedisti. Le-am spus atunci prietenilor mei: “Asa functioneaza solidaritatea haitei, fara sentimente si fara loialitati”. In lumea fara urma de principii a partidului succesor al celui s-a numit comunist (era, desi se cam fascizase), dar si roman (aici putem comenta), nu e de mirare ca beneficiarul cultului de ieri (tineti minte cartea “De la Karl Marx la Coca Cola”, dialoguri cu sociologul Alin teodorescu, ministru cancelar in 2004?) fusese uitat, lasat de izbeliste ca un penibil reziduu al altor vremuri…

 

Intr–un incitant articol aparut pe ziare.com, Ioana Ene, in opinia mea una dintre cele mai avizate comentatoare ale peisajului politic romanesc, crede ca zilele lui Adrian Nastase ca politician s-au cam incheiat. Asa credeam si eu candva, parca prin ianuarie 2006. Mergeam cu trenul de la Washington la Philadelphia, eram impreuna cu Alina Mungiu, aflata in State cu o bursa la National Endowment for Democracy, si Andrei Pippidi. Alina si cu mine urma sa participam la o conferinta despre tranzii organizata de Foreign Policy Research Institute, think tankul unde am lucrat intre 1983 si 1990. Prinsi in conversatie, am spus: “Nastase e terminat”. In stilul sau inconfundabil, amabil si ironic, istoricul Andrei Pippidi, nepotul de fiica al lui Nicolae Iorga, mi-a dat o replica la care n-am contenit sa reflectez: “Dragul meu, bunicul meu avea o vorba. In Romania pana nu moare, nimeni nu e terminat”. Sa nu ne grabim asadar. Barba alba a bietului baron poate fi oricand canita…

http://www.ziare.com/adrian-nastase/condamnat/barba-lui-adrian-nastase-1312793

 


Reflectii despre fuziune si asumarea valorilor. Un articol de Ioan Stanomir

26/07/2014
Fuziunea prin comasare dintre PNL şi PDL indică intrarea într-o nouă etapă de agregare a peisajului politic de la noi. Ceea ce s-a numit, obsesiv, unificarea dreptei este pe cale să se realizeze, fie şi parţial. În decursul a câţiva ani, un nou partid se va naşte, desvârşind contopirea anunţată acum.

Dincolo de nivelul festivismului şi al emoţiilor demagogice, dincolo de concordia ( aparentă) ce pare să domine acum, procesul de unificare al dreptei înseamnă şi reflecţia în marginea unui set de valori şi asumarea, lipsită de ambiguitate, a unei viziuni pe termen mediu şi lung. În măsura în care va rămâne un episod ivit din nevoia de a parafa un acord trecător de susţinere al unui candidat la prezidenţiale, fuziunea dintre cele două partide nu va avea, niciodată, potenţialul de a aduce o schimbare de paradigmă. Ea va fi, cel mult, o mişcare tactică ce satisface orgoliile unor politicieni.

Iar această asumare a valorilor înseamnă, în primul rând, asumarea, comună şi explicită, a lecţiilor dramatice oferite de vara lui 2012. Experienţa traumatică a puciului constituţional se cere privită ca atare- nu poate exista, în acest punct, nici o ambiguitate. Asaltul împotriva statului de drept,lichidarea brutală a Institutului Cultural Român, tentativa de a elimina un întreg sistem de garanţii juridice, toate acestea nu sunt himere, nu sunt elemente de propagandă,ci fapte documentabile, parte a unui şir de evenimente a cărui morală este limpede şi memorabilă. Fuziunea dintre cele două partide nu se poate construi pe amnezie şi complicitate.

De aceea, atitudinea în raport cu procedurile şi valorile domniei legii este testul esenţial de trecut pentru această nouă construcţie instituţională. Menţinerea libertaţii de acţiune a justiţiei independente, consolidarea ANI, reformarea CNA nu sunt obiective negociabile, ci coloana vertebrală a unui proiect de ţară.Alternativa la PSD implică, de la bun început, solidaritatea cu această direcţie de asanare publică. Patriotismul autentic, evocat de vicepreşedintele Statelor Unite, are ca pilon încrederea în egalitatea legii şi în centralitatea statului de drept.

Victoria lui Victor Ponta la alegerile prezidenţiale poate fi o schimbare de curs, capabilă să readucă România în era de plumb şi de complicităţi a guvernării Năstase. Semnificaţia convorbirilor la cel mai înalt nivel, duse între Adrian Duicu şi amicii săi din varii structuri de stat, este clară- în România dominată de PSD nu mai este loc pentru standarde şi proceduri transparente, ci doar pentru bunul plac al puterii celor care nu dau socoteală nimănui, niciodată. Oligarhia PSD are în Victor Ponta un emisar redutabil. Alegerile pentru magistratura supremă sunt ultimul pas.

Credibilitatea unităţii dreptei depinde de capacitatea de a aşeza principii vizionare la temelia noului edificiu. În locul festivismului, să preferăm luciditatea şi scepticismul. Rolul criticii, al vocilor neangajate , este acela de a urmări şi cenzura, reafirmând valoarea memoriei şi a opţiunilor ferme. Libertatea nu se apără cu congrese şi declaraţii optimiste. Este nevoie de un curaj al ideilor şi de o migală pragmatică a acţiunii politice, este nevoie de luciditatea de a confrunta viitorul şi de a imagina un proiect naţional. Aceasta poate fi, în cele din urmă, singura alternativa autentică la voracitatea PSD.

http://www.contributors.ro/politica-doctrine/unificarea-dreptei-dincolo-de-festivism/


Caveat: Obama, Basescu si Brzezinski versus Putin

21/07/2014

Am urmarit cu maxima atentie declaratia presedintelui Barack Obama de astazi. Astfel am perceput eu ce a spus presedintele SUA: e limpede cine ii sustine pe asa-zisii separatisti. E limpede ce influenta colosala are Putin asupra lor. Sa nu disperam, totusi. Sa ne rugam de Putin sa fie rational. Macar in ultimul ceas. In fapt, Putin este rational, asemeni organizatiei din care provine (KGB). Adica isi urmareste diabolic (cum spunea azi premierul ucrainian) scopurile. Nu era rational, in propria-i matrice ideologica, sa zicem Himmler? Ori Ejov? Multi s-au imbatat cu iluzia ca Stalin era “rational”. Altii, tot multi, credeau ca Hitler este, in felul sau, “rational”. Pentru acesti gangsteri, nu politicieni, ne place sau nu sa o admitem, nu conteaza forta ratiunii, ci doar ratiunea fortei.

http://online.wsj.com/articles/obama-to-make-statement-on-ukraine-1405953434

http://www.contributors.ro/global-europa/de-la-andropov-la-putin-ultimul-spasm-al-unei-dictaturi-decrepite/

Am urmarit cu egala atentie declaratia presedintelui Traian Basescu, retin accentul pe implicarea Federatiei Ruse, condusa de Vladimir Putin, intr-o actiune terorista,. As numi-o una de piraterie cu consecinte asasine. Cand e vorba de 300 de vieti omenesti, putem spune ca este omor in masa. Deci o crima impotriva umanitatii. Daca lumea civilizata nu va da riposta cuventita acestie actiuni, Putin va continua, asemeni predecesorului sau, Adolf Hitler, sa blufeze si sa pluseze. Daca batausul de cartier nu este oprit la timp, intreaga zona se transforma in jungla. In cazul de fata, tinand cont de natura geopolitica a confruntarii, intreaga planeta.

Iata un fragment din ceea ce a spus presedintele Romaniei: “In opinia noastra, Federatia Rusa este partenerul acestor teroristi, prin actiunile pe care le intreprinde. Din pacate, Federatia Rusa este parte a conflictului, asa cum a fost parte a conflictului si a anexarii ilegale a Crimeii, acum este parte a conflictului din estul Ucrainei. In ceea ce priveste actul terorist, care a dus la uciderea celor 298 de oameni, aflati la bordul Malaysia Airlines MH17, responsabilitatea, in urma analizei si a infomatiilor pe care le avem, responsabilitatea apartine, in mod direct, gruparii teroriste din estul Ucrainei care a executat lovitura asupra aeronavei malaysiene.”

http://www.hotnews.ro/stiri-esential-17718342-traian-basescu-sustine-declaratii-presa-ora-19-00.htm

Respectat politolog si fost consilier de securitate nationala in timpul Administratiei Carter, Zbigniew Brzezinski identifica pericolul cel mare: pasivitatea in raport cu Putin si capitulationismul fata de consecintele doctrinei Putin vor transforma Europa intr-un satelit al Moscovei. Rusia a declansat noul razboi Rece, constata autorul clasicei lucrari “The Soviet Bloc”. Ma grabesc sa adaug ca politica strutului inasemenea situatii de criza globala nu serveste la nimic. Dimpotriva, ea permite briganzilor sa-si intareasca arsenalul de arme si minciuni.

http://adevarul.ro/international/europa/marele-geopolitician-brzezinski-avertizeaza-europa-deveni-satelitul-rusiei-liderii-ue-nu-iau-masuri-1_53cd0d180d133766a89ed47d/index.html

Cum imi scrie un bun prieten plecand de la speech-ul lui Barack Obama: “Dar totul depinde de ratiunea lui Putin: daca Putin mai pastreaza un pic de ratiune, iar complexul militar-securistic rus nu e cu totul isterizat de nationalism si insetat de revansa si singe, atunci mai avem o sansa. Dar iarasi am ajuns in situatia de a ne ruga lui Dumnezeu ca agresorul sa mai aiba un pic de ratiune. Exact ca in 1938!”

La ora actuala, Occidentul are nevoie de un Winston Churchill. Sa speram ca liderii NATO vor gasi resursele psihologice si morale cerute de un asemenea status.

http://www.frontpagemag.com/2014/vladimir-tismaneanu/czar-putkas-imperial-delusions/

http://www.hotnews.ro/stiri-international-17720232-expozitie-organizata-moscova-marcheaza-centenarul-lui-iuri-andropov-fostul-sef-kgb.htm

Pentru comentarii:

http://www.contributors.ro/global-europa/caveat-obama-basescu-si-brzezinski-versus-putin/


Cenusa si diamant: Dreapta romaneasca de azi si nefasta vara a anului 2012

21/07/2014
Am citit cu mare interes editorialul lui Dan Andronic despre ce se petrece in interiorul dreptei din Romania. Are dreptate: poticneli, sughituri, multa frazeologie si putine, foarte putine idei noi. Asa-numita fuziune este o operatie de alchimie politica in care magicienii se straduiesc sa descopere piatra filosofala a unei unitati intemeiata pe uitare. Se uita ce s-a petrecut in aceasta tara in nefasta vara a anului 2012. Nefasta nu pentru Ponta, Antonescu si Voiculescu, ci pentru statul de drept. Se sterge cu burete unei amnezii surazatoare rolul PNL in acel atac impotriva legii. Este ca si cum revolutia mafiotilor nu ar fi avut loc. Ni se susgreaza ca grupul infractional organizat nici n-ar fi existat.
Nimeni nu-si cere scuze, toti suntem romani. De acord cu Dan Andronic, Catalin Predoiu este diferit. Motiv de a fi tinut in umbra, eclipsat sistematic de cei care fac jocurile in strutocamila fuzionata. Se fetisizeaza manipulativ sondajele. Se induce ideeea ca dl Klaus Iohannis este un fel de candidat providential. Reiau mai jos un articol aparut in iunie 2012 pe site-ul “Hyde Park” al ziarului “Evenimentul Zilei”. Site-ul nu mai exista, tema este in continuare actuala.
“Nu ştiu de ce, ori poate ştiu, dar mi-au revenit în minte, în aceste zile de asalt împotriva libertăţii, demnităţii şi civilităţii, versurile marelui poet polonez Cyprian Norwid, alese drept motto al romanului lui Jerzy Andrzejewski, “Cenuşă şi diamant”. O carte care mi-a marcat adolescenţa, ca şi filmul cu Zbygniew Cybulski.

Este un ceas istoric în care forţele obscurantiste din Romania încearcă să distrugă ceea ce s-a obţinut în spatiul statului de drept, al condamnării dictaturii comuniste, ilegitimă şi criminală, al competenţei în educatie, al dialogului public neîngradit de considerente meschine şi de orgolii provinciale.

Obsedaţi de revanşa, însetaţi de putere, liderii USL-ul par că detin un plan de atac de mult timp pregătit. Este tactica gramsciana a războiului de poziţie, de instaurare a unei hegemonii care să nu mai poată fi zdruncinată. Dacă lucrurile merg în continuare în această directie, România va arăta tot mai mult ca Belarus sub Lukasenko ori ca Venezuela sub Chavez.

Sunt reluate poncifele penibile ale naţional-stalinismului, se predică un naţionalism pe cât de desuet, pe atât de apocrif. Să le luam pe rand: mai întâi decapitarea IICCMER. În timp ce premierul Emil Boc a lăsat să functioneze echipele Marius Oprea şi Dinu Zamfirescu vreme de aproape 14 luni, fără nicio ingerinţă, Victor Ponta demite conducerea Institutului fără nicio explicatie, la două săptămâni de la investirea sa ca premier. Se intensifică scandalurile din educaţie, sunt retraşi (cu mare greutate) doi miniştri desemnaţi, datorită indignării publice legate de falsuri in CV si de posibile plagiate. “Cel mai cinstit guvern” apare tot mai jenant drept unul al plagiatorilor, ori al protectorilor lor.

În politica externă, ministrul Andrei Marga face declaraţii stupefiante în care îşi afirmă preţuirea pentru competenţa de lider a lui Vladimir Putin. Acelaşi filosof Andrei Marga care îl compara pe Traian Băsescu cu Benito Mussolini (ba chiar şi mai rău). Fostul bursier al Forumului International pentru Studii Democratice pare să ignore asfixierea democraţiei in Rusia.

Este înlocuit în totalitate Consiliul National de Etica, măsură preventivă legată de evaluarea unor plagiate notorii şi, poate, a altora mai puţin ştiute. Se contestă dreptul constituţional al Preşedintelui României de a reprezenta ţara la reuniunea Consiliului European de la Bruxelles. Premierul Ponta face afirmaţii dure la adresa Curţii Constituţionale şi lasă de înţeles că urmează modificari de statut în acest domeniu. Se acţioneaza fără jenă pentru a împiedica derularea normală a procesului Năstase.
Andi Lazescu este demis, fiind înlocuit în fruntea TVR de un cunoscut jurnalist ale cărui luări de poziţie din ultima vreme au fost necondiţionat admirative in direcţia actualului premier, văzut nu ca un militant de sorginte iliesciană şi guevaristă, ci ca un fel de manager bon chic, bon genre. Urmează atacul aberant, printr-o jdanovista Ordonanta de Urgenţă, împotriva uneia dintre cele mai respectate si eficiente institutii din Romania: ICR. Se prefigurează demiterea echipei Horia Patapievici-Mircea Mihaies-Tania Radu. Nu se oferă niciun argument credibil, este limpede că se actionează pe baza logicii distructive a vendetei. Spre surpriza lui Ponta şi a celor care trag sforile în spatele său, se produce o mobilizare a societăţii civile. Reiese că nu totul se poate, că românii nu sunt anesteziaţi moral.

În acelaşi timp, ministrul de interne Ioan Rus îl demite pe respectatul istoric Dorin Dobrincu din funcţia de director al Arhivelor Nationale ale României. Autor de lucrari esentiale, recunoscute international, Dobrincu este membru in Consiliul Stiintific al IICCMER. A jucat un rol decisiv în democratizarea Arhivelor. În locul sau, se pare, va veni un prieten apropiat al d-lui Rus. Să amintesc că Dorin Dobrincu este co-editor al “Raportului Final” al Comisiei Prezidentiale pentru Analiza Dictaturii Comuniste din Romania. Aşadar, Vladimir Tismaneanu şi Dorin Dobrincu demişi, Cristian Vasile demisionar din functia de director ştiintific al IICCMER. Cei trei editori ai acestui text refondator erau evident pe lista neagră a regimului pontocratic.

Nu sunt dintre cei care abandonează lupta. Nu cred că echipa Ponta-Antonescu-Voiculescu va reuşi să distugă voinţa de libertate a cetăţenilor acestei ţări. Citez din memorie versurile lui Norwid, îmi cer scuze pentru eventuale erori şi pentru că nu am la îndemână numele traducatorului. O spun cu deplină responsabilitate, diamantul libertăţii nu poate fi sfărâmat…

“Scântei şi flăcări, o, torţă aprinsă/Arzi intre zari necontenit/Dar cine ştie, libertate nestinsă/Câştigi sau pierzi ce-ai cucerit?/Cenuşa doar, pierdutăîin neant/Îţi va fi urma,sau va mai rămâne/ Să ardă-n spuză viu un diamant/ Stea vestitoare-a zorilor de mâine”. “

Articol aparut in ziarul “Evenimentul Zilei”:

http://www.evz.ro/cenusa-si-diamant-dreapta-romaneasca-de-azi-si-nefasta-vara-a-anului-2012.html

De asemenea:

http://revistapresei.hotnews.ro/stiri-radio_tv-17719922-monica-macovei-b1-vreau-concurez-pentru-candidatura-prezidentiale-nu-pot-inclusa-nu-numai-dar-altii-care-sanse-mru-imi-doresc-emisiune-intre-acesti-multi-candidati-dreapta-pretendenti-prezidentiale.htm


O scapare freudiana: “Profesorul” Felix, Deutsche Welle si bursele gratuite (plus bonus)

18/07/2014

Disperare? Panica? Lipsa de pudoare? Cutitul la os? Erorile lui Felix se acumuleaza intr-un ritm ametitor. Patronul “Antenelor” a ajuns sa creada ca poate intimida pe toata lumea, ca poate ameninta in voie. Acum i-a venit randul lui Petre Iancu, remacabilul jurnalist de la “Deutsche Welle”. Patronul unui trust de presa specializat in linsaj se plange ca este calomniat. Omul care se serveste de de-alde Badea, Gadea si Ciuvica in sulfuroasele campanii menite sa denigreze pe oricine indrazneste sa spuna ceva nefavorabil despre el, anunta ca din banii pe care, pasamite, ii va obtine in urma procesului, va infiinta “burse gratuite” in cadrul unei “Academii Media”.

Ce-o fi insemnand “burse gratuite? Adica diferite de “bursele de vanzare”? Mi se pare culmea ridicolului. Ori, cine stie, o scapare freudiana. Cat despre “Academia Media” infiintata de Dan Voiculescu, imi aminteste de uzina de diplome “Spiru Haret” a lui Aurelian Bondrea si de filantropiile academice ale lui Iosif Constantin Dragan. Trei mari spirite infratite sub semnul propasirii neamului. “Mandri ca suntem romani”, nu-i asa?

http://www.revista22.ro/dan-voiculescu-da-in-judecata-deutsche-welle-au-scris-un-articol-foarte-urat-murdar-despre-mine-au-depasit-orice-limita-am-dovezi-ca-basescu-a-depus-bani-cu-sacosa-la-banca-100000-de-euro-45496.html

http://www.dw.de/final-de-epoc%C4%83-pentru-varan/a-17769683

Articolul de mai sus a aparut in editia online a ziarului “Evenimentul Zilei”:

http://www.evz.ro/o-scapare-freudiana-profesorul-felix-deutsche-welle-si-bursele-gratuite.html

Bonus:

Iata ca doamna ministru Ioana Petrescu si-a gasit, in fine, aparatori. Nu pe oricine, ci o specialista in drept, cu diploma de la Yale, alta scoala din Ivy League, profesoara la Universitatea Crestina “Dimitrie Cantemir” (condusa de se stie cine, faimoasa Corina Dumitrescu, absolventa de Standford, numita de plagiator ca ministru al educatiei, mai tineti minte?), deputata PSD de Vaslui, Ana Birchall. Unii spun ca si doamna Petrescu preda la acelasi crestinesc asezamant pesedist. Recomand o recenta postare a lui Ioan T. Morar:

http://blog.itmorar.ro/doamna-de-la-yale-o-apara-pe-donsoara-de-la-harvard/

 

 

 

 


Plagiatorul Ponta, mahalaua pesedista si proximitatile maculante

17/07/2014

 

E bine că atunci când glumă se îngroaşă, să luăm aminte la sfaturile celor trecuţi prin multe, mai ales dacă ele nu au deloc conotaţii injurioase ori maliţioase. În cazul de faţă, mă gândesc la efectele întâlnirii de pomină de la Cotroceni. Citez din scrisoarea deschisă adresată de dl Mihai-Răzvan Ungureanu, fost premier al României, doamnei ministru de finanţe Ioana Petrescu:“E un moment dificil şi neplăcut. E cazul să acceptaţi că este inadmisibil să nu îţi poţi susţine propriul proiect. Chiar dacă am convingerea că sunteţi mai degrabă o victima a lui Victor Ponta, care s-a folosit de dumneavoastră, acest lucru nu va scuteşte de responsabilitatea propriilor alegeri. Astăzi, sunteţi pusă în faţă uneia dintre cele mai dificile alegeri din carieră dumneavoastră: să giraţi un Guvern incompetent şi compromis, prin a continuă să ocupaţi funcţia de ministru de Finanţe sau de a demisiona onorabil. Sper că veţi face alegerea corectă!”

Iată  ce are de spus politicianul mega-plagiator, Omul Nou Victor Ponta, despre situaţia atât de jenantă de luni: “Premierul Victor Ponta le-a transmis miercuri miniştrilor că regretă că a mers luni la Cotroceni pentru a discuta cu preşedintele Traian Băsescu despre reducerea CAS, adăugând că acum a învăţat că atunci ‘când te bagi în cocină, te mănâncă porcii’. Şeful Guvernului a arătat că îi pare rău şi pentru ministrul Finanţelor Ioana Petrescu, care l-a însoţit în vizită la Cotroceni, adăugând că, din punctul sau de vedere a făcut bine că ‘s-a întors în ţara în care doamna EBA şi doamna Udrea se pricep mai bine la economie decât cei de la Harvard’”.

Nu ştiu ce legătură au doamnele amintite cu vădita, învederata incompetenţa a celor doi reprezentanţi ai guvernului în legătură cu subiectul întâlnirii. Esate o tehnică de-acum clasică de deturnare a subiectului. Apoi, doamna ministru Petrescu se reprezintă pe sine, nu universitatea Maryland (unde este assistant professor, adică lector univeristar încă fără tenure) sau Universitatea Harvard (unde şi-a susţinut teza de doctorat). Sunt convins că este de acord cu mine în această privinţa. Cine sunt “cei de la Harvard”? După ştiinţă mea, doamna Petrescu a fost doctorandă acolo, nu profesoară. Lipsa de elegantă în exprimare (“cocină”, “porci” etc) nu mai trebuie comentată. Un premier, care, în urmă cu doar câteva luni, se adresa unei femei, membră a guvernului, cu apelativul “Fă”, este, oricum am privi lucrurile, un bădăran (în cel mai fericit caz). Victor Ponta este exponentul mahalalei pesediste şi nu pierde nicio ocazie să ne-o reamintească.

Doamna ministru Ioana Petrescu a fost amuzată de ceea ce ea priveşte drept atacurile care au urmat întâlnirii de pomină de la Cotroceni. Dar, mai ales, ea consideră că nu avea nevoie să-şi justifice credibilitatea academică: “Chiar nu am simţit nevoia să îmi dovedesc diplomă de la Harvard într-o întâlnire la Cotroceni”. Problema este că doamna ministru nu pare să fi fost stânjenită că se află lângă un plagiator dovedit, un om care a minţit în ce priveşte propriul doctorat, un infractor academic. Nu este nimic, dar absolut nimic “politic

ianist” în a notă această situaţie. Absolventa de la Harvard pare să fie total indiferenţă la faptul că este parte a unei echipe condusă de un plagiator care, într-o ţară normală, şi-ar fi dat demult demisia. Că, volens nolens, participa la perpetuarea stării de ne-ruşine în România. Există, trebuie spus, ceea ce numim proximităţi maculante.

Articol aparut in editia online a ziarului “Evenimentul zilei”:

http://www.evz.ro/plagiatorul-ponta-mahalaua-pesedista-si-proximitatile-maculante.html


Victor Ponta, Juan Domingo Peron y los capugolos! Un desen genial de Devis Grebu

15/07/2014


Impostura cu patalama: Un comentariu de Dragos Aligica la care nu am nimic, dar absolut nimic de adaugat

15/07/2014

 1. Bun. Rezolvaram si asta. Romanii mai credeau inca intr-un mit: mitul tinerilor educati la “universitati/scoli de prestigiu” care vin si fac si dreg. S-a ales praful si de asta.

2. Nu trebuia sa fie o surpriza. Personal am spus-o aici pe facebook in momentul zero: NU e in regula. In 20 de ani de cand sunt in lumea asta academica NU am cunoscut un singur absolvent de universitate occidentala –persoana de calitate umana sau intelectuala- care sa vina sa-si puna competentele sau reputatia de pe hartia aia de diploma ”prestigioasa” in slujba organizatiei infecte si anti-nationale patronate in traditia Iliescu-Nastase-Ponta. Niciodata. Nimeni. Cunosc zeci, sute de oameni in emigratia academica si intelectuala in nenumarate universitati si centre in Occident. Au opinii diferite, ideologii diferite dar au comun acest lucru: nu reticenta, ci scarba absoluta la a avea de a face cu astia. Sa li se alature dupa lovitura de stat??? Inimaginabil.

3. Cand cineva vine cu argumentul ca “are in CV” “universitati de prestigiu”, “liceul de matematica fizica Cutare” sau “gradinita cu orar prelungit 27”, drept unica indicatie si garantie a bonitatii intelectuale sau profesionale sau de caracter, sa stiti ca acolo e o problema. Oamenii se judeca dupa competenta si caracter, punct. Alti factori (familie, gen, etnie, educatie, status social etc.), pot ajuta sau submina judecata dar niciodata nu o pot substitui in esenta ei. Nu exista nimic mai trist si mai penibil decat specia asta de facatura umana care traieste toata viata din parazitarea faptului ca a facut “gradinita cu orar prelungit 27” intr-o faza a vietii. Semn clar de impostura.

 

O fotografie care va intra in istoria Romaniei

4. Raul facut comunitatii de studenti, cercetatori, profesori si profesionisti in general, romani din Occident este enorm, incomensurabil. Impostura, arivismul si iresponsabilitatea catorva persoane (care obisnuiesc sa se bata in piept cu sistemul de status academic sau ca in cazul de fata sa-l paraziteze mercantil) sunt decontate colectiv. Beneficiile personale vor ramne insa.

Vorbim aici de un tip uman care va vinde toata viata imagine si CV, marketing uman fara continut, o poleliala fara substanta. Si spoiala a fost desavarsita sub ochii nostri. Repet: in detrimentul public si al specialistilor si oamenilor de bun simt. Asta e.

Recomandari:

http://www.gandul.info/puterea-gandului/ca-la-mto-12935294

http://blog.itmorar.ro/papagalul-cotofana-si-codobatura-o-fabula-cu-ponta/

http://www.ziare.com/basescu/victor-ponta/suntem-la-mila-domnului-1311142

 

 

 

 


Felix si Monica: Cele doua fețe ale Romaniei de azi

12/07/2014

Trebuie sa ajungi pe culmile lipsei de rusine pentru a o acuza pe Monica Macovei ca ar fi actionat, in iunie 1990, impotriva protestatarilor arestati de politia lui Iliescu, Roman si Chitac. Trebuie sa ingrosi pachidermic obrazul pentru a indrazni sa o ameninti ca o vei da in judecata pentru ca a spus ceea ce orice istoric ori politolog care se respecta stie perfect: firmele de comert exterior din Romania comunista erau oficine ale Securitatii, indiferent de mastile sub care erau deghizati ofiterii gen Felix Voiculescu.

Cred sincer ca daca Dan Voiculesacu o va da in judecata pe Monica Macovei va face, in fine, un mare serviciu Romaniei. Se vor putea confrunta de o maniera transanta doua Romanii. Cea a misculatiilor sordide, a manoperelor subterane, a furtisagurilor nesimtite, a grobianismului bugetivor, a profitocratilor pozand in partioti versus cea a increderii, a tolerantei, a valorilor euro-atlantice, a respectului pentru drepturile omului. Organizatia pe care a servit-o Felix a fost una criminala, a fost scutul si sabia regimului totalitar. Scopul Securitatii, atat al celei interne cat si al celei externe, era terorizarea cetateanului, a spiritului autonom, ingenuncherea individului si imbecilizarea in masa. Sa nu ni se spuna ca Felix era, vezi Doamne, expert, tehnocrat, om de carte etc. In clip cand aud ca i se spune “Profesorul”, ma infior.

Monica Macovei nu face decat sa rosteasca lucrui stiute de milioane de cetateni ai acestei tari: Turnătorul Voiculescu rămâne un cancer pentru România și istoria ei post-comunistă, un obstacol major pentru democratizarea țării, iar Voiculescu nu a explicat niciodată cum a făcut bani la începutul anilor ’90. Voiculescu este o cangrenă cu rădăcini în epoca comunistă, un turnător al propriei familii, o pată neagră pe istoria României.” Aici este explicatia reactiei isterizate a lui Felix la declaratia de ieri postata de Monica Macovei pe blogul ei. El stie ca acesta este adevarul si incearca, in mizerabila traditie a institutiei pe care a servit-o, sa anihileze acest adevar. Incearca sa maculeze imaginea uneia dintre cele mai curate personalitati ale tranzitiei democratice nu doar din Romania, ci din intreaga zona stiuta candva ca Blocul Sovietic.

Romanii, ca orice natiune, au nevoie de modele. Monica Macovei este un asemenea model. La polul opus, concentrand in figura si actiunile sale tot ce a fost malefic in regimul prabusit in decembrie 1989, se afla Felix. Victor Ponta vine din lumea felixiota. Felix a prosperat sub patronajul sistemului iliescian.

Pontocratia inseamna prelungirea unui sistem in care abjectia, delatiunea, supravegherea maniacala a individului se infrateste cu dedublarea, turpitudinea, cinismul si samavolnicia. O Romanie cu Felix dupa gratii va fi una in care oamenii sa se simta eliberati de aceste maledictiuni.

Dan Voiculescu neaga ca ar fi furat bani de la romani. Ar vrea sa credem ca in ianuarie 1990, in atmosfera tulbure de dupa caderea dictaturii, s-a nascut el, Felix, curat ca Afrodita iesita din spuma marii. In fapt, “Crescent” era o firma nu doar tolerata de Securitate, ci una infiintata, coordonata si controlata de Securitate. Intre “Crescent” si “Grivco” exista o continuitate pe care doar naivii incorigibili o pot ignora.

Daca Dan Voiculescu pretinde ca ca nu asa au stat lucrurile, inseamna ca ne crede stupizi. Banii “Crescent” nu erau ai unui imaginar “popor”, erau banii folositi de Securitate, deci, in realitate, furati de la poporul roman. Dupa 1990, in intreaga zona, dar mai ales in Romania, fostii securisti au folosit acesti bani pentru a-si imperiile oligarhice. In cazul Voiculescu, s-a nascut un trust mediatic care, de ani de zile, otraveste spatiul public prin agresarea simbolica, adica prin linsaj mediatic, a tot ce nu convine marelui patron. “Antenele” nu sunt televiziuni de stiri, ci agentii publice ale mistificarii, instrumente ale masluirii si macularii valorilor democratice.

Un proces intre Monica si Felix poate deveni procesul adevarului. Cu cat vom fi mai multi cei care contribuim la strangerea probelor despre Felix si insalubrele sale afaceri, cu atat creste sansa sa avem, in fine, un proces de neuitat, prologul unei atat de necesare lustratii.

Articol publicat pe site-ul ziare.com:

http://www.ziare.com/dan-voiculescu/politie-politica/invitatii-ziare-com-vladimir-tismaneanu-felix-si-monica-cele-doua-fete-ale-romaniei-de-azi-1310648


Follow

Get every new post delivered to your Inbox.

Join 172 other followers