Pontocratia nu se dezminte: Jocul cu focul continua

15/04/2014

Traim un nou moment de un penibil extrem al aventurii pontocratice. Cand, acum aproape doi ani, in plina tentativa de lovitura de stat, l-am comparat cu Gutza Tatarescu, dl Crin Antonescu s-s simtit jignit. A fost un enabler, a colaborat cu un personaj mafiotic dispus sa utilizeze absolut orice mijloace pentru a cuceri si pastra puterea. Nu stiu ce mai zice acum, la un ceas cind omul pe care, o admite chiar el, l-a adus la putere, da extrem de ingrijoratoare dovezi ca are serioase probleme cu perceperea realitatii. Decizia premierului-plagiator de a-si muta biroul din palatul guvernului in cladirea Ministerul Apararii Nationale este fara precedent intr-o democratie care nu se afla la un pas de starea de asediu. Problema personajului histrionic numit Victor Ponta este dubla: lipsa totala de credibilitate ca om politic responsabil si infantilismul nesabuit ridicat la rang de doctrina.

Public mai jos un articol in care anticipam alunecarea regimului pontocratic in directia unei farse cu consecinte tragice. Nu pentru Victor Ponta, ci pentru Romania.

Minciuna este sufletul nemuritor al comunismului, scria marele filosof polonez Leszek Kolakowski. Minciuna este antipodul democratiei, tot asa cum noaptea este antipodul zilei si bezna acela al luminii. O societate democratica se intemeiaza pe adevar si transparenta, nu pe legende si falsuri. Mistificarea propriei biografii face parte din esenta dedublarii specifice totalitarismului. Victor Ponta era inca un adolescent cand s-a prabusit oficial comunismul, dar se pare ca a ramas marcat pe viata de metehnele acestui sistem.

Premierul Ponta s-a facut vinovat de ceea ce orice om cu scaun la cap, alfabetizat, cunoscator al limbii romane si cu un dram de moralitate recunoaste instantaneu drept plagiat. Acelasi Victor Ponta a pretins ca detine um masterat de la Universitatea din Catania. Iarasi o poveste de adormit copiii, un basm, o fabricatie, o nascocire. Incoltit de aceste revelatii devastatoare, dl Ponta a decis ca cea mai buna aparare este atacul, a declansat razboiul total impotriva statului de drept, pentru anihilarea justitiei independente, pentru suspendarea lui Traian Basescu si emascularea unor institutii precum Curtea Constitutionala si DNA. Decomunizarea tarii a fost clar inmormantata ca proiect politic. Cand Lucia Hossu-Longin, figura marcanta a PNL, indrazneste sa compare procesul lui Adrian Nastase cu acela al lui Iuliu Maniu intram pe teritoriul obscenitatiii. Nu sunt singurul care astpet o reactie a IICCMER la aceasta scandaloasa, revoltatoare comparatie. Va veni oare? Va tolera echipa Grivco aflata la putere o asemenea sfidare?

Este reluarea scenariului din 1945, cu Crin Antonescu pe post de Gutza Tatarascu. Dar Tatarascu avea un oarecare alibi in prezenta Armatei Rosii in Romania. Uslasiii distrug democratia romaneasca din ratiuni personale, legate strict de temerile si interesele lor mafiotice, nu la comanda unui despot scelerat precum Stalin. Uslasii practica minciuna sistematica si violenta simbolica pe cont propriu.

Cartea lui William Shirer despre ascensiunea si caderea celui de-al Treilea Reich are, daca nu ma insel, doua mottouri: cel din filosoful american Santayana suna astfel: “Cei care uita istoria sunt condamnati sa o retraiasca”. Al doilea este un vechi proverb german, teribil de actual in Romania acestor zile, cand putem constata consternanta fragilitate a democratiei: “Padurii ii trebuie o mie de ani ca sa creasca. Ii este de ajuns o noapte ca sa arda complet”. Piromanilor trebuie sa li se spuna ca asemenea jocuri nu sunt ingaduite in cetatile democratice.

http://www.contributors.ro/politica-doctrine/democratie-pontocratie-si-piromanie/

Pentru comentarii:

http://www.contributors.ro/politica-doctrine/pontocratia-nu-se-dezminte-jocul-cu-focul-continua/

 


Ţarul Putka si fantoma lui Elțîn: Conspirații, mesianism, paranoia

28/03/2014

Autocratul rus Vladimir Putin are un trecut și reprezintă o ideologie. Este șeful unui grup infracțional de tip mafiot, a unei tagme de escroci și experți în manipulare, deseori descriși drept „tehnologi politici”. Cu alte cuvinte, în pofida unei imagini abil construită de „om fără chip”, pentru a folosi titlul captivantei biografii scrise de Masha Gessen, Putin nu este personajul enigmatic împins de forțe anonime la cârma navei “Mama Rusia” într-una dintre cele mai turbulente perioade ale istoriei acestei țări. Putin este progenitura culturii politice a poliției secrete sovietice și moștenește din acea constelație de pasiuni, emoții și fobii practicile politice și disprețul profund pentru drepturile individuale. Jurnalistul Ben Judah reușește să deconstruiască admirabil originile, evoluția și ramificațiile traiectoriei lui Putin, din perioada sa timpurie în Leningrad, când adolescentul „Putka”, cum il numeau colegii, era un simplu golan (bully) care isi teroriza colegii de scoala (v. subcapitolul “Little Putin”, pp. 7-11), la cariera sa în KGB, la metamorfozarea sa într-un adept al lui Anatoli Sobceak, un susținător entuziast al glasnostului in orașul mohorât de pe răul Neva si, apoi, spectaculoasa ascensiune spre puterea suprema la Kremlin.

Sobceak la rândul lui era departe de a fi un sfânt. Și-a dobândit faima datorită asocierii sale cu potentați locali, vizibili și invizibili, a adoptat un populism nesăbuit, angajându-se și în dubioase afaceri. Sobceak se baza pe fostul locotenent-colonel de KGB Putin, iar Putin a găsit în Sobceak, care era adânc implicat în eforturile de menținere la putere a lui Boris Elțîn, un patron care l-a susținut constant. Judah menționează de câteva ori că Putin este profund loial față de cei care îi sunt credincioși. Da fapt, el a dovedit această trăsătură de caracter în relația cu Sobceak.

Pe lângă grupul lui Sobceak, Putin a beneficiat de încrederea maximă pe care i-a acordat-o oligarhul machiavelic și obsedat de putere, Boris Berezovski, omul responsabil de realegerea lui Elțin, un al doilea mandat agonizant de inept. Ce avea nevoie Berezovski, și Putin părea să-i ofere acest lucru, era un lider disciplinat, servil și ascetic, capabil să reinjecteze speranță într-o populație din ce în ce mai deziluzionată, sătulă și saturată de corupție, cinism și de devalizarea sălbatică a statului. Nimic din trecutul lui Putin nu indica cupiditate, avariție și chiar rapacitate. Trecutul său în KGB sugera admirație pentru modele de ascetism precum fondatorul Ceka, Feliks Dzerjinski, sau șeful organizației în timpul persecutării dizidenților în anii șaptezeci, Iuri Andropov. Putin părea maleabil și, mai important, controlabil. Berezovski s-a înșelat profund. A interpretat greșit caracterul lui Putin și a plătit pentru această enormă eroare. Putka era interesat atât de bani cât și de putere. El îi considera pe oligarhi drept simple mijloace pentru a atinge cele două obiective. Cei care i-au acceptat regimul draconic au continuat să prospere. Cei care, precum Berezovski, nu au înțeles că dezmățul ultimei perioade, de senilitate, a lui Elțîn urma să se încheie, au fost forțați să emigreze. Nemesis-ul lui Putin, miliardarul Mihail Hodorkovski, a plătit cu ani în lagăr de muncă pentru ambiția nesăbuită de a-l contesta pe noul țar. Puterea pentru Putin este indivizibilă, nu poate fi fragmentată.

Cele mai bune capitole ale volumului analizează cercul intim al lui Putin și concepțiile sale asupra statului, istoriei, și rolului Rusiei în lume. În mod evident, el nu este un doctrinar sofisticat. Principalele sale idei își au originea în surse obscure precum Aleksandr Dughin, un maniac al imperialismului eurasiatic. Judah vorbește despre Dughin, dar fără să insiste. De fapt, Dughin a fost cel care a formulat în cei mai virulenți termeni doctrina conservatorismului imperial pe care Putin l-a adoptat fără rezerve. Trebuie să adăugăm și fascinația bizară legată de viziunea lui Aleksandr Soljenițîn despre un imperiu rus renăscut care în mod necesar ar cuprinde Federația Rusă, Ucraina, Belarus și nordul Kazahstanului. Este ironic că același Soljenițîn, voce centrală a dizidenței ruse în anii șaptezeci, autorul „Arhipelagului Gulag”, devastatoarea carte-monument despre universul concentrationar din URSS, a ales să îl sprijine pe Vladimir Putin, considerându-l un patriot rus veritabil. A acceptat distincții din partea lui Putin pe care le refuzase când i-au fost oferite de Boris Elțîn. Fostul disident era entuziasmat să-l vadă pe fostul ofițer KGB adoptându-i ideile naționaliste și idealurile anti-liberale.

A înțelege comportamentul lui Putin din ultimii ani, inclusiv opoziția față de Revoluția din Ucraina în 2014, însemnă a sesiza mentalitatea autoritară a acestuia, care cuprinde și convingerea că puterea creează adevărul. Valorile sale sunt machiste, autoritar-verticale, militariste, opuse toleranței, incluziunii și diversității. Disprețuiește opoziția democratică (personaje precum Boris Nemțov, Gary Kasparov, și Aleksei Navalnyi) și dovedește o neîncredere endemică în inițiative civice sau în liberalismul occidental. Ajutat de operatori de un enorm cinism, precum Serghei Markov și Vladislav Surkov, cultul personalității lui Putin a devenit o axă de susținere al acestui sistem autoritar-cleptocratic. Judah documentează impresionant cum promisiunea unei „dictaturi a legii” s-a evaporat într-un sistem clientelar cu un camuflaj ideologic similar fascismului.

Se poate oare intui o lumina la capătul acestui tunel sumbru? Putem spera că partidele și mișcările democratice vor câștiga la un moment dat, mai devreme sau mai târziu, și vor crea un state bazat pe domnia legii? Reacția panicardă și violent agresivă la Revoluția din Ucraina demonstrează că Putin este conștient de curentele profunde din societatea rusă. El știe că regimul său cvasi-dictatorial, bazat pe minciună, intimidare și dispreț pentru valorile civice poate fi distrus printr-o revoluție populară. Judah incheie această excelentă carte apelând la o formulare cu tentă evidentă de presentiment: „Paranoia este omniprezentă, iar în birourile lui Putin există un spectru a cărui umbra este atât de mare încât cuprinde absolut tot fiind astfel invizibilă. Fantoma lui Boris Elțîn. Întreaga carieră a lui Putin a fost așa fel încât el să nu fie Elțîn.” (p. 329)

Revoluțiile au loc brusc, rapid și neprevăzut. Într-o zi, Putin s-ar putea să se trezească și să realizeze că întreaga impostură de grandoare imperială s-a dovedit încă un miraj rus, un efort fatalmente falimentar de deraiere a drumului către democrație al țării sale. În timp ce scriu această recenzie, analogiile cu Stalin, Hitler și Mussolini predomină. De la Zbigniew Brzezinski la Hillary Clinton există un consens în cristalizare conform căruia Putin este un nou dictator totalitar. Volumul lui Ben Judah este un îndreptar excelent pentru oricine încearcă să înțeleagă acțiunile aparent absurde ale lui Putin. El nu trăiește într-o lume ruptă de realitate, așa cum a declarat Angela Merkel, ci mai degrabă în propria lui realitate bântuită de obsesii conspiraționiste și motivată de iluzii mesianice. Putin se consideră salvatorul Rusiei și, în consecință, persistă în orbitoare, funeste fantasme ale salvării.

PS: Fiind in Elvetia saptamana trecuta, am stat de vorba cu un respectat expert in relatii internationale, cercetator la Institut de Hautes Etudes Internationales din Geneva, de origine finlandeza, autorul unei excelente carti despre Henry Kissinger. Mi-a spus ca Putka in limba finlandeza inseamna inchisoare. Initial, am crezut ca glumeste. Am verificat, chiar asa este…

Articolul de mai sus este o versiune lărgită a recenziei de Vladimir Tismăneanu la cartea lui Ben Judah, “Fragile Empire: How Russia Fell In and Out of Love with Vladimir Putin” (New Haven and London: Yale University Press, 2013), in curs de aparitie în revista “International Affairs”, Royal Institute of International Affairs, Chatham House. Traducere din limba engleză de Bogdan C. Iacob.

http://yalepress.yale.edu/yupbooks/book.asp?isbn=9780300181210

Recomandare:

http://articles.baltimoresun.com/2014-03-27/news/bs-ed-romania-russia-20140327_1_russian-ambassador-crimean-romanian-friends

De asemenea:

http://inliniedreapta.net/monitorul-neoficial/dragos-paul-aligica-putinism-in-romania-intre-aberatii-dughiniste-si-veselia-tampa-a-unor-semiliterati/

http://www.contributors.ro/global-europa/regimul-putin-imperialism-brigandaj-si-memorie-falsificata/

http://tismaneanu.wordpress.com/2014/03/09/visul-lui-putin-fantasmele-salvarii-si-viitorul-europei/

Pentru comentarii:

http://www.contributors.ro/global-europa/tarul-putka-si-fantoma-lui-el%c8%9bin-conspira%c8%9bii-mesianism-paranoia/

 


“Umanistul” Felix si realitatea statului de drept (un excelent articol de Dan Tapalaga)

28/03/2014

“Pe vremea cand nu era condamnat inca la cinci ani de inchisoare cu executare si scria “Societatea Umanista”, un moment crucial in istoria Partidului Conservator,  Dan Voiculescu anunta o adevarata revolutie a societatii prin infiintarea unor ministere si taxe noi. In paranteza fie spus, in planurile sale figura chiar un Minister Anticoruptie. O Directie intr-un Parchet i se parea cam putin. Banuia el ceva, doar era in plina guvernare Nastase. Dar, alte propuneri lansate acum 10 ani atrag azi, in mod special, atentia.

Cu un an inainte de infiintarea Antenei 3, Voiculescu propunea, atentie mare, introducerea Taxei pentru Tulburarea Armoniei (TTA) gestionata de un Minister al Armoniei. Nu e nici o gluma. Voiculescu pleda pentru taxarea oricaror produse care fac zgomot, polueaza, sunt toxice, adica tulbura armonia sociala. Tot in lucrarea sa de acum zece ani, Voiculescu mai avea in vedere si un bizar “Minister al Convectiei Sociale, care va veghea la armonizarea dintre valoare si responsabilitatile sociale pe de o parte, dintre merit si recompensa pe de alta parte”. Cat de util era azi un Minister al Armonei! Cate taxe ar fi incasat statul numai de la Antena 3! Plus ca asa avea sansa de a-l neutraliza pe marele sau adversar mult mai eficient, luandu-i banii!

Voiculescu a inceput in aceste zile, cand se apropie un nou termen in procesul sau aflat spre final, sa se agite in spatiul public mai tare decat de obicei. Lanseaza carti, sustine candidati la Parlamentul European impotriva legii, participa la intalniri cu studentii la ASE. Agitatia publica nu e stilul lui, intra in trepidatii, iese din barlog doar in momente de disperare. Spatiile de joc i se inchid incet. Ca tot veni vorba de economie, acum zece ani, din complicata gandire voiculesciana se nastea “Ministerul Armonizarii Productiei cu Consumul, care va evita supraproductia din capitalism, si penuria din comunism”.

Dintre toate, un singur minister propus in “Societatea Umanista” functioneaza azi exact asa cum si l-a imaginat autorul. Este “Ministerul Achizitiei si Prelucrarii Informatiei, care va avea ca obiectiv micsorarea incertitudinii”. Acest minister este format astazi din televiziunile mogulilor. A mai avut o revelatie care se implineste azi. Ministerul Anticoruptiei, desi nu exista sub acest nume, functioneaza din plin. Pe opt aprilie, Dan Voiculescu are un nou termen in dosarul ICA, in care este judecat pentru fapte de coruptie comise prin 2003, adica pe cand incepuse sa viseze la Societatea Umanista. In prima instanta, Voiculescu a primit o condamnare de cinci ani cu executare. Daca sentinta se mentine in apel, Romania face un pas hotarat catre societatea umanista, armonie, convectie sociala, recompensa si toate bla-bla-urile care acum zece ani pareau pura fantezie.

http://www.hotnews.ro/stiri-opinii-16922495-pacalit-dan-voiculescu-loc-ministerul-armoniei-dat-antena-3.htm

De asemenea:

http://www.hotnews.ro/stiri-opinii-16916951-vrea-spuna-voiculescu-cartea-lui.htm

 


Regimul Putin: Imperialism, brigandaj si memorie falsificata

24/03/2014

Niciodata nu este prea tarziu pentru realism, luciditate si fermitate principiala. Niciodata nu este prea tarziu pentru reactii categorice de respingere a brigandajului in relatiile internationale. Niciodata nu este prea tarziu pentru ca lumea civilizata sa sanctioneze fara echivoc actiunile pirateresti. In “New York Times”, profesorul Michael McFaul de la Hoover Institution, Universitatea Stanford, pana acum cateva saptamani ambasadorul Statelor Unite la Moscova, examineaza natura experimentului dictatorial putinist. Textul este important pentru ca lumineaza combinatia de fantasme si iluzii care au guvernat atitudinile occidentale in raport cu un regim ostil visceral democratiei liberale si valorilor pluraliste. Reluind imaginea refolutiilor, acele sinteze de reforme si revolutii despre care vorbea istoricul britanic Timothy Garton Ash, as spune ca a sosit momentul ca NATO si UE, Occidentul in genere, sa renunte la fantasluzii.

Michael McFaul schiteaza acum echivalentul a ceea ce-a insemnat “Lunga Telegrama” a lui George Kennan in anii de dupa al II-lea razboi mondial, acel document fondator al unei politici care refuza capitularea in fata unui imperialism ideologic cinic, impertinent si arogant. Este acum limpede ca a sosit momentul unei noi politici de containment, de ingradire si indiguire a pornirilor expansioniste ale Kremlinului. Noului Razboi Rece declansat de Rusia lui Putin trebuie sa i se raspunda printr-o noua politica a rezistentei democratice globale. Una din cladirile de la Bruxelles ale Parlamentului European poarta numele sociaistului belgian Paul-Henri Spaak. Acesta, alaturi de crestin-democratii Maurice Schumann, Konrad Adenauer si Alcide de Gasperi, a inteles pericolul expansionist sovietic. Ar fi poate bine sa recitim ce spuneau acesti oameni de stat in anii in care confruntarea cu expansiunea Kremlinului lui Stalin atingea cote de maxima intensitate. In 1961, acest Cold Warrior primea Medalia Libertatii din partea presedintelui John F. Kennedy.

Profesorul McFaul cunoaste in chip remarcabil subteranele puterii moscovite si motivatiile ideologice ale putinismului. El deconspira rolul manipulativ al fantasmelor anti-americane plasmuite si diseminate de propaganda putinista.Aici nu este vorba doar de tehnici de constructie a unei stari de panica si indignare, atat de necesara la ceasul unor aventuri militare gen invazia din Crimeea, ci si de un set de mituri care n-0au disparut din arsenalulul doctrinar al Kremlinului. Tot asa cum, la Conferinta de infiintare a Cominformului din toamna anului 1947, Stalin, prin intermediul lui Jdanov, impunea un maniheism agresiv prin teoria celor doua “lagare” (cel al “pacii si progresului”, in frunte cu URSS, si cel al “razboiului si reactiunii” condus, fireste, de Statele Unite), Vladimir Putin imparte lumea in tabere ireconciliabil opuse, calca in picioare cu superbie dreptul international, actioneaza in functie de o serie de precepte ideologice obsesive. Originea acestora nu este greu de detectat.

Scrie Michael McFaul: “Asemeni secolului trecut, lupta ideologica dintre autocratie si democratie a revenit in Europa. Intrucat institutiile democratice nu au prins niciodata pe deplin radacini in Rusia, aceasta batalie nu a disparut integral vreodata. Astazi insa, societatile democratice trebuie sa recunoasca domnia lui Putin drept ceea ce este–autocratie–si sa imbratiseze lupta intelectuala si normativa impotriva acestui sistem cu aceiasi vigoare dovedita in luptele anterioare din Europa impotriva guvernelor antidemocratice”. Sustinerea opozitiei ruse este o prioritate la acest ceas de maxima gravitate. La fel, Putin trebuie sa inteleaga ca nu poate actiona cu impunitate imptriva altor foste republici din ceea ce a fost Uniunea Sovietica, inclusiv Moldova.

As adauga ca putinismul se bazeaza pe ideologia national-bolsevismului si a imperialismului eurasiatic, ambele cu puternice afinitati in directia fascismului. Faptul ca Putin se proclama “conservator” si se refera la viziunea lui Aleksandr Soljenitin despre viitorul Rusiei nu schimba datele. “Conservatorismul” sau este unul neo-stalinist, nicidecum unul democratic, iar anexarea numelui lui Soljenitin intr-un proiect politic cu certa ereditate kaghebista este o impostura. Pentru Soljentin drepturile omului erau esentiale. Pentru Putin, admiratorul lui Felix Dzerjinski si al lui Iuri Andropov, ele sunt un moft burghez. Prin actiunile sale, direct inspirate de traditia autocratica rusa si de aceea expansionista stalinista, ea insasi nascuta din mitul marxist-leninist al revolutiei mondiale, Vladimir Putin este deopotriva urmasul tarismului si al bolsevismului.

Am anticipat aceasta dinamica in cartea mea “The Devil in History”, tradusa in romaneste in 2013 la Humanitas de catre Marius Stan. Iata un fragment din textul american in care vorbesc despre salvationismul post-comunist si despre conexiunea dintre asumarea trecutului totaslitar si consolidarea valorilor liberale. In abesenta interiorizarii acestor valori, este naiv sa asteptam comportamente democratice din partea liderilor de la Kremlin, oricine ar fi acestia: “It also explains the power of Putin’s neo-authoritarian politics of “managed democracy” in a memory regime of institutionalized amnesia and historical falsification. As for Putin himself, he has abandoned the Yeltsin era’s adamant anti-Leninism and has become, especially since 2006, the proponent of an increasingly aggressive version of neo-Stalinist and neo-i mperialist restoration. The high school history textbook (dealing with the period 1945 to 1991) commissioned by the Kremlin and published in 2008 symbolizes the return to some of the most egregious Stalinist falsifications and a radical break with the legacies of glasnost. Putinism is an ideological conglomerate bringing together Great Russian nationalism, imperial authoritarianism, and a drive to restore the lost grandeur of the Stalin era. The narrative about the past offered by the Putin administration is the quintessential formula of ‘reconciliation without truth.’ In other words, we are dealing with an apocryphal reconciliation.”

http://www.rulit.net/books/the-devil-in-history-communism-fascism-and-some-lessons-of-the-twentieth-century-read-298694-75.html

Articolul lui Michael McFaul poate fi citit aici:

http://www.nytimes.com/2014/03/24/opinion/confronting-putins-russia.html?_r=0

Pentru comentarii:

http://www.contributors.ro/global-europa/regimul-putin-imperialism-brigandaj-si-memorie-falsificata/


Să ții piept Răului: un articol de Ioana Pârvulescu

20/03/2014

“Celor care l-au apărat pe Andrei Pleşu

Adevărul e că nimeni n-a vorbit în detaliu despre frumuseţea şi chiar măreţia mitingului de sâmbătă, 15 martie. El a fost judecat global, sec, în termeni abstracţi sau, eventual, în termeni de eficienţă. Încerc s-o fac aici, pornind de la forţa amănuntelor care nu înşală, de la acele secvenţe care nu pot fi trucate. Pentru mine, pe scena publică se dă acum o luptă între bine şi rău, exact ca-n romanele copilăriei: binele e uşor de văzut, răul e la fel de clar. E ca-n Dumas, şi nu ca-n Dostoievski, unde cele două, binele şi răul, sunt amestecate, astfel încât e greu să le distingi. La fel ca toţi cei care au venit la miting, ştiu exact cu cine ţin. N-am nici o urmă de îndoială, aşa cum, citind romanele copilăriei ţineam cu „bunii“ care erau buni până şi cu răii, pe când „răii“ erau răi şi cu bunii, şi cu răii.

La miting au luat parte oameni care citesc. Există ceva liniştitor pe chipul oamenilor care citesc, după cum există ceva neliniştitor pe faţa celor care nu citesc, de parcă te-ai aştepta, cum spunea cândva criticul Lucian Raicu, să iasă cine ştie ce monştri de acolo. Un reporter tv. se întreba unde ne sunt vedetele. Căuta, probabil, vedete mass-media, dintre cele fotogenice, strălucitoare, îmbrăcate de la marile case de modă şi numai bune de pus pe coperta vreunei reviste glossy. În locul lor, a văzut nişte oameni obişnuiţi, câţiva cu copii mici, destui cu părul alb, cu riduri lăsate pe chip de gânduri şi frământări, cu haine cuminţi, cu priviri cuminţi, cu vorbe cuminţi. De unde să ştie reporterul că erau chiar vedete: medici, matematicieni, arhitecţi, fizicieni, ingineri, profesori, literaţi, studenţi, filozofi – pe scurt acei oameni care fac lumea românească să reziste în ciuda politicienilor ei.

Obişnuiţi cu discreţia, aceşti oameni nu ştiau să răcnească aşa cum o fac alegătorii de ocazie, plătiţi la mitinguri de diverse partide, şi aduşi cu autobuzul. Se sfiau să strige, dar îşi ridicau cu o anume mândrie cărţile aduse de-acasă. Se simţeau bine vorbind despre ele şi arătându-şi-le unul altuia, ca să le compare, scoţând din genţi şi sacoşe diverse ediţii ale volumelor scrise de Andrei Pleşu, de la Despre îngeri la Comédii la porţileorientului, de la Limba păsărilor la Chipuri şi măşti ale tranziţiei. Nu erau luate întâmplător, fiecare alegere însemna ceva. Ediţia 1988 din Minima moralia era în mâna multora şi am auzit o discuţie între două doamne care comparau coperţile, dintre care una era tare hărtănită. „Pentru că am tot împrumutat-o!” a explicat doamna. La plecarea de acasă, fiecare se uitase, probabil, în „raftul cu Pleşu”, cum a spus cineva, şi-şi alesese „arma”. Cartea împotriva vijeliei politice, a vijeliei istoriei, a vijeliei corupţilor, a celor fără coloană vertebrală –, aşa am interpretat gesturile celor care ţineau în mână puterea cuvântului scris. Uitând o clipă motivul mitingului, oamenii îşi arătau unii altora însemnările şi sublinierile de pe pagini şi evocau impresii de lectură, iar când ridicau mâna, vântul puternic al zilei de sâmbătă se izbea de copertele cărţilor citite. Încă puţin, şi mitingul se putea transforma într-un colocviu sui generis pe tema scrierilor lui Andrei Pleşu. Era ceva optimist pe figurile celor prezenţi, în ciuda revoltei lor: bucuria terapeutică de a şti că împărtăşesc aceleaşi cărţi, aceleaşi valori.

Cineva, pentru că nu-şi adusese „un Pleşu“ de acasă, cumpărase pe loc, de la librărie, un titlu adecvat cu motivul mitingului: Obscenitatea publică. Altcineva renunţase să plece în weekend ca să fie de faţă. Erau mulţi care nu-şi adusesera cărţi, însă le purtau în ei, dacă nu învăţate pe dinafară, ca în Fahrenheit 451, cel puţin asimilate astfel încât să nu poată fi victime ale manipulărilor. Cât despre mine, pentru că mi-a fost greu să aleg, venisem cu trei cărţi: Minima moralia, prima ediţie, şi, cum Parabolele lui Iisus era un volum greu de manevrat, luasem în loc Note, stări, zile. Alături de ele, aveam şi Apel către lichele care, deşi nu e scrisă de Andrei Pleşu, se arăta, cu siguranţă, foarte potrivită cu motivul mitingului.

O doamnă din mulţime mi-a povestit că, întrebată de un reporter de ce suntem aşa cum suntem, i-a dat răspunsul lui Dimitrie Gusti: „Poporul nostru e, încă, neisprăvit”. Eu cred că, în sfioasa lui dârzenie, mitingul de sâmbătă a fost de ispravă. Cât timp se răspunde răului în felul acesta, putem fi optimişti.”

Articol apărut pe LaPunkt:

http://www.lapunkt.ro/2014/03/20/despre-un-miting-contra-raului/


Zbigniew Brzezinski, un strateg vizionar (II)

10/03/2014

Zbigniew Brzezinski avertiza recent in ziarul “Washington Post” asupra similitudinilor șocante dintre acțiunile lui Putin din ultimele săptămâni (și nu numai) și agresivitatea imperialistă a dictatorilor totalitari din secolul XX, inclusiv metodele mafiotice practicate de Hitler în atacul împotriva Cehoslovaciei independente. Nu e vorba de o echivalență, de o “diabolizare” a lui Putin, ci de constatarea repetării unei practici definită de disprețul abisal pentru dreptul internațional. Respectatul analist trăgea un semnal de alarmă în ceea ce privește efectele posibile (și probabile) ale unei agresiuni directe a Rusiei împotriva Ucrainei, inclusiv o încercare de schimbare de regim la Kiev, asupra Poloniei și României. Ceea ce se petrece acum cred, este o tentativă a Rusiei de a schimba direcția politică a Europei Centrale. A nu vedea acest lucru este o probă de gravă, impardonabilă miopie.

Revenind la volumul dedicat profesorului Brzezinski la împlinirea venerabilei vârste de 85 de ani, istoricul Mark Kramer, directorul programului de cercetare a Războiului Rece de la Harvard, oferă o analiză provocatoare, dar corectă, a contribuțiilor conceptuale ale fostului consilier prezidențial la înțelegerea transformării regimurilor leniniste. Analiza lui
Kramer acoperă perioada stalinistă de teroare motivată ideologic, curajoasa, dar fatal ezitantă și incompletă de-stalinizare realizată de Nikita Hrușciov, dar si la stagnarea bazată pe rutinizarea represiv-birocratizată din timpul lui Leonid Brejnev.
La rândul său, Marian Strmecki, pentru mulți ani unul dintre cei mai apropiați colaboratori ai lui Brzezinski, prezintă o fascinantă relatare a întâlnirii de la Moscova din 1989 dintre un grup de sovietologi americani și unii dintre principalii consilieri ai lui Gorbaciov, între care consilierul lui Gorbaciov, Gheorghi Şahnazarov.
Cu această ocazie, Brzezinski și-a exprimat convingerea că Uniunea Sovietică va denunța trecutul despotic, un act necesar pentru divorțul complet de leninism: „Până nu renunțați la moștenirea leninismului, aceasta va fi un obstacol împotriva reformelor și nu va permite ruptura necesară cu trecutul” (p. 154). Această idee a devenit elementul central al unei cărți a sa, remarcabil de lucidă, „The Grand Failure” (Scribner), publicată exact în 1989, anul revoluțiilor care au confirmat marele eșec.
Unul dintre cele mai interesante capitole, scris de Patrick Vaughan, tratează relația dintre Brzezinski și Papa Ioan Paul al II-lea. Cei doi au împărtășit un atașament profund pentru istoria Poloniei, o permanentă lipsă de încredere în raport cu dublul discurs comunist, și un puternic simț al datoriei morale față de persoanele oprimate. Amândoi au ajuns la concluzia că viziunea sovietică asupra lumii era fundamental eronată și că încarnările sale istorice erau sortite dispariției, mai devreme sau mai târziu. La sfârșitul anilor șaptezeci, exista o comuniune de viziune între Papa polonez și principalul consilier strategic american, de origine poloneză.
Textul de față este versiunea lărgită a recenziei volumului editat de Charles Gati, “Zbig: The Strategy and Statecraft of Zbigniew Brzezinski”, cuvânt înainte al Președintelui Jimmy Carter (The Johns Hopkins University Press, 2013), pe care am publicat-o în “International Affairs” (vol. 90, no. 2, 2014); traducere de Bogdan C. Iacob.

http://www.evz.ro/detalii/stiri/zbigniew-brzezinski-un-strateg-vizionar-ii-1086188.html


De ce se teme Vladimir Putin?

07/03/2014

Agresiunea Federatiei Ruse, adica a regimului Putin, impotriva Ucrainei independente si suverane este rezultatul panicii. Grupul hegemonic de la Kremlin stie ca Revolutia Ucrainiana, exemplara ca exercitiu al auto-limitarii non-violente, o viziune opusa oricarui fanatism extremist, poate fi un catalizator pentru miscari similare in Rusia. Vocile opozitiei democratice ruse, de la Gary Kasparov la Boris Nemtsov, de la Alexei Navalny la Grigori Iavlinski, se pronunta deschis impotriva razboiului fratricid intiat de Putin si iresponsabila sa camarila.

Tocmai de aceea a fost declansat nu doar un razboi politico-militar, ci si unul propagandistic nemaivazut in Europa de dupa prabusirea Zidului Berlinului. Nu se face economie de niciun fel de petarde mincinoase, se falsifica informatiile, se pun in actiune pionii mult timp tinuti in expectativa. Dulaii adormiti s-au trezit si ataca. Intoxicarile se tin lant, in traditia demistificata de Ion Mihai Pacepa si Ronald Rychlak in cartea lor “Disinformation” aparuta anul trecut.

“Disponibilitatea Rusiei de a viola suveranitatea teritoriala a Ucrainei este cea mai grava provocare pentru ordinea europeana din ultima jumatate de secol. Pe de o parte, interventia rusa din Ucraina ridica intrebari despre garantiile de securitate pe care Vestul le-a facut Ucrainei dupa ce aceasta a renuntat la armele nucleare in 1994. Pe de alta parte, aceasta contesta credinta multor europeni ca un razboi continental a devenit imposibil. Am putea sa asistam fie la emergenta unui al treilea imperiu rus, fie sa vedem un stat ucrainean falimentar in centrul Europei…. (Putin) este convins ca liberalismul este contagios si ca moravurile occidentale si institutiile sale prezinta un real pericol pentru societatea rusa si statul rus. Cu siguranta viseaza la lumea de dinainte de 1914, cand Rusia era autocrata dar acceptata, revolutiile nu erau tolerate si Rusia putea sa fie parte a Europei prezervandu-si totodata cultura si traditiile sale distincte. Din aceasta perspectiva, revolutia ucraineana este un simbol a tot ceea ce este rau, decadent in Europa de astazi. Flirteaza cu puterea celor fara de putere si relativismul moral, starneste pasiuni si arata dispret pentru ambitiile geopolitice ale Rusiei. Aventurandu-se in Crimeea, Putin a aratat ca nu va accepta acest lucru. Pare gata sa abandoneze perspectiva unei Rusii care se comporta ca o natiune europeana. Mult mai bine este ca Rusia sa fie propria sa civilizatie. Mai mult, si-a aratat disponibilitatea de a sacrifica interesele economice ale tarii sale pentru a-si indeplini obiectivele.”
Ipotezele lui Ivan Krastev converg cu cele pe care le-am sustinut si le sustin in legatura cu natura civic-liberala a Revolutiei Ucrainiene. Democratica, asadar, nicidecum “fascista” si “extremista” cum afirma Putin si masina sa de dezinformare. Copil al culturii politice a politiei secrete sovietice (KGB), admirator al lui Felix Dzerjinski, fondatorul Cekai, si al lui Iuri Andropov, prigonitorul suprem al disidentilor, Vladimir Putin se teme de tot ce tine de liberalism veritabil, de individualism civic si, in genere, de drepturile omului.

Articolul de mai sus a aparut azi in editia online a ziarului “Evenimentul zilei”:

http://www.evz.ro/detalii/stiri/de-ce-se-teme-vladimir-putin-1085933.html


Panteonul onoarei: Opozitia rusa despre Putin si Ucraina

06/03/2014

“Those Who Unleash a War on Ukraine Will be Damned by the Russian People.” Russia’s Opposition on the Ukraine Crisis

According to the state-owned All-Russia Center for the Study of Public Opinion, 73 percent of Russians are against intervention in Ukraine. All the leading opposition forces in Russia have condemned the military invasion and the planned annexation of Crimea. The Institute of Modern Russia publishes excerpts from Russian opposition statements on the situation in Ukraine.

Statement by the Republican Party of Russia – People’s Freedom Party (led by Mikhail Kasyanov and Boris Nemtsov):

“Putin’s justifications for the Russian military intervention are flimsy—no one is going to attack the Russian population living in the Crimea and in the eastern regions of Ukraine… The main reason for this senseless act, in our view, is the reluctance of the Russian authorities to recognize the Ukrainian people’s sovereign right to decide its own fate. And now Putin is trying to stifle freedom not only in Russia, but also in the neighboring country… We demand that V. Putin immediately abandon his intentions of using the armed forces of the Russian Federation on the territory of Ukraine.”

Original (in Russian)

Statement by the Progress Party (led by Alexei Navalny):

“This reckless policy could result in the spilling of blood of both Russian and Ukrainian citizens. Russia is one of the guarantors of the territorial integrity of Ukraine… We call for the process of escalating tensions to be reversed; for Russia to cease preparations for sending the armed forces into the territory of Ukraine and to return all military units and formation to their bases.”

Original (in Russian)

Statement by the Russian United Democratic Party “Yabloko” (led by Sergei Mitrokhin):

“The territorial integrity of Ukraine must not be questioned… Russia must refrain from any actions of political, economic, and informational nature aimed at destabilizing the situation in various regions of Ukraine and throughout its territory. We believe that the approval to use the Russian armed forces in Ukraine must not be acted upon. Those who unleash a real war between Russia and Ukraine will be forever damned by the Russian people.”

Original (in Russian)

Statement by the Russian United Democratic Movement “Solidarity”:

“This cynical venture, aimed only at cementing the Putin regime and based on the doctrine of reestablishing the Soviet empire, will bring great peril and suffering to both our peoples, Russian and Ukrainian. We express our categorical protest against attempts at a military seizure of Crimea, against military interference in the internal affairs of Ukraine.”

Original (in Russian)

Statement by Members of the St. Petersburg Legislative Assembly Grigory Yavlinsky, Boris Vishnevsky, Alexander Kobrinsky, Sergei Trokhmanenko, Marina Shishkina, Irina Komolova, Maxim Reznik, Olga Galkina, Vyacheslav Notyag:

“We…believe that the decision taken by the Federation Council at the request of the president of Russia on the possibility of using Russian troops on the territory of Ukraine is misguided and dangerous. We are certain that the realization of this possibility will lead to catastrophic results. Military actions on such a scale will constitute a crime against the Ukrainian and the Russian peoples.”

Original (in Russian)

Boris Nemtsov, co-chairman of the Republican Party of Russia – People’s Freedom Party, Member of the Yaroslavl Regional Duma:

“Putin has declared a fratricidal war on Ukraine. This bloody madness of a deranged chekist [KGB officer] will cost both Russia and Ukraine dearly: killed young men from both sides; miserable mothers and wives; orphaned children. An empty Crimea where no one will go. Billions, tens of billions of rubles taken away from the elderly and the children and thrown into the furnace of war; and then even more money to support the corrupt regime in Crimea. It seems that [Putin] cannot hold on to power by any other means.”

Original (in Russian)

Grigory Yavlinsky, founder of the Yabloko Party, leader of the Yabloko caucus in the St. Petersburg Legislative Assembly:

“All those who support a war between Russia and Ukraine, in any form, must know that it is an absolute crime, and that they will have blood on their hands if they support it… This goes against all laws—our laws, the Russian Constitution, international law, the UN Charter.”

Original (in Russian)

Boris Vishnevsky, deputy leader of the Yabloko caucus in the St. Petersburg Legislative Assembly:

“This is an aggression that is fatal both for Ukraine and for Russia itself. [An aggression] initiated with the aim of separating a part of the territory of a sovereign state, the borders of which are officially recognized by Russia and guaranteed by it (together with the US and Great Britain) twenty years ago… It seems we already have an answer to the question of whether there will be a ‘Sudetenland scenario.’ The question now is whether there will also be a ‘Munich deal’.”

Original (in Russian)

Lev Shlosberg, Member of the Pskov Regional Assembly, Yabloko Party:

“The boundary between human and non-human now lies between those who justify this war and those who do not accept it. For now, [this war] is only looking at its potential victims. It has not yet lifted its scythe and has not opened its bottomless black cloak. The most important thing that a Russian citizen can do now is to say ‘No to the war’.”

Original (in Russian

 

http://www.imrussia.org/en/russia-and-the-world/684-those-who-unleash-a-war-on-ukraine-will-be-damned-by-the-russian-people-russias-opposition-on-the-ukraine-crisis


Despre Maidan, Putin si demnitatea Europei, la Universitatea Maryland

06/03/2014

As Russian troops mobilize for potential combat in Ukraine less than two weeks after the Winter Olympics in Sochi, Russia, President Obama announced a suspension of all military engagements with Russia. In Kiev, the capital of Ukraine, anti-government protests have become increasingly violent as people clash over ousted Ukrainian President Viktor Yanukovych’s rejection of a deal that would strengthen ties with the European Union.

For two hours last night, more than 4,800 miles from the center of the protests, a panel of historians, professors and a former ambassador to Ukraine educated students on Ukraine’s history and its relationship with Russia and shared opinions on the unfolding political unrest.

About 60 people gathered in Francis Scott Key Hall for the history department’s discussion, “What is a Maidan, and why are people protesting and getting shot there?”

Piotr Kosicki, a university history professor who helped organize the event, said the discussion’s purpose was to give the audience historical context for the recent crisis in Ukraine. The panel explored past conflicts between Russia and Ukraine as precursors to Ukraine’s social protests and Russia’s recent placement of troops in Crimea, a Ukrainian peninsula.

“It’s not just one event that causes the revolution,” said Michael Wirtz, a junior government and politics major. “Instead it’s a combination of uprisings, so it will be interesting to see how it plays out and changes the country.”

Former U.S. Ambassador to Ukraine William Miller spoke first about his experiences working in Ukraine and explained U.S.-Ukraine relations in the 1990s.

Oksana Nesterenko, a Ukrainian law professor at Yaroslav the Wise Law Academy of Ukraine, focused on Ukraine’s future. She argued that a new constitution, especially one crafted by the country’s citizens, would give Ukraine more economic freedom and liberties. She said such a document is mandatory to the country’s success.

“When we change the constitution, we can change institution,” she said. “Then society can change.”

 

William Miller

The lectures were followed by a question-and-answer session in which the panelists shared their opinions on how stakeholders were handling the situation. University government and politics professor Vladimir Tismaneanu said foreign intervention, such as Russian President Vladimir Putin’s apparent proposed Crimea occupation, is not an effective or appropriate means to end the violence.

“It is a shameless intervention,” he said. “[Putin] has no right to decide who is the legitimate or illegitimate leader of Ukraine.”

When asked about Ukraine’s importance to the U.S. or other European nations, Tismaneanu replied by referencing the opening epigraph of Ernest Hemingway’s novel For Whom the Bell Tolls, a quote from English poet John Donne about how even a stranger’s death affected the poet.

“When someone dies, don’t ask for whom the bell tolls — it tolls for you.” Tismaneanu said. “The dignity of Europe is at stake. A hundred are dead and hundreds are wounded.”
 
Staff writer Jeremy Snow is a sophomore journalism major covering facilities management and campus development.
 

Ce-i de facut? Zbigniew Brzezinski si agresiunea lui Putin

04/03/2014

De un acut si urgent realism este editorialul de azi din “Washington Post” semnat de Zbigniew Brzezinski, fost consilier pentru securitatea nationala in timpul Administratiei Carter, unul dintre cei mai avizati analisti ai comportamentului international al Kremlinului. Profesorul Brzezinski avertizeaza asupra similitudinilor socante dintre actiunile lui Putin din ultima saptamana (si nu numai) si agresivitatea imperialista a dictatorilor totalitari din secolul XX, inclusiv metodele mafiotice practicate de Hitler in atacul impotriva Cehoslovaciei independente.

Articolul este un semnal de alarma in ceea ce priveste efectele posibile (si probabile) ale unei agresiuni directe a Rusiei impotriva Ucrainei, inclusiv o incercare de schimbare de regim la Kiev, asupra Poloniei si Romaniei. Cu ani in urma, profesorul Brzezinski definea Europa Centrala drept regiunea situata intre Germania si Rusia.. Ceea ce se petrece acum cred, este o tentativa a Rusiei de a schimba directia politica a Europei Centrale. A nu veea acest lucru este o proba de grava, impardonabila miopie.

Zbigniew Brzezinski propune o serie de masuri imediate menite sa descurajeze regimul Putin si sa fortifice guvernul de la Kiev. Nu vorbe, ci fapte. Sunt propuneri lucide, venite de la un om care cunoaste subiectul in toate implicatiile sale, inclusiv cele psihologice.

As mai adauga remarcabila descriere a lui Putin ca un dictator in care se regasesc trasaturi proprii unor Mussolini si Hitler. Sunt cuvinte dure, insa pe deplin justificate. In “Evenimentul Zilei” voi avea, incepand cu aceasta saptamana, un serial despre Zbigniew Brzezinski ca strateg vizionar, bazat pe recenzia-eseu pe care am scris-o in revista “International Affairs” (Royal Institute of International Affairs, Chatham House) despre volumul “Zbig: The Strategy and Statecraft of Zbigniew Brzezinski”, editat de Charles Gati si aparut in 2013 la Johns Hopkins University Press.

http://www.washingtonpost.com/opinions/zbigniew-brzezinski-after-putins-aggression-in-ukraine-the-west-must-be-ready-to-respond/2014/03/03/25b3f928-a2f5-11e3-84d4-e59b1709222c_story.html

http://www.evz.ro/detalii/stiri/zbigniew-brezisnki-tismaneanu-ucraina-1085331.html

http://www.hotnews.ro/stiri-international-16725659-zbigniew-brzezinski-daca-ucraina-zdrobita-timp-occidentul-spectator-libertatea-securitatea-romaniei-poloniei-tarilor-baltice-vor-amenintate.htm


Follow

Get every new post delivered to your Inbox.

Join 165 other followers