Sever Voinescu: Dragă Vladimir, deznădejdea de azi…

30/09/2014

“Săptămîna trecută, mă distanțam în termeni fermi de o consistentă majoritate a poporului meu după ce văzusem un sondaj care arăta că 60% dintre compatrioți cred că era mai bine în vremea lui Ceaușescu. Spuneam că nu există altă justificare pentru așa ceva decît o dementă dragoste colectivă pentru traiul în grotă. În întuneric, în frică, lipiți unii de alții în transpirație rece, urîndu-ne între noi, în frig și sărăcie, mîncînd gheare de pui, mîncați de invidia că gheara unuia are și ceva pieliță în plus, frustrați de totul și claustrați, privind la unicul program tv care ne spune, fără oprire, că sîntem fericiți, că întunericul grotei e lumina binecuvîntată a soarelui, că sărăcia în care trăim este prosperitate și că stăpînul nostru este un geniu mondial. Așa vor 60% dintre români să trăiască. Există o voluptate a sclaviei, o plăcere orgasmică a beznei, un rîs savaotic stîrnit de cătușă și căluș. Fără îndoială, poporul meu regretă grota în proporție majoritară. Dacă tot o regretă, s-ar putea să i se întîmple iarăși. Și eu nu cred că aș putea suporta să mă întorc în grotă chiar dacă, exuberant, poporul meu mă va împinge, cu puterea lui imensă, într-acolo. Firesc, un asemenea text nu poate fi scris decît în tonuri pesimiste – este exact ceea ce am făcut.

Vladimir Tismăneanu mi-a făcut bucuria de a reacționa, replicînd tonic tristeții mele. Îi mulțumesc. Aveam nevoie de o asemenea replică, prietenul de departe a simțit și mi-a transmis-o. Zice Vladimir: ”Nu sunt atât de convins precum Sever de existenţa acestui misterios suflet colectiv. Nu e vorba de fetişizatele sondaje, ci de faptul că populaţia acestei ţări este mult mai eterogenă decât ne putem imagina. Nu există doar două Românii, ci mult mai multe. Există România lui Felix şi cea a Monicăi Macovei. România lui Ponta şi cea a lui Sever Voinescu.”  Și, mai apoi: ” Avem nevoie, dragă Sever, de ceea ce se cheamă conştiinţa nefericită, de curajul de a spune că jocurile nu sunt definitiv făcute, că nu suntem prizonierii cine ştie cărei maledicţiuni (istorico-geografice) inexorabile. Nu este deloc obligatoriu că dezolantul clivaj dintre cei care vor o Românie întemeiată pe respectul pentru lege şi instituţiile statului de drept şi cei care le dispreţuiesc să devină unul etern. Tot ce am scris şi am spus unii dintre noi, de la Gabriel Liiceanu, Cristian Ghinea şi Doina Jela la Mihaela Miroiu, Dragoş Ghiţulete, Tudorel Urian, Marius Stan, Marian Preda, Rasvan Lalu și subsemnatul în aceste ultime săptămâni pledează pentru o perspectiva mai puţin pesimistă.” Poate că aerul dezolat al textului meu m-a făcut mai obscur decît aș fi vrut. Nu neg nici o secundă că există și altfel de oameni decît cei care mi-au provocat textul. În termenii sondajului, există și ceilalți 40%. Îi știu bine, căci printre ei mă număr și eu. Sînt, ca să zic așa, ”tribul” meu în interiorul societății românești.

Și, dacă tot a venit vorba despre societatea românească, aș spune că nu cred în povestea celor două sau mai multor Românii, despre care au vorbit în timp atîția oameni atît de diferiți, precum Adrian Năstase, Alina Mungiu, tu, Vladimir sau Andrei Pleșu. Dacă există mai multe Românii și una dintre ele e a mea, de ce sînt forțat să dau zi de zi, ceas de ceas, ochii cu Ponta, Gâdea și Voiculescu? De ce trebuie să mă izbesc de fiecare dată de ei cînd vreau să-mi aleg președintele și, de cîteva ori chiar, ei să mă învingă? De ce sînt mereu îngrijorat că instituțiile dreptății și libertății din România mea se clatină de cîte ori urlă ei? Dacă eu am România mea, diferită de cea  a lui Ponta, de ce trebuie să mă supun ordonanțelor lui de urgență, cum de trebuie să-i acord respectul meu chiar lui (căci în România mea există respectul pentru demnitarii țării) și, în definitiv, cum de a ajuns el în fruntea României ”mele”? Pare ușor să evit România lui – citesc, ascult muzică, mă plimb, vorbesc exclusiv cu oamenii cu care vreau să vorbesc, îmi văd de proiectele și de studiile mele; dar la fiece pas pe care-l fac în România mea, îi văd, vii, pe românii lui. Le simt privirile, le aud vorbele, le suport iritările. România lui Ponta tiranizează România ”mea”. Singura mea șansă de a rămîne în România ”mea” e autismul față de România lui. Nu e normal să pot trăi cum vreau doar dacă pun în paranteze fenomenologice o bună parte din realitatea în care trăiesc. Oricum, nu-mi iese oricît efort fac. Și nu din cauza mea. Ci pentru că ideea mai multor Românii e o metaforă de nu chiar o formă de evaziune, o iluzie. România e una și ea e stăpînită de voința colectivă a românilor.   60% dintre ei, vor cu Ceaușescu. E drept, 40% vor altceva. Dar România e de neconceput fără 60% dintre locuitorii ei. Altă Românie, draga Vladimir, nu există.  Dar, ajunge zilei de azi atîta disperare. Mîine, despre Zola.”

http://www.evz.ro/draga-vladimir-deznadejdea-de-azi.html


Stabilitatea nu inseamna amnezie: Monica Macovei, Klaus Iohannis si “fierbintele-Orient”

24/09/2014

O democratie care isi refuza dreptul la memorie este una cel putin indoielnica. Franta se confrunta de decenii cu amintirea guvernului de la Vichy, responsabil de deportarea spre lagarele mortii a zeci de mii de cetateni evrei care asteptau, pe buna dreptate, protectie, dar si cu amintirea razboiului din Algeria. Germania si-a asumat in chip exemplar denazificarea si, dupa 1989, decomunizarea. Rusia putinista, in schimb, a ales cealalta cale: a fugii de asumarea trecutului, iar consecintele se vad cu ochiul liber. Candidatul prezidential Klaus Iohannis este liderul unui partid (PNL, membru pe atunci al coalitiei aflata la guvernare, USL) care a participat cu arme si bagaje, cu un entuziasm de-a dreptul naucitor, la tentativa esuata de lovitura de stat din vara anului 2012.

Liderul din epoca al PNL, Crin Antonescu, a fost instalat de USL ca presedinte interimar al tarii. A facut atunci declaratii virulent anti-occidentale.A antagonizat principalii aliati ai Romaniei. Nu ca persoana privata, ci de pe pozitia de candidat prezidential potential al USL. Ministrul de externe desemnat de PNL, Andrei Marga, nu a facut un secret din putinofilia sa. Nimeni nu s-a cait in PNL. Nimeni nu si-a cerut scuze. Dl Iohannis nu s-a nascut ca personalitate nationala din spuma marii, ci din aranjamentele facute de Crin Antonescu, Victor Ponta si Dan Voiculescu. Ei au fost aceia care l-au impins in fata. Evident, poate sa se desparta de propriul trecut. Dar nu prin tacere, nu prin mutenie, nu prin stravezii refulari.

Acele evenimente nu s-au petrecut acum doua decenii, ci acum doi ani. Pentru multi cetateni ai Romaniei a fost vorba de un soc egal cu acela al mineriadei din iunie 1990. Monica Macovei are dreptate sa conditioneze semnarea de catre ea unui Pact National pentru Stabilitate si Democratie de o delimitare franca si lipsita de orice echivoc a candidatului ACL de acea agresiune a faradelegii. “Martea neagra” a simbolizat inca o asemenea rusinoasa palma data statului de drept. Ordonantele guvernamentale, inclusiv aceea care modifica Legea educatiei, sunt exemplele abuzului transformat in politica permanenta. In Parlamentul tarii nu au ce cauta penalii, indiferent carui partid ii apartin. Sunt cerintele minimale pentru ca un asemenea Pact sa fie un instrument credibil, un reazim al democratiei in clipa cand pontocratia se afla in plina ofensiva, iar nu doar praf in ochi. Daca doreste sa convinga electoratul anti-pesedist, dl Iohannis o poate face acum, raspunzand in chip onest scrisorii Monicai Macovei.

Poate ca dl Iohannis va gasi ragazul sa mediteze la aceste cuvinte ale lui Mircea Cartarescu, citate de Daniela Ratiu in “Evenimentul Zilei”: ”În cazul meu, însă, trecutul trebuie să rămână trecut. Nu mă voi mai implica în politică, pentru că nu mai cred, la noi, în cauze care merită apărate. ”Nu e corsi, nici ricorsi în fierbintele-Orient/Ci deodată amândouă, împletite-absurd, dement”, scriam odată. Iată cazul Turcescu. În ”Mother night” de Vonnegut (dacă nu mă înșel) e vorba de un crainic de la radioul nazist din vremea lui Hitler, care făcea apologia național-socialismului, dar în același timp transmitea codificat informații pentru aliați. Eu nu pot și nu vreau să funcționez într-o lume în care combinația Jekyll-Hyde e posibilă”. Da, domnule Iohannis, e timpul sa alegeti, vreti sa fiti Jekill sau Hyde. Monica Macovei a ales. Ea vrea Occidentul, nu “fierbintele-Orient”…

“Stimate domnule Klaus Johannis,

Am luat act de invitația pe care mi-ați adresat-o de a mă alătura și de a semna Pactul Național pentru Stabilitate și Democrație. Susțin acest demers numai dacă acesta este complet onest și adăugați următoarele:
1.1. Să respingem ”asaltul împotriva instituțiilor democratice și statului de drept” nu doar al actualei puteri, ci și al fostei puteri PSD și PNL, adăugând pe lista dvs. ordonanțele de urgență date împotriva statului de drept în iulie 2012 și greșelile cunoscute sub numele de „marțea neagră”, prin care deputații PSD și PNL au votat „super-imunitatea” demnitarilor pe 10 decembrie 2013.
1.Să ne propunem ca obiectiv asigurarea funcționării normale și depolitizării tuturor instituțiilor, nu doar a celor menționate de dvs. (CNA, TVR, Curtea de Conturi, ASF, DGIPI). Aceasta se poate face în mod practic, angajându-ne cu toții să nu mai facem numiri politice decât pentru funcțiile de miniștri și secretari de stat.
1.Să ne propunem ca obiectiv eliminarea din Parlamentul României a tuturor membrilor care au decizii definitive de incompatibilitate pronunțate de instanțe și excluderea din partid a tuturor membrilor care au condamnări definitive sau care au fost declarați colaboratori ai Securității.

Dacă demersul dvs. este cinstit și vă doriți cu adevărat consolidarea democrației și a statului de drept în România, sunt convinsă că veți include propunerile mele în Pactul Național pentru Stabilitate și Democrație si le veți aplica imediat.

Potrivit punctului 3, senatorul PNL Daniel Akos Mora și deputatul PDL Ștefan Stoica trebuie să plece din Parlamentul Romaniei, ambii fiind declarați incompatibili prin decizii definitive și irevocabile. De asemenea, senatorul PNL Tudor Chiuariu, condamnat definitiv pentru corupție, cade sub incidența aceluiași punct 3 și ar trebui exclus din PNL.

Numai dacă adevărul este intreg și numai dacă deputații din ACL declarați incompatibili, condamnați definitiv sau găsiți colaboratori ai Securității sunt excluși, Pactul propus de dumneavoastră poate fi credibil pentru electorat și îl pot semna.

Monica Macovei”

http://www.monica-macovei.ro/blog/2014/09/24/scrisoare-deschisa-adresata-lui-klaus-johannis-candidat-acl/

http://www.evz.ro/fata-hidoasa-a-adevarului-dubla-comanda-a-romaniei.html


La vérité est en marche, draga Sever…

22/09/2014

In “Evenimentul Zilei”, bunul meu prieten Sever Voinescu propune o tema de reflectie cat se poate de urgenta. Chiar sunt romanii satui de ceausism? Chiar vor cetatenii acestei tari, ori majoritatea lor, sa scape de povara trecutului totalitar? Au romanii un fel de nostalgie a mocirlei, spre a relua o formula a lui Baudelaire? “Nu cred că, în realitate, poporul român e nemulțumit de politicienii săi. Cred că mimează nemulțumirea, doar, într-o ipocrizie caracteristică. În realitate, îi adoră, îi susține, îi ține acolo. Poporului îi place că îi poate scuipa, înjura și blestema. Atîta vreme cît semeni cu băștinașii, băștinașii te vor vota. Sentimentul de apartenență tribală este, în continuare, cel mai puternic vector electoral în România. Dar, mai mult decît orice, băștinașii își iubesc politicienii place pentru îi ține vie amintirea clipelor de aur din anii petrecuți în grotă. De aceea, tocmai în numele lui Ceaușescu, băștinașii nici nu vor schimba vreodată politicienii. Vi se pare că descriu un suflet colectiv bolnav, cariat, deteriorat, abisal-freudian? E chiar sufletul României. Al României ceaușiste de azi.”

Nu sunt atat de convins precum Sever de existenta acestui misterios suflet colectiv. Exista in Romania o societate civila care nu se lasa ingenuncheata, chiar daca astazi e mult mai putin vocala decat in anii 90. Nu este deloc obligatoriu ca dezolantul clivaj dintre cei care vor o Romanie intemeiata pe respectul pentru lege si institutiile statului de drept si cei care le dispretuiesc sa devina unul etern. Tot ce am scris si am spus unii dintre noi, de la Gabriel Liiceanu, Cristian Ghinea, Marian Preda si Doina Jela la Mihaela Miroiu, Dragos Ghitulete, Rasvan Lalu, Tudorel Urian, Marius Stan si subsemnatul, in aceste ultime saptamani pledeaza pentru o perspectiva mai putin pesimista. “La vérité est en marche et rien ne l’arrêtera”, draga Sever, ii placea lui Emile Zola sa spuna. O facea in vremuri sumbre, cand parea ca francezii imbratiseaza mitologiile tribalist-antisemite ale unei soldatesti ultra-reactionare. Si totusi, cauza dreyfusarda, cauza lui Zola, a invins…

http://www.evz.ro/sufletul-ceausist-al-romaniei-de-azi.html

http://www.evz.ro/la-verite-est-en-marche-draga-sever.html


Va place aceasta grotesca paranghelie, domnule Iliescu?

21/09/2014

La un sfert de veac de la ceea ce Papa Ioan Paul al II-lea a numit annus mirabilis 1989, anul cand ideocratiile comuniste din Blocul Sovietic s-au prabusit in serie, mitomanul galactic reinvie una dintre cele mai dezgustatoare componente ale dictaturii bicefale din Romania; abjectul, sufocantul, natangul cult al personalitații. Paranoic, fara indoiala, Nicolae Ceausescu era totusi o presonalitate. Una nefasta, dar o personalitate. Victor Ponta este o paiață. Un panglicar in ale tarii, spre a-l cita pe Eminescu. Presedintele Traian Băsescu are dreptate sa vorbeasca despre kitsch politic.

 

 

In 1986 am publicat in revista “Orbis” din Philadelphia un studiu intitulat “Byzantine Rites, Stalinist Follies”. Tradus de istoricul Bogdan C. Iacob cu titlul “Rituri bizantine, rătăciri staliniste” el poate fi citit in cartea mea “Fantoma lui Gheorghiu-Dej”, editia a 2-a, revazuta si adaugita, aparuta la Humanitas, in colectia “Istorie contemporana”, in 2008. Scriam acolo despre “extravagantele neroniene” ale familiei conducatoare. Intre acestea, adoptarea modelului nord-coreean de cult paroxistic, dincolo de orice s-a vazut in Europa, chiar si in timpurile lui Stalin ori in Albania lui Enver Hoxha. La vremea respectivă, Ion Iliescu, relativ marginalizat in conducerea PCR, era scarbit de spectacolul pe cat de absurd, pe atat de ridicol al triumfalismului sicofantic. Ma intreb ce gandeste acum presedintele de onoare al PSD, omul responsabil, mai mult decat oricine altcineva, de executarea lui Nicolae si a Elenei Ceausescu, văzand cum acest bully de mahala resuscită exact ceea ce el si alti veterani comunisti considerau a fi unul din marile, neiertabilele păcate ale dictatorului. Va cuteza Ion Iliescu să spună public ca avem de-a face cu o sinistră, scandaloasă, revoltătoare mascaradă?

Va place , domnule Iliescu, aceasta paranghelie, vorba Monicai Macovei? Va excita, domnule Iliescu, aceasta funambulesca pațachiniada?

De acord cu concluzia excelentului editorial al lui Florin Negrutiu din “Gandul”: Te iubeau unii azi la televizor până la greaţă. “Cântarea României”, genialule conducător. În trei ani, te-ai aşezat peste ţara asta cu toată greutatea, de-ai deşelat-o. Da, pentru voi e nevoie de un stadion mult mai mare şi de o plasmă cu diagonala de 10 metri ca să vă încapă toată dragostea de România. „Suntem cel mai puternic partid din România care este îndrăgostit de ţara lui”, ne-aţi spus astăzi. În sfârşit, ai ajuns cel mai iubit fiu al poporului. Doamne fereşte de aşa o dragoste! Cu cât ţara e mai necăjită, cu atât mai gras e faraonul.

Recomandari:

http://www.gandul.info/puterea-gandului/faraoane-13311045

http://tarotpolitic.wordpress.com/2014/09/21/despre-uitare/

http://www.evz.ro/victor-ponta-mitomanul-galactic.html

http://www.humanitas.ro/humanitas/fantoma-lui-gheorghiu-dej


Mitomanul galactic: Un Kim Jong-un de Dâmbovita

20/09/2014

Despre Victor Ponta am scris aici, pe 1 august, ca minte galactic. Intre timp, pe 15 septembrie, intr-un puseu sicofantic care intrece chiar isteriile cultice ale “Epocii de Aur”, un turiferar in transa l-a numit pe megaplagiator “o galaxie româna in devenire”. Azi hiper-galacticul personaj, “micul Ceausescu”, cum bine l-a descris Monica Macovei, se va desfata intr-o baie de multimi organizata cu tot fastul imaginabil de aparatul propagandistic al baronilor vechi si noi. Va fi uns (a cata oara?), candidat prezidential al mafiei pesediste. Baronul Dragnea vesteste iminenta eliberare a tarii de sub jugul basist. Zeci de mii de oameni participa, “mandri ca sunt români,” la grotescul circ pontocratic. Lipsesc faimoasele cartonase. Nu va faceti griji, vin si ele, se lucreaza asiduu in magazia de idei a PSD-ului…

Cu aceeasi sinceritate debordanta care il caracteriza pe Petre Roman cand anunta ca este “os de ardelean”, admiratorul lui Che Guevara spune acum: “Sunt un roman ca oricare alt roman, sunt un roman care usnt mandru de tara mea. sunt stranepotul unui roman din Ardeal care in 1917 a cerut cetatnia romana si a luptat alaturi de romani pentru marea unire. Sunt nepot de preot de la care am invatat sa cred in Dumnezeu.” Curat socialist, indeed! Se rasuceste Karl Marx in mormantul sau de la cimitirul Highgate din Londra…

Pe blogul sau, Ioan T. Morar a scris un text remarcabil pe acest subiect. Este limpede cum ar arata România sub calcaiul de beton al acestui Kim Jong-un de Dâmbovita. Iata acel jalnic exercitiu de versificatie care va intra, negresit, in analele marii rusini nationale:

“Victor, o galaxie romana in devenire,
Rasare in universul zidit pe rastigniri,
Pe temelie veche, de piatra si jertfire,
El reinalta o tara a vechilor romani!
Victor Ponta presedinte!”

http://www.evz.ro/victor-ponta-mitomanul-galactic.html

http://blog.itmorar.ro/ce-ti-doresc-eu-tie-dulce-romanie-doi-demiurgi-si-o-galaxie/

http://tismaneanu.wordpress.com/2014/08/01/tufa-de-venetia-victor-ponta-si-istoria-bolsevismului/

http://www.hotnews.ro/stiri-politic-18111207-video-mircea-cosma-compus-poezie-lui-ponta-victor-galaxie-romana-devenire.htm

http://www.hotnews.ro/stiri-politic-18145880-monica-macovei-bucurestiul-paralizat-intr-sambata-pentru-micul-ceausescu-tine-isi-serbeze-ziua-stadionul-national.htm

 


Contre vents et marées: Monica Macovei și resurecția speranței

19/09/2014

Cei care prevesteau eșecul Monicăi Macovei în campania pentru strângerea celor 200.000 de semnături s-au înșelat. Nu numai că le-a obținut, dar a depășit cu mult acest prag. Eroarea pesimiștilor (mă refer la cei de bună-credință) a fost că au subestimat forța de mobilizare spontană a celor care nu mai suportă cinismul, corupția și minciuna. Ni s-a spus că Monica nu are un partid care să o susțină. Eu cred că tocmai aici se află secretul popularității ei crescânde, în independența ei politică asumată. Mai precis, în ceea ce, într-un articol scris împreună cu Marius Stan, numeam altruismul civic. Este vorba de o forță galvanizantă, de un dinam politic și moral pe care partidele Establishment-ului nu-l înțeleg, îl ignoră și îl desfid. Ceea ce părea o utopie acum câteva săptămâni, este azi o șansă reală. Monica Macovei poate intra în turul doi. Atunci se vor despărți apele. Cetățenii României vor putea alege între marele măsluitor al adevărului și consecventa apărătoare a dreptății.

Au vorbit pentru Monica Macovei oameni din toate categoriile profesionale: de la filosoful Gabriel Liiceanu, la criticul de artă Pavel Șușară, de la profesoara Mihaela Miroiu și profesorul Marian Preda, la jurnaliștii Andrei Gheorghe și Dragoș Ghițulete,  de la cântăreața de etnojazz Maria Răducanu, la analistul politic Cristian Ghinea. Au vorbit scriitorul T. O. Bobe și cântăreața Mihaela Mihai. Lista e lungă, am pomenit doar unele nume. Îi invit pe cititori să meargă pe site-ul campaniei la rubrica “Testimoniale” și vor vedea.

Nu știu alt candidat care să fi magnetizat atâtea voci proeminente. Dar, cel mai important, este că vorbesc pentru Monica Macovei oamenii simpli și curați ai acestei țări, cetățenii care s-au săturat de balivernele unor politicieni pentru care statul de drept este un inamic personal iar drepturile omului sunt doar vorbe-n vânt. La un ceas când speranța părea surghiunită, Monica Macovei a făcut-o să renască.

Monica Macovei ia în serios responsabilitatea funcției prezidențiale. Pentru ea nu este vorba de un podium al gloriei ori de un eșafodaj al extravaganțelor narcisiste. Sobră fără a fi austeră, evitând stridențele de orice natură, atentă la nuanțe și deschisă către dialog, candidata prezidențială Monica Macovei simbolizează un nou tip de președinte. Nu se definește prin recursul la ironii și polemici, nu aruncă vorbele spre a face plăcere unora și altora, nu face băi de mulțimi. Nu critic aici o persoană anume, vorbesc despre un stil politic proaspăt. Ca președinte, Monica Macovei ar fi un compas, o busolă, un hub uman de idei și propuneri, un partener în proiecte, un arbitru social, capabil și dispus să se întâlnească, atunci când situația o va cere, cu varii grupuri de protestatari, pe diferite subiecte. Ar fi ceva nou, o paradigmă complet schimbată în raport cu toți președinții pe care i-am avut. 

 http://www.contributors.ro/politica-doctrine/pentru-monica-macovei-poarta-noastra-catre-normalitate-articol-de-vladimir-tismaneanu-si-marius-stan/

http://macoveipresedinte.ro/sustinatori/

 


Sa fii altfel decat ei: Despre altruismul civic al Monicai Macovei

16/09/2014

Alegerile prezidentiale din acest an pot genera o mult asteptata despartire a apelor. Mi se spune ca m-as aventura in directia a ceea ce se numeste gandirea dezideratativa (wishful thinking). Sper ca nu. Judecatile si analizele pe care le propun se intemeiaza pe fapte, pe informatii verificabile. Monica Macovei chiar este altfel de cat majoritatea coplesitoare a unei clase politice lipsita de atasamente valorice si inclinata spre blat, aranjamente de culise si trafic de principii.

Intr-un articol scris impreuna cu bunul meu prieten, politologul Marius Stan, spuneam ca Monica Macovei simbolizeaza altruismul civic. Este vorba de o viziune care plaseaza cetateanul, cu ale sale drepturi inalienabile, in centrul unui proiect politic menit sa duca la modernizarea institutionala, economica si sociala a tarii. Nu exista nimic elitist in ceea ce sustine Monica Macovei.

Cu prilejul recentei vizite la Timisoara, Monica Macovei a reafirmat, in termeni cat se poate limpezi si de transanti dogoritoarea actualitate a Punctului 8 al Proclamatiei din martie 1990: “Punctul 8 al Proclamației de la Timișoara își păstrează și în acest moment actualitatea, iar desăvârșirea Revoluției începute în Decembrie 1989, la Timișoara, presupune finalizarea acesteia, prin aflarea adevărului istoric și prin identificarea și pedepsirea celor care se fac vinovați pentru crimele comise. În plus, mai este nevoie și de reformarea clasei politice, astfel încât România să scape de monopolul instituit de partidele politice și să devină o Românie a “oamenilor vii, creativi și inteligenți.”

Am mai spus-o, o repet: Monica Macovei a ales sa traiasca in adevar, sa fie vocea celor fara de voce. Este o optiune asumata pe care, eu unul, o admir si o respect. Si nu sunt nici pe departe singur. Este vorba de o viziune a politicului inrudita cu aceea a lui Vaclav Havel, marele disident si primul presedinte al Cehoslovaciei eliberata de comunism, apoi presedintele Republicii Cehe: “Oricat de ridicol si donquijotesc poate sa sune acest lucru astazi, un lucru mi se pare cert– faptul ca este responsabilitatea mea sa accentuez, mereu si necontenit, originea morala a oricarei politici autentice, sa subliniez semnificatia valorilor si standardelor morale in toate domeniile vietii sociale, inclusiv economia, si sa explic ca, daca nu incercam, in noi insine, sa descoperim ori sa redescoperim ori sa cultivam ceea ce eu numesc o ‘responsabilitate mai inalta’, lucrurile vor merge teribil de rau in tara noastra.” (Vaclav Havel, “Summer Meditations”, 1991)

Ceea ce cerea “Proclamatia” era o asanare a sferei publice, o retragere din scenă, macar pentru cativa ani, a celor direct responsabili, ca personaje importante ale aparatului de partid, guvernamental si al Securitatii. “Proclamatia” cerea denomenclaturizarea, deci decomunizarea Romaniei. Punctul 8 propunea concret si fara echivoc lustratia. FSN-ul i-a acuzat pe autorii “Proclamatiei”, intre care regretatul George Serban (nascut acum 60 de ani, pe 25 iunie 1954, plecat dintre noi scandalos de devreme), de extremism, ba chiar si de fascism. Neo-fesenistii de tip Ponta se simt direct primejduiti de Monica Macovei si de valul civic pornit sa sustina candidatura ei. De aceea declama ei stupidul slogan al “debasificarii”. Ponta si ai lui se tem de Monica Macovei pentru ca traieste in adevar. Ei se scalda in minciuna.

Romania nu are nevoie de “debasificare”, ci de o ruptura irevocabila cu practicile si traditiile nomenclaturiste. Romania are nevoie de intarirea, nu de slabirea institutiilor care responsabilizeaza clasa politica si pe oligarhi. Romania are nevoie de moralitate in politica, nu discursuri sforaitoare despre o “noua Mare Unire”. Suna idealist? Poate. Dar de cand sunt idealurile demne de dispret in politica? Nu au fost idealisti cei care au sperat, in vremea noptii totalitare, ca va veni momentul cand dictatura se va prabusi? Nu au fost idealisti cei care au crezut in idealul Romaniei Mari, al intregirii tarii? Nu au fost idealisti disidentii Europei de Est cand se opuneau unui aparat de represiune aparent omnipotent?

Tocmai pentru ca reafirma rolul crucial al idealurilor in politica, tocmai pentru ca traieste sub semnul altruismului civic, Monica Macovei chiar este altfel decat cei pentru care totul este de vanzare. Nu cred catusi de putin ca majoritatea cetatenilor Romaniei vrea sa fie ca “ei”. Dimpotriva, cred ca majoritata civica vrea ca liderii politici sa fie altfel, adica onorabili, cinstiti, credibili.

Vladimir Tismaneanu este profesor de stiinte politice la Universitatea Maryland din Statele Unite si autor a numeroase carti intre care “Reinventarea politicului. Europa de Est de la Stalin la Havel” (Polirom, 2007) si “Stalinism pentru eternitate. O istorie politica a comunismului romanesc” (Humanitas, 2014).

Articol aparut pe portalul online ziare.com:

http://www.ziare.com/monica-macovei/candidat-prezidentiale/invitatii-ziare-com-vladimir-tismaneanu-sa-fii-altfel-decat-ei-despre-altruismul-civic-al-monicai-macovei-1322199

 


Follow

Get every new post delivered to your Inbox.

Join 177 other followers