Luni 30 noiembrie, la B1TV, invitat la “Naşul”, ora 21.05

Voi discuta cu Radu Moraru semnificaţia politică a anului 1989, după două decenii de la prăbuşirea zidului Berlinului, dar mai ales vom explora subiecte fierbinti legate de turul doi al alegerilor prezidentiale din Romania. Voi vorbi despre câteva din întâmplările din laboratorul de lucru al Comisiei prezidenţiale pentru condamnarea comunismului. Voi trata despre amnezie, indiferenţă, angajare şi asumare. La un ceas in care unii il acuza pe Traian Basescu de “lipsa de sinceritate” in condamnarea comunismului, voi aduce probe impotriva acestor afirmatii.  La doua decenii de la insangerata Revolutie Romana si la trei ani ani de la condamnarea regimului comunist ca ilegitim si criminal, adevarul trebuie rostit.

Pe curând, VT.

Lectie de filosofie morala: Mihai Sora despre problema Raului

Ma bucur sa pot semnala si comenta un alt diamant de gandire oferit de marele filosof Mihai Sora. Este vorba de raspunsul sau, absolut antologic, la intrebarile Luizei Palanciuc legate de marea problema metafizica, morala, teologica si politica a Raului.

Definitia data de Mihai Sora fenomenului pe care il numim Rau (Le Mal, das Bose, Evil) ne invita la reflectii pe seama experientelor cumplite traite in secolul XX. Gandirea lui Mihai Sora se intersecteaza cu aceea a Hannei Arendt in meditatiile acesteia despre Raul radical (Originile totalitarismului) si despre banalitatea Raului (Eichmann la Ierusalim).

Spune Mihai Sora: Orice stirbire a plenitudinii e un Rau.

Se pune atunci intrebarea, tin de regnul Raului fenomenele naturale soldate cu consecinte tragice?  Are dreptate ganditoarea Susan Neiman, directoarea Forumului Einstein din Potsdam, sa includa in in cartea sa despre Rau cutremurul din Lisabona alaturi de Auschwitz (Evil in Modern Thought: An Alternative History of Philosophy, Princeton University Press, 2002) ? Poate fi conceptualizat Raul in afara, in absenta unei teodicei?

Mihai Sora atrage atentia asupra acestui tip de interpretare, dar se delimiteaza de ea.  Evident ceva rau se petrece atunci cand “fulgerul cade peste un trecator in ploaie”. Dar nu este vorba de ceva programat, lipseste elementul-cheie al Raului despotic, exacerbat in experimentele utopic-totalitare: intentionalitatea.

Dl Sora exploreaza in aceste cateva minute un intreg univers etic, anume cel legat de interventia Raului in lume (ori, cu cuvintele lui Leszek Kolakowski, de prezenta Diavolului in Istorie). Filosoful  aminteste pacatul adamic, dar insista pe momentul fratricidului originar si pe parabola Fiului Risipitor. Raul este comis atunci cand resentimentul, invidia, ranchiuna, pun stapanire pe oameni (individual ori colectiv), cand conduita indivizilor este motivata de intrebarea eterna a frustrarii: “De ce el si nu eu?”.

Celor care spun ca nu exista sete de cultura in Romania, le propun aceasta statistica de azi in care interviul filosofului Mihai Sora despre candoare si pseudo-candoare (fals idealism, ipocrizie, fatarnicie, cabotinaj) a intrat in topul WordPress:

Cele mai bune articole de prin WordPress.com (3 octombrie 2009)

Cele mai bune articole de prin WordPress.com

• Breaking News: Mihai Sora despre prostie, viclesug si pseudo-candoare
• PSD, LOVITURĂ FULGERĂTOARE SAU PROSTIE PREVIZIBILĂ?
• Părintele Aldea şi “războiul lui întru Cuvînt”
• Plastic Jesus – UPDATE: varianta românească
• Dar dacă ar fi război?
• idei de cadou
• Preselectie pentru Balul Bobocilor

O zi cu semnificaţii cruciale: 4 iunie 1989 (interviu cu Vladimir Tismăneanu, EvZ)

Vlad Stoicescu (EvZ): Domnule Tismăneanu, puţine zile au şansa istorică să producă un impact de dimensiunile celui provocat, în urmă cu două decenii, de ziua de 4 iunie. Vorbim, în primul rând, de breşa produsă în spatele Cortinei de Fier de primele alegeri libere, ţinute în Polonia. Mai mult însă, 4 iunie este momentul reprimării brutale a demonstranţilor din Piaţa Tiananmen, dar şi ziua în care Ali Khamenei a devenit “Liderul Suprem” al regimului teocratic iranian. Fiecare în parte, aceste evenimente au schimbat – şi continuă să o facă – milioane de destine. Cum ar fi arătat, în bine şi în rău, lumea de astăzi fără acel 4 iunie 1989?

Vladimir Tismăneanu: Revoluţiile, breşele istorice, marile convulsii politice nu încep într-o zi, o ştim de la François Furet. Dar există clipe-simbol, momente care parafează despărţirile de “vechiul regim” de o manieră decisivă şi de neuitat. Aşa a fost, de pildă, 14 iulie 1789. Ziua de 4 iunie1989 a înglobat, într-un ansamblu ameţitor de semnificaţii, deopotrivă finalul despotismului bolşevic în Europa, reacţia revanşardă a birocraţiei comuniste post-maoiste din China şi persistenţa aspiraţiilor fundamentaliste în Iran. Mă voi rezuma la a spune că, după 4 iunie 1989, “blocul sovietic” a încetat să mai existe în sensul cunoscut după înfiinţarea Pactului de la Varşovia în 1955.

Atunci a devenit de negândit o intervenţie a „statelor frăţeşti” pentru a împiedica evoluţiile pluraliste. Sigur, Ceauşescu şi Honecker puteau deplora această direcţie revoluţionară, o puteau osândi drept o „deviere de dreapta”, buharinistă, dar vocile lor răsunau de-acum în pustiu. Peste câteva săptămâni avea să înceapă marele exod al cetăţenilor din RDG către RFG. O lume fără 4 iunie, în acest sens, ar fi fost una sărăcită, întunecată, sumbră. După cum una fără represaliile sângeroase din Piaţa Tiananmen ar fi putut însemna tranziţia Chinei către un postcomunism civic-democratic.

“Voronin este omul sovietic chintesential”: Interviu in EvZ cu istoricul basarabean Igor Casu

Cu totul remarcabil, extrem de profund, examinind si luminind cu mare acuratete sensurile evenimentelor din Republica Moldova, astfel merita sa fie descris interviul luat de Vlad Stoicescu istoricului basarabean Igor Casu in Evenimentul Zilei. Il recomand in termeni superlativi. Igor Casu este unul dintre initiatorii “Declaratiei istoricilor din Republica Moldova” pe care am publicat-o pe acest blog. A scris capitolul despre “Represiunile comuniste in Moldova sovietica” din Raportul Final al Comisiei Prezidentiale pentru Analiza Dictaturii Comuniste din Romania (Raport atacat vehement de conducerea PC al Comnustilor din Moldova).

http://www.evz.ro/articole/detalii-articol/848711/Voronin-O-struto-camila-reprezentantul-esuat-si-toxic-al-sovietizarii/

Miza a ceea ce se petrece in Republica Moldova este nemijlocit legata de persistenta, intr-o ipostaza grotesc-malformata, a unui leninism rezidual, vicios, cit se poate de perfid si de pervers. Cred ca Igor Casu livreaza argumente solide, dificil de negat, pentru teza caracterului neo-leninist al formatiei aflata la putere in Republica Moldova (pozitie pe care o contesta cei care insista asupra “conversiunii” lui Voronin si a mafiei sale intr-un fel de “antreprenori” non-ideologici, vindecati de orice ispite utopice). Intre altele, forma mentala a comunistilor din Republica Moldova este cea ramasa mostenire de la dinosaurii bolsevismului originar. Extinctia pasiunii utopice (incontestabila) nu inseamna renuntarea la leninism ca forma de mentinere a puterii dictatoriale: prin minciuna, dedublare, demagogie desantata, diabolizarea adversarilor, controlarea si manipularea sistematica a informatiilor etc Igor Casu citeaza astfel declaratia “unuia dintre liderii cei mai siniştri ai PCRM, Stepaniuk, care n-a ezitat să profereze ameninţări în cadrul întâlnirilor cu electoratul din martie 2009, declarând că cei care nu vor vota cu comuniştii merită să fie împuşcaţi. Ameninţări similare a făcut însuşi Vladimir Voronin, marasmaticul lider comunist, în timpul unei vizite din primăvara aceasta în sud, cu alegători din Găgăuzia.”

Iata un fragment din analiza propusa de Igor Casu:

Igor Casu: Revolta de la Chişinău a fost urmată de o adevărată contrarevoluţie a statului împotriva propriilor cetăţeni. Tineri ridicaţi direct din stradă, anchete dure, morţi suspecte. Un europarlamentar britanic cataloga scurt situaţia, în urmă cu o săptămână: Voronin ar fi, în termenii politicianului respectiv, “omul sovietic chintesenţial”. Ne explică istoria, cu adevărat, continuitatea acestui tip de mentalitate represivă?
Vladimir Tismăneanu observa, într-o intervenţie recentă la Europa Liberă, că „din punctul de vedere al motivaţiilor, al nostalgiilor şi al metodelor pe care le utilizează, Partidul Comunist al Moldovei condus de Vladimir Voronin este continuatorul partidului comunist din Republica Sovietica Socialistă Moldovenească”. Sunt întru totul de acord cu această opinie. Voronin este întradevăr un om sovietic chintesenţial, pentru că este în primul rând duplicitar. Este un comunist adevărat deoarece nu recunoaşte realitatea. Pentru Voronin, ca şi pentru bolşevici, dacă cineva se revoltă din cauza mizeriei, de vină nu este el şi regimul său, ci un duşman din exterior sau duşmanul din interior, pe post de a cincea coloană. Voronin este un bolşevic sadea întrucât el nu acceptă dialogul, el crede că deţine adevărul apriori şi nu are nevoie de comunicare. Voronin este un comunist înrăit pentru că este incorigibil, nu are remuşcări şi nu pregetă să folosească violenţa pentru a înăbuşi protestele celor care nu mai vor să trăiască într-o ţară condusă de un dictator care îl elogiază pe Lenin şi se inspiră din urmaşul fidel al acestuia, Iosif Visarionovici.

Voronin este întruchiparea perfectă a lui Homo Sovieticus deoarece îşi urăşte identitatea sa etnică. Vorbeşte mai bine în rusă decât în română şi o parte însemnată a basarabenilor în vârstă, indiferent de originea etnică, se recunosc în el: se bâlbâie încontinuu, vorbeşte atât româna, cât şi rusa cu multe greşeli şi ambele cu un accent execrabil. Pentru a-l înţelege pe Voronin, este nevoie de un exerciţiu de psihanaliză.

După reacţiile extravagante şi scandaloase pe care le are, ai impresia că Uniunea Sovietică încă există, iar el este conducătorul acesteia. Nici Putin sau Medvedev nu-şi permit să discute atât de aspru şi să critice Occidentul. Pentru Voronin, patria se întinde de la Prut la Vladivostok, de aceea integrarea europeană a Moldovei o concepe doar împreună cu Rusia.

Din alt punct de vedere, Vladimir Voronin poate fi caracterizat ca un oportunist care se foloseşte de ideologia comunistă pentru a permite fiului său, Oleg Voronin, să se îmbogăţească şi să controleze tot ce aduce profit în Republica Moldova. Voronin senior este el însuşi un milionar declarat, cu mii de acţiuni în banca condusă de fiul său, Fincombank. Paradoxal, Voronin este un comunist îmburghezit, o specie de struţo-cămilă, un tip de personaj despre care a scris atât de profetic Milovan Djilas în “The New Class”.

EVZ: Preşedintele moldovean acuza în termeni extrem de duri România, după stingerea demonstraţiilor din Chişinău. “Arborarea steagului românesc pe clădirea Preşedinţiei este cea mai mare umilinţă din istoria statului”, susţinea Voronin. Identitatea Republicii Moldova se poate desena doar în contrapartidă cu “sentimentul românesc”?

Igor Casu: Presupusa naţiune sovietică moldovenească, al cărei reprezentant eşuat, dar nu mai puţin toxic, e Voronin, s-a încercat a fi construită prin demonizarea naţiunii române, considerată a fi inamicul cel mai periculos al „naţiunii moldoveneşti”. După 1944, Moscova a interzis alfabetul latin în Basarabia şi l-a introdus pe cel chirilic, a operat introducerea masivă a cuvintelor ruseşti în vocabularul „limbii moldoveneşti” tocmai pentru a crea diferenţe şi bariere artificiale faţă de România.

La prima vedere paradoxal, dar România era prezentată în perioada sovietică drept ţară „fascistă”, iar românii drept „ocupanţi”. Câteva generaţii de oameni au fost educaţi după această ideologie şi ea a prins rădăcini adânci, îndeosebi în mentalitatea minorităţilor rusofone de aici, dar şi a unui segment al etnicilor români. Nu este de mirare că, în 2009, Voronin încearcă să reînvie acest spectru al României ca ţară care abia aşteaptă momentul să recapete stăpânirea asupra Republicii Moldova.

Eram în piaţă în ziua de 7 aprilie şi aveam încă de atunci o vagă impresie că provocările violente erau un preludiu şi un semnal pentru o nouă campanie electorală. Arborarea steagului românesc – ştim acum că s-a făcut cu buna ştiinţă şi cu concursul poliţiei – a avut menirea să trezească furia în rândurile minorităţilor, dar şi a unor moldoveni cu privirile aţintite spre Kremlin, faţă de presupusa intenţie a opoziţiei de a lichida statul.

Voronin şi comuniştii, prin urmare, se erijează acum drept unici apărători ai statalităţii, iar toate partidele democratice şi anticomuniste sunt reprezentate drept „trădători”, care vor să vândă „ţara noastră suverană şi independentă” statului vecin. Acum, viitorul Moldovei depinde în mare măsură de cine va câştiga bătălia mediatică privind interpretarea evenimentelor din 7 aprilie.

Simbata, 25 aprilie, la 16:05, Radio Romania Muzical: In universul muzicii cu…Vladimir Tismaneanu

Simbata 25 aprilie, la 16:05 pe Radio Romania Muzical, ultima parte (a patra!) din dialogul Cristinei Comandasu cu Vladimir Tismaneanu. Se discuta muzica, filosofie, politica, poezie, istorie. Se asculta inregistrari cu Karajan, Clara Haskill, Maurizio Pollini, Dan Grigore, Emil Gilels, Arturo Benedetti Michelangeli. Murray Perahia. Se vorbeste despre Thomas Mann, Bach, Mozart, Beethoven, Vivaldi, Corelli, Dostoievski, Nietzsche, Schonberg, Monica Lovinescu, Virgil Ierunca, Iosif Sava, Gabriel Liiceanu, H.-R. Patapievici, Mircea Mihaies, despre Tudor si Florica Jebeleanu, despre surorile lui Vladimir Tismaneanu, Vicky si Rodica, despre anii de liceu, despre decizia de a pleca din Romania, despre memoria, uitarea si nostalgia comunismului. Despre Raportul Comisiei Prezidentiale, despre adevar, demnitate, libertate. Despre ceea ce filosoful D. D. Rosca a numit valori vesnice.

http://cultural.srr.ro/

http://muzical.srr.ro/

16.05 În universul muzicii cu…Vladimir Tismaneanu

de Cristina Comandasu

Prima mea întâlnire cu Vladimir Tismăneanu a avut loc luni, 23 martie, la una dintre conferinţele găzduite de Institutul Cultural Român.
La finalul ei, printre mulţi alţi admiratori, m-am strecurat şi eu: „Vă mai amintiţi, mi-aţi promis că vom face împreună o emisiune despre muzică clasică…”
„Stau doar câteva zile în Bucureşti şi nu ştiu dacă voi avea timp. Voi decide după ce-mi voi consulta agenda mâine dimineaţă.”

Până a doua zi, am stat cu inima cât un purice. Însă vestea a fost bună şi iată-mă pregătindu-mă ca în două ore de interviu să reuşesc să înregistrez materialul pentru 4 emisiuni – un tur de forţă, având în vedere că de obicei, realizez dialogul pentru doar două emisiuni odată.
Şi am vorbit despre multe subiecte, cu multe referinţe (se vede că invitatul meu este profesor universitar, pentru fiecare afirmaţie există o sursă, astfel încât să nu existe subiectivitate): despre pasiunea sa pentru muzica clasică, despre relaţionarea muzicii cu istoria omenirii, în special a celei din secolul XX, sau despre ce însemna muzica pentru regretatul cuplu Monica Lovinescu – Virgil Ierunca.

Ce a ieşit? Ascultaţi cele 4 emisiuni din seria „În universul muzicii cu…Vladimir Tismăneanu” în fiecare sâmbătă a lunii aprilie (4, 11, 18, 25 aprilie) între orele 16,05-18,00 şi judecaţi singuri. Şi scrieţi-mi dacă v-a plăcut sau nu la

cristina.comandasu@radioromania.ro

“Nu exista alternativa la capitalism”: Un interviu cu Roger Scruton

Imi face o mare placere sa postez acest interviu realizat de Cristian Campeanu cu distinsul filosof britanic Roger Scruton in timpul vizitei acestuia la Bucuresti, ca invitat al Institutului de Studii Populare, in luna martie 2009.

http://isp.org.ro/despre-noi

L-am cunoscut personal pe Roger Scruton in 2005, la o conferinta organizata de NEXUS Institute la Varsovia. Ii citisem cartile, inclusiv cele aparute in traducere romaneasca la Humanitas, imi vorbisera despre el prieteni comuni, inclusiv discipolul sau, filosoful politic polonez Zbigniew Rau, editorul lui John Locke in poloneza. Am participat impreuna in 2008, la o dezbatere, sub egida aceluiasi for, la Amsterdam, despre mostenirea fragmentata si periclitata a umanismului european. Discursul inaugural a fost tinut de George Steiner, in panelul nostru a luat cuvintul si filosoful politic Michael Ignatieff, biograful lui Isaiah Berlin, posibil viitor premi al Canadei. La invitatia mea, Roger Scruton a acceptat sa faca parte din Consiliul Academic al Institutului de Studii Populare. Mi-a revenit onoarea de a face introducerea acestui mare ginditor la conferinta pe care a tinut-o la Bucuresti, in Sala Drepturilor Omului din Palatul Parlamentului pe data de 25 martie 2009. Tin sa le multumesc lui Andrei Taranu si lui Marian Zulean pentru ireprosabila pregatire a vizitei lui Roger Scruton in tara.

Profesorul Valeriu Stoica a fost sufletul intilnirilor, o prezenta electrizanta in discutiile cu ginditorul britanic. Amintesc si intilnirea dintre Roger Scruton si premierul Emil Boc, la care au participat Roberta Anastase, Valeriu Stoica, Sever Voinescu. Dupa magistrala expunere tinuta de Roger Scruton, H.-R. Patapievici a oferit discursul de raspuns. A fost un eveniment intr-adevar de zile mari, un prilej de gindire si regindire a viitorului strategiilor de centru-dreapta, liberal-conservatoare. Atunci cind unii nostalgici ai colectivismului etatist se precipita sa scrie necrologul capitalismului, al economiei de piata, ba chiar si al democratiei pluraliste, ideile lui Roger Scruton sunt de o stringenta actualitate.

Interviu cu Roger Scruton, profesor la Institute for Psychological Sciences din Washington

Tratam lumea cu ironie
Romania Libera

Joi, 23 Aprilie 2009

Roger Scruton este una din personalitatile cele mai originale ale vietii intelectuale britanice si nu numai. Nascut in 1944, este deopotriva filosof, publicist, scriitor, editor. A fost profesor de filosofie la colegiul Birkbeck din Londra si a tinut cursuri la numeroase universitati de prestigiu intre care Princeton, Stanford, Louvain, Ohio, Bordeaux, Cambridge. A fondat Grupul Conservator de Filosofie care in anii ’70-’80 a exercitat o puternica influenta asupra curentelor de opinie din lume. Deoarece a atras atentia
asupra disidentilor din tarile comuniste a fost decorat de presedintele Havel. Cea mai cunoscuta lucrare a sa este Vestul si Restul, globalizarea si amenintarea terorista, tradusa si in romaneste.

Radio Romania Muzical, simbata 18 aprilie

la ora 16:05, a treia parte a discutiei Cristinei Comandasu cu Vladimir Tismaneanu despre muzica, valori, idealuri, amintiri, sperante. Despre Bach, Corelli, Vivaldi, Mozart, Clara Haskill, Emil Gilels, Iosif Sava, Oistrakh, Glenn Gould, Murray Perahia, Dan Grigore. Un omagiu pentru Monica Lovinescu si Virgil Ierunca.

Monica Lovinescu despre intelectuali, valori nationale, Basarabia si procesul comunismului

Am descoperit un interviu acordat de Monica Lovinescu in 2002 revistei Contrafort de la Chisinau. L-am parcurs pe nerasuflate, impresionat de acuitatea judecatilor, de imbinarea exemplara a intransigentei cu nuantele. La un an de la despartirea de Monica Lovinescu (constat cu mihnire ca publicatii ce-si aseaza cuvintul “cultura(l)” in semn de blazon au ales sa ignore momentul!), a citi si reciti scrierile Monicai Lovinescu, inclusiv acest remarcabil interviu, este un exercitiu de integritate intelectuala, dar si o sursa de curaj moral. In ce ma priveste, nu am nici o indoiala de ce parte s-ar fi situat Monica Lovinescu si Virgil Ierunca in aceste clipe. Cititi articolul lui Ioan Stanomir din Revista 22 si veti vedea care sunt coordonatele valorice ale grupului lovinescian din cultura romaneasca de astazi. Descrierea momentul rapirii Basarabiei in 1940 si a lacrimilor lui E. Lovinescu tine de istoria onoarei in cultura romaneasca.

Contrafort : 6 (92), iunie : Interviuri pariziene: Monica Lovinescu

‘Într-o ţară ocupată de străini naţionalismul nu mai are o conotaţie peiorativă’

Lucreţia Bârlădeanu: – Stimată doamnă Monica Lovinescu, viaţa şi moartea părinţilor dumneavoastră au determinat cumva osmoza dintre literatură şi politică, domeniu în care v-aţi angajat în exilul parizian cu atîta vocaţie şi dăruire?
Monica Lovinescu: – Foarte complicat de spus, pentru că nu ştiu ce au determinat sau nu au determinat părinţii mei, dar amândurora, dacă am făcut ceva bun în viaţă, le-o datorez integral. Tatei – prin faptul că a luat în serios vocaţia mea, care atunci nu făcea decît să imite literatura pe care o auzea în cenaclu, mamei – pentru că m-a născut de două ori: a doua oară refuzînd şi lăsîndu‑se să moară în închisoare numai pentru ca să nu-mi ceară ce-i reclamau ei: o scrisoare pentru a mă ruga să fiu amabilă cu trimişii Securităţii, deci, să devin agent. Cred că v-am spus în felul acesta totul.

Fara memorie, ne smintim

In revista Flacara (aprilie 2009), un interviu luat de Angela Furtuna este direct legat de imperativul neuitarii formulat in repetate rinduri de Monica Lovinescu: Fara memorie, ne smintim.

Radio Romania Muzical, “In universul muzicii cu…Vladimir Tismaneanu”

Iata prezentarea seriei de emisiuni realizate de Cristina Comandasu. Ii sunt recunoscator Cristinei pentru aceste emisiuni care mi-au readus in memorie minunatele serate muzicale ale lui Iosif Sava.

Prima mea întâlnire cu Vladimir Tismaneanu a avut loc luni, 23 martie, la una dintre conferintele gazduite de Institutul Cultural Român.
La finalul ei, printre multi alti admiratori, m-am strecurat si eu:

“Va mai amintiti, mi-ati promis ca vom face împreuna o emisiune despre muzica clasica… “
“Stau doar câteva zile în Bucuresti si nu stiu daca voi avea timp. Voi decide dupa ce-mi voi consulta agenda mâine dimineata.”

Pâna a doua zi, am stat cu inima cât un purice. Însa vestea a fost buna si iata-ma pregatindu-ma ca în doua ore de interviu sa reusesc sa înregistrez materialul pentru 4 emisiuni – un tur de forta, având în vedere ca de obicei, realizez dialogul pentru doar doua emisiuni odata.
Si am vorbit despre multe subiecte, cu multe referinte (se vede ca invitatul meu este profesor universitar, pentru fiecare afirmatie exista o sursa, astfel încât sa nu existe subiectivitate): despre pasiunea sa pentru muzica clasica, despre relationarea muzicii cu istoria omenirii, în special a celei din secolul XX, sau despre ce însemna muzica pentru regretatul cuplu Monica Lovinescu - Virgil Ierunca.

Ce a iesit? Ascultati cele 4 emisiuni din seria “În universul muzicii cu… Vladimir Tismaneanu” în fiecare sâmbata a lunii aprilie (4, 11, 18, 25 aprilie) între orele 16,05-18,00 si judecati singuri.

Si scrieti-mi daca v-a placut sau nu la cristina.comandasu@radioromania.ro.

Cristina Comandasu