Să nu uităm! Adevărul despre comunism ca miza a alegerilor prezidenţiale

Să nu uităm!

Un Apel din partea lui Sorin Iliesiu

Să nu uităm că România a îndurat cel mai cumplit regim comunist din Europa anilor 1950-1980: teroare, spaimă, frig, foamete, întuneric şi totdată cele mai multe victime faţă de numărul populaţiei şi cea mai înfricoşătoare poliţie politică.

Să nu uităm că România a fost singura ţară în care s-au înregistrat victime la căderea comunismului: nu au fost câteva victime, a fost un genocid deliberat cu 1600 de oameni masacraţi la întâmplare (peste 1400 fiind sacrificaţi de neocomunişti după 22 Decembrie 1989).

Nu ne vine să credem, dar acum, în preajma alegerilor prezidenţiale, la 20 de ani de la căderea acestui cumplit regim comunist, asistăm la un spectacol abject al amneziei, al cinismului, al sfidării memoriei eroilor masacraţi, al amoralităţii, al iresponsabilităţii, al lipsei totale de patriotism şi de demnitate, spectacol al complicităţii în diferite grade la crime neocomuniste, spectacol al dezonoarei absolute  în care candidatul Traian Băsescu este:

-        singurul candidat la Preşedinţia României care promovează adevărul despre crimele comuniste, inclusiv despre genocidul neocomunist din decembrie 1989 şi fratricidul din iunie 1990;

-        singurul candidat care şi-a asumat reformarea morală a societăţii prin adoptarea legilor şi măsurilor pentru decomunizarea României;

-        singurul candidat care a cerut şi care cere Justiţiei să lupte împotriva corupţiei;

-        singurul candidat care ar putea solicita Justiţiei să cerceteze modul în care s-a reconsolidat oligarhia securisto-comunistă în România şi să verifice corectitudinea privatizărilor făcute de oligarhia securisto-comunistă care a acaparat fraudulos puterea economică în România;

-        singurul candidat care credem că va cere SRI şi SIE să predea către CNSAS cele aproape 97.000 de dosare considerate abuziv “de siguranţă naţională” (2.000.000 de dosare fiind deja predate).

-        singurul candidat care credem că va acţiona pentru condamnarea naţională şi internaţională a Pactului Stalin-Hitler (Molotov-Ribbentrop) şi a consecinţelor lui, ca ilegitime şi criminale;

Să nu uităm că Preşedintele Băsescu a condamnat regimul comunist ca ilegitim şi criminal la cererea fermă şi argumentată a societăţii civile. Până în acel moment, nici un preşedinte al României nu a răspuns vreunui apel al societăţii civile. Apelul meu, lansat la GDS în 10 martie 2006, a fost semnat de peste 700 de personalităţi (reprezentând elita culturii române începând cu Monica Lovinescu şi Virgil Ierunca), de peste 40 de organizaţii civice şi sindicale reprezentând peste un milion de sindicalişti.

Prin actul condamnării comunismului din 18 decembrie 2006 – unic în istorie – Preşedintele Băsescu şi-a asigurat două locuri privilegiate: unul în rai pentru condamnarea demonului comunist care a stabilit recordul mondial al criminalităţii şi unul în istoria reformării României.

Condamnarea oficială a fost făcută în baza unui Raport Final edificator şi substanţial, elaborat de Comisia Tismăneanu, operă colectivă asumată de toţi membrii comisiei (în număr de 39). Excepţionalul raport de condamnare a constituit o premieră mondială, “un miracol şi o enigmă”, un document exemplar pentru viitoarea condamnare internaţională a crimelor comunismului.

Raportul asumat de Preşedintele Băsescu are nu numai virtuţi congnitive, ci şi terapeutice. Terapia vindecării de sechelele cancerului comunist constă în măsurile şi legile decomunizării propuse de autori şi asumate de şeful statului.

Să nu uităm că actul din 18 Decembrie 2006 al Preşedintelui Băsescu a însemnat un moment de răscruce: începutul renaşterii morale a României şi totodată cel mai important eveniment din istoria noastră postcomunistă alături de aderarea la NATO şi integrarea in UE.

Să nu uităm nici faptul că Preşedintele Băsescu a fost suspendat la iniţiativa predecesorului său Ion Iliescu, implicat în crimele comuniste ale reprimării studenţilor protestatari din 1956-57 şi a celor din 1968, precum şi – Doamne Dumnezeule! – în masacrul neocomunist din 22-27 decembrie 1989 şi în fratricidul neocomunist din 13-15 iunie 1990.

Cum a fost posibil ca poporul român să aleagă de trei ori un asemenea preşedinte?

Răspunsul poate fi aflat citind manualele diversiunii fără Dumnezeu studiate în tinereţe la Moscova de cel care va deveni „blestemul şi nenorocirea României postcomuniste”. Aceste diversiuni cu efect de genocid la propriu şi la figurat au fost puse în aplicare începând din seara zilei de 22 Decembrie 1989 când a început o terifiantă tragedie naţională care ar trebui încheiată definitiv acum, după 20 de ani de dezonoare în care un miraculos act de onoare a fost condamnarea comunismului prăbuşit prin masacru şi salvat prin genocid de vedeta acestui ticălos şi însângerat „bal mascat” în care poporul nostru a fost jertfit fără vreo remuşcare.

19 noiembrie 2008

Sorin Ilieşiu – vicepreşedintele Alianţei Civice, autorul apelurilor pentru condamnarea naţională şi internaţională a comunismului

http://www.libertates.com/en/articles/40-appeal-for-the-condemnation-of-the-criminality-and-illegittimacy-of-communism.html

Fantasme, fantasmagorii, fantome: Un articol de H.-R. Patapievici

Traim intr-o lume a confuziei morale. Profeti ai stangismului se imbratiseaza cu demagogii extremismului dreptas in numele urii pentru valorile liberale.  Se vehiculeaza scenarii delirante cu o lejeritate inspaimantatoare. Cuvintele isi pierd sensul, plutesc scenarii halucinante, se profereaza acuzatii fara nici un fel de probe.  Vaclav Havel a scris candva despre cosmarul post-comunist.  Romania de azi il traieste.  La doua decenii de la revolutia de catifea a cehilor si slovacilor si cu o luna inaintea comemorarii revolutiei romane din decembrie, ne (re)intalnim cu epavele vechiului sistem, fantomele bolsevismului, mai obraznice si mai agresive decat oricand.  Dupa parerea mea, este un spasm final. De aici si isteria de care dau dovada cei care, in lipsa de orice argumente, recurg la injurii, mistificari, sofisme si calomnii.  Iata un fragment din articolul, pe cat de trist pe atat de adevarat, semnat de H.-R. Patapievici din EvZ:

Fabricanţii fantasmelor şi fantasmagoriilor cu care a fost confecţionată, în mai puţin de doi ani, irealitatea prin care românii au ajuns să trăiască în realităţi divergente şi incompatibile, care i-au adus în situaţia de a se detesta între ei pe teme fictive precum „Traian Băsescu dictator”, formează azi cea mai puternică clică din România.
 
Forţa clicii care se luptă prin orice mijloace să obţină de la electoratul român debarcarea lui Traian Băsescu la aceste alegeri e incomparabil mai mare decât forţa manipulatorie care a convins electoratul român să îl plebisciteze pe Ion Iliescu la 20 mai 1990.

Cu tristeţe, putem consemna, la douăzeci de ani de la câştigarea libertăţii, succesul aceloraşi tehnici de manipulare a societăţii, prin intoxicarea cu fantasme şi fantasmagorii.

http://www.evz.ro/articole/detalii-articol/876477/SENATUL-EVZ-Captivi-in-irealitatea-imediata/

Orice ar crede unii si altii, la guerre n’es pas finie. La Targu-Mures se incearca (obscen, chiar pe 20 decembrie) dezvelirea bustului lui Stefan Guse, generalul ceausist direct implicat in represiunile din decembrie 1989. La Scornicesti-les-Deux-Eglises se va inalta anul viitor  o statuie pentru Ceausescu. Atunci cand Raportul Final a cerut interzicerea simbolurilor comuniste, diversi neo-stangisti ori pur si simplu resentimentari de serviciu ne-au acuzat, pe autorii acelui document, de “mac-carthysm”.  Sper sa-i auzim protestand acum.  Iata stirea aparuta in Ziua:

“Fostul lider comunist Nicolae Ceausescu va avea, de anul viitor, o statuie de mari dimensiuni, la Scornicesti, monument ce va fi amplasat in centrul orasului sau in fata Casei Memoriale din localitate. Ideea realizarii statuii a apartinut nepotului lui Ceausescu, Emil Barbulescu, care locuieste la Scornicesti si are grija si de casa natala a lui Ceausescu. Barbulescu nu a vrut sa dezvaluie numele sculptorului ce va realiza statuia, dar a mentionat ca artistul, un francez de origine romana, nu a trait in Romania in perioada comunista, ci in Franta si a realizat statui pentru mai multi lideri ai lumii politice internationale, relateaza Agerpres.”

 
/

La Boston, despre stalinism, post-comunism si sistemul Iliescu

M-am intors de la Boston unde am participat la conventia organizatiei profesionale American Association for the Advancement of Slavic Studies. Dezbateri fascinante, conversatii febrile legate de anul 1989, de confruntarea cu trecutul totalitar, de Rusia si dilemele ei (vechi si noi), etc etc  Mi-am amintit de conventia din noimebrie 1989, de la Chicago, cand am vorbit alaturi de regretatul Mihai Botez, incercand sa anticipam ce avea sa urmeze in Romania…

Am lansat cu acest prilej volumul Stalinism Revisited: The Establishment of Communist Regimes in East-Central Europe, editat de mine si aparut la Central European University Press. Au vorbit Brad Abrams, specialist in istorie ceha si ambasadorul Thomas Simons (ambii prezenti cu studii in volum). Am participat la o masa rotunda, impreuna cu Peter Gross (University of Tennesee) , Grigore Pop-Eleches (Princeton) si Peter Wagner (University of Wisconsin) despre alegerile din Romania (2008 si 2009).  Am vorbit despre ceea ce eu consider a fi miza alegerilor de duminica viitoare si din 6 decembrie: se va termina sau nu sistemul Iliescu?

Pe campul nesimtirii etice cresc buruienile urii

Iata un fragment din interviul cu Vlad Stoicescu din Evenimentul Zilei, luni, 9 noiembrie 2009:

EVZ (Vlad Stoicescu): De ce scrie Vladimir Tismăneanu despre 1989? Mai ales, pentru cine? Rănile istoriei se închid dacă ne amintim?

VT: Pe 9 noiembrie începe aici, la Washington, o conferinţă internaţională despre 1989, despre cauzele, semnificaţiile, efectele acelui annus mirabilis, ca să folosesc un termen pe care îl datorăm celui care a jucat un rol crucial în prăbuşirea ideocraţiilor comuniste, Papa Ioan Paul al II-lea. Vor fi prezente numeroase personalităţi, prima zi ne vom reuni la Universitatea Maryland, a doua zi, pe 10 noiembrie, la Woodrow Wilson Center. Am organizat această conferinţă cu sprijinul ICR, al Universităţilor Maryland şi Georgetown, al Centrului Wilson şi al ambasadei României la Washington. Vom discuta exact aceste subiecte: a fost 1989 un moment de resurecţie a istoriei? Care este relaţia dintre prezentul acestor ţări şi trecutul traumatic? Scriu pe acest subiect – avansul, dinamica şi năruirea comunismului – pentru că sunt convins că în absenţa conştiinţei istorice trăim o existenţă vegetativă, lipsită de busolă valorică. Este ceea ce încearcă să obţină cei care obliterează, ocultează, neagă dreptul la neuitare despre care a scris pagini de o dogoritoare actualitate Monica Lovinescu. Rănile rămân deschise dacă sunt ignorate. Amnezia duce la abulie, la paralizie etică. Iar pe un câmp al nesimţirii etice cresc buruienile urii, ale resentimentului, ale patimilor şi furiilor exclusiviste.

 

EVZ: O ultimă întrebare, poate cea mai dificilă. Câte “ziduri” credeţi că mai trebuie să cadă pentru ca dilema ‘de ce construiesc oamenii ziduri?’ să nu se mai pună vreodată?

VT: Nu cred că vom ajunge vreodată la finalul irevocabil al utopiilor politice. Există un instinct uman al insatisfacţie în raport cu status quo-ul, ceea ce Hegel a numit conştiinţa nefericită. Immanuel Kant spunea că problema centrală a filosofiei este ce poate spera omul. În acest sens, aş spune că putem spera că învăţăm din experienţele unui trecut însângerat, că ştim astăzi unde duc ideologiile cu pretenţii mântuitoare, că liberalismul nu poate fi o doctrină complezentă, molcomă, lipsită de fiorul unei inevitabile şi perfect motivate anxietăţi. Liberalismul conservator se află în competiţie cu doctrine care mizează pe mituri, pe profeţii, pe afirmaţii apodictice, pe ritualuri oraculare. Mă îndoiesc aşadar că am intrat în „post-istorie”. Mirajele ideologice nu sunt stinse definitiv. Dar sunt convins că spiritul anului 1989, chemarea libertăţii, a civilităţii şi demnităţii, reprezintă un baraj împotriva acelor forţe care ar dori să clădească noi ziduri.

http://www.evz.ro/articole/detalii-articol/874990

Doua decenii de la caderea Zidului Rusinii: Conferinta internationala la Washington

Maine, chiar in ziua aniversarii sfarsitului Zidului Rusinii, moment simbolic suprem al incheierii ciclului istoric inaugurat de Primul Razboi Mondial si revolutia bolsevica, incepe o conferinta internationala despre dramaticul, formidabilul, incredibilul, incandescentul an revolutionar 1989 si consecintele sale.  O inlantuire de evenimente care au marcat o generatie. Unul din acele puncte nodale ale istoriei, pe drept cuvant numit de Papa Ioan Paul al II-lea annus mirabilis.

Cum scrie The Economist in editorialul sau din 7 noiembrie 2009:

“The destruction of the Iron Curtain on November 9th 1989 is still the most remarkable political event of most people’s lifetimes: It set free millions of individuals and it borught to an end a global conflict that threatened nuclear annihilation.  For liberals in the West, it still stands as a reminder both of what has been won since and what it is still worth fighting for.”

Iata mai jos anuntul Institutului Cultural Roman, principalul sustinator al acestui proiect intelectual realizat in colaborare cu University of Maryland, Woodrow Wilson International Center for Scholars, Georgetown University si Ambasada Romaniei de laWashington.  Este a treia conferinta menita sa construiasca punti intre intelectualii din Romania ori originari din Romania (istorici, filosofi,  specialisti in drepturile omului si retorica, politologi, scriitori, jurnalisti) si colegii lor din Occident.  Prima conferinta din aceasta serie a avut loc in 2007 pe tema stalinizarii Europei de Est si Centrale.  Volumul nascut din acel eveniment a aparut luna aceasta la Central European University Press si va fi oficial lansat la Boston, la conventia anula a organizatiei academice American Association for the Advancement of Slavic Studies sambata, 14 noiembrie.

“În zilele de 9 şi 10 noiembrie 2009, Institutul Cultural Român şi profesorul Vladimir Tismaneanu, directorul Center for the Study of Post-Communist Societies (University of Maryland-College Park), în colaborare cu Woodrow Wilson International Center for Scholars, Edmund Walsh School of Foreign Service (Georgetown University) şi Ambasada României în S.U.A., vor organiza conferinţa “The End and the Beginning: The Revolutions of 1989 and the Resurgence of History”. Acest eveniment este al treilea dintr-o serie de conferinţe organizate de instituţiile amintite mai sus începând cu anul 2007. Prima s-a numit ”Stalinism Revisited: The Establishment of Communist Regimes in East-Central Europe and the Dynamics of the Soviet Bloc” (Washington D.C., 29-30 noiembrie 2007), iar a doua “Promises of 1968: Crisis, Illusions and Utopia” (Washington D.C.,6-7 noiembrie 2008).

Evenimentul din acest an are ca obiectiv analiza naturii, semnificaţiilor şi consecinţelor revoluţiilor din anul 1989 atât într-un cadru european cât şi global. Organizatorii doresc să ofere o privire de ansamblu interdisciplinară şi complexă a acestui moment de turnură al istoriei contemporane. Dispariţia regimurilor comuniste în Europa Răsăriteană şi idealurile politice propuse de tumultul anului 1989 au provocat o reconsiderare a semnificaţiei unor concepte esenţiale pentru lumea în care trăim: democraţie, liberalism, societate civilă, egalitarianism, naţionalism, şi, de ce nu, chiar acela de revoluţie.”

Lista participantilor:

Dr. C.D.Mote – President, University of Maryland – College Park

State of Maryland Senator Jim Rosapepe – Former U.S. Ambassador to Romania

H.E. Adrian Vieriţă  -Ambassador of Romania to the U.S.A.

Vladimir Tismaneanu – Director, Center for the Study of Post-Communist Societies, Professor, Department of Government and Politics, University of Maryland

Horia-Roman Patapievici  -President, Romanian Cultural Institute

Charles Gati – Adjunct Professor of Russian and Eurasian Studies, School of Advanced International Studies/Johns Hopkins University

Agnes Heller – Hannah Arendt Professor of Philosophy and Political Science at the New School in New York

Gale Stokes – Mary Gibbs Jones Professor Emeritus of History, Rice University

Jeffrey Isaac – James H. Rudy Professor of Political Science and Director of the Indiana Democracy Consortium at Indiana University

A.Ross Johnson – former director of Radio Free Europe and senior scholar at the Woodrow Wilson International Center for Scholars

Jeffrey Herf – teaches Modern European and German political and intellectual history at the University of Maryland in College Park

Konrad Jarausch – Lurcy Professor of European Civilization at the University of North Carolina at Chapel Hill

James McAdams – William M. Scholl Professor of International Affairs and Director of Nanovic Institute for European Studies University of Notre Dame

Karol Soltan – Associate Professor of Government and Politics at the University of Maryland in College Park

Victor Zaslavsky – Professor of Political Sociology and the Director of the Transition Studies Center at the Free International University for Social Sciences, Guido Carli, Rome

Charles King – Professor of International Affairs and Government at Georgetown University

Vladislav Zubok – Professor, Department of History at Temple University, Philadelphia

Tom Gallagher – Professor of Ethnic Conflict and Peace at University of Bradford

Thomas Blanton – Director of the National Security Archive at George Washington University

Mills Kelly – Associate Director or the Center for History and New Media at George Mason University

Nick Miller – professor of history and chair of the department of history at Boise State University

Bradley Abrams – President of the Czechoslovak Studies Association

Emil Hurezeanu – former director of the Romanian department of Radio Free Europe

Catalin Avramescu – Assistant Professor in the Department of Political Science, University of Bucharest

Ioan T. Morar – Romanian journalist and civil society activist

Iulia Motoc – member of the United Nations Human Rights Committee and she teaches at the University of Bucharest

Noemi Marin – Director of Peace Studies Program, and Associate Professor of Communication at Florida Atlantic University

Lavinia Stan – Associate Professor at the Political Science Department of St. Francis Xavier University

Cornel Ban – fellow at the Watson Institute for International Studies, Brown University

Bogdan Iacob – PhD student, Central European University

 

Ion Iliescu, colaborator la “Cotidianul”?

Amatorii de proza falacios-indigesta marca Ion Iliescu o pot degusta in paginile ex-Cotidianului de astazi. In aceleasi pagini in care sunt atacati de o maniera dezgustatoare intelectualii publici priviti de echipa Nistorescu-Romosan si patronii lor drept “pro-Basescu”, troneaza “consideratiile” lui Iliescu despre cele doua decenii de post-comunism.  Sunt afisate vechile, ruginitele lozinci ale lui Iliescu despre “terminarea comunismului” in decembrie 1989, in fapt eforturi lamentabile de a oculta confiscarea Revolutiei de catre un pluton nomenklaturist condus chiar de nostalgicul leninist care semneaza acel text. La ora actuala, cred ca nici macar Petre Roman, complicele lui Iliescu in deturnarea Revolutiei, nu mai sustine aceste mistificari.  Exista o literatura irefutabila pe subiect, inclusiv excelentele carti ale Ruxandrei Cesereanu si  a lui Peter Siani-Davies. In noimebrie la Targul de carte “Gaudeamus”, voi lansa volumul Despre 1989. Naufragiul Utopiei, publicat la Humanitas, care va include si pagini pe subiectul Iliescu.  Mai multe pe:

www.tismaneanu.com

http://www.europalibera.org/content/article/1870577.html

Nistorescu nu are nimic de spus despre Iliescu si rolul sau global negativ. In schimb, ma “infiereaza” pe mine, ma hiperbolizeaza un fel de eminence grise a unei fictive dictaturi, simultan un balaur complotist si profesoras fara opera, ma acuza de toate pacatele acestei lumi si probabil ale celei de dincolo.  Sunt veros, narcisist, versatil, pupin, lichea, ahtiat de glorie, lacheu, fripturist si cate altele. Sunt o non-entitate notorie, te si  iri ca mai sta lumea de vorba cu mine.  Sunt epitomul conditiei mzierabile a intelectualului, acest personaj odios, intotdeauna gata sa imratiseze ideologii, niciodata apt sa le demoleze (cum aflam si din alte contributii ale acestui timp ce si-a iesit din albie).  Sunt intelectualii palmuiti de toti neavenitii? O binemerita, exclama nistorescienii acestor vremi de dispret.

Cata vreme el si Romosan sunt curati, onesti, inocenti, curajosi, verticali.  In fine, cel putin in cazul Romosan, nu neg, exista consecventa delatiunii.  Tot in ex-Cotidianul, un analist politic odinioara sobru in manifestarile sale publice, ajunge sa se exprime aproape onomatopeic. Deriva acestui ziar pare sa se transforme intr-una psihica…

Rolul istoric al lui Ion Iliescu: Bilant global negativ

In EvZ de astazi un editorial al Ioanei Lupea si cateva articole excelente pe tema Ion Iliescu. De asemenea, analize legate de noile documente iesite la lumina gratiei istoricilor de la Arhivele Nationale.

Urmasul (era sa scriu alt cuvant, dar ma abtin) lui Ceausescu nu intelege sa se pensioneze, sa se odihneasca si sa lase viata politica romaneasca sa ajunga la un atat de necesar calm. Este macinat de ambitii, temeri, ranchiune. Continua sa manipuleze, sa dea note, sa sanctioneze. Este dirijroul campaniilor de demonizare a lui Traian Basescu.

Atunci cand am facut o carte de dialoguri cu Ion Iliescu, l-am intrebat cum vede bilantul comunismului in veacul XX (ma gandeam la liderul comunist francez Georges Marchais care sustinea ca a fost unul “globalement positif“). Era in 2003, Iliescu poza in om de stat “venerabilizat”, deschis spre Occident. Invoca traditiile stangii democratice. Mi-a raspuns fara sa clipeasca: “global negativ”. 

In cartea mea Stalinism pentru eternitate: O istorie politica a comunismului romanesc (aparuta in engleza la University of California Press in 2003 si in traducere romaneasca la Polirom in 2005), am scris pe larg, pe baza de documente, despre biografia politica a acestui demnitar comunist si post-comunist.  De asemenea, poate fi consultat Raportul Final al Comisiei Prezidentiale de analiza a dictaturii comuniste din Romania (Humanitas, 2007).  Reiese limpede ca pentru fostul aparatcik ideologic Ion Iliescu despartiea de comunism nu s-a consumat niciodata complet. Nu a existat in cazul sau o metanoia. A favorizat solutii autoritar-colectiviste in anii de tranzitie, a incurajat violenta, a recurs la solutii extra-legale (mineriadele) pentru a-si intimida critcii si pentru a amuti societatea civila, a fost si ramane protectorul marii coruptii, a detestat si continua sa deteste pluralismul (politic, economic, spiritual).  Idila sa cu ceea ce s-a numit revizionismul marxist a fost una pur formala, fara efecte palpabile in mentalul acestui leninist impenitent. 

Asa va judeca istoria rolul lui Ion Iliescu. Putea fi un Imre Nagy, un Aleksander Dubcek ori macar un Mihail Gorbaciov al Romaniei. A ales sa fie un Deng Xiaoping.

TLS: “They wanted to be free” (despre anul 1989)

October 28, 2009

This week’s TLS (Times Literary Supplement)
A note from the Editor

The anniversary of the annus mirabilis 1989 has encouraged inevitable analysis of why the Berlin Wall came down, why no one quite anticipated it and how much any single individual can in decent truth be praised or blamed. Vladimir Tismaneanu reviews a wide range of books that offer explanation, praising Victor Sebestyen for his “vivid portrait” of the Stalinist leaders of the time, detailing the “frantic womanizing” of East Germany’s Erich Honecker, the “pathological vanity” of Romania’s Nicolae Ceausescu and “the narrow-minded slyness” of the Bulgarian Todor Zhivkov. Did Mikhail Gorbachev make a decisive difference? The historian Constantine Pleshakov is dismissive of the Soviet reformer. Our reviewer concludes that he “dramatically altered the rules of the game”.

If the leaders of Eastern Europe were variously engaged in the run-up to their year of trial, those of 1914 shared a common pursuit, shooting birds from the sky. Miranda Carter has written a triple biography of George V, Wilhelm II and Nicholas II, stressing their shared mediocrity and passions. Nicholas is judged just about the worst of the three. Philipp Blom praises Carter’s “insistent gaze into characters that might have sprung from an imagination as merciless as Flaubert’s and as absurd as Gogol’s”.

With men like these, what role has there ever been for diplomats? Sir Jeremy Greenstock, UK ambassador to the UN during the Iraq war of 2003, has been prevented so far from publishing his own book of praise and blame for Blair, Bush and Saddam. This week he considers his former colleague Sir Ivor Roberts’s new edition of Satow’s Diplomatic Practice, a “treasure” for separating the calls of “duty from stupidity” and understanding how matters ought to be handled by men of reason.

This is also the issue of the TLS in which we review a selection of journals more specialized than our own. The “Golombok Rust Inventory of Marital State” is, it seems, a critical tool for subscribers to the Journal of Sex and Marital Therapy.

Peter Stothard

PS Voi posta in curand eseul-recenzie pe website-ul meu:

www.tismaneanu.com

 

Otrava din vene: “Le Monde” despre arhive, informatori si decomunizare in Romania

Remarcabil articolul semnat de jurnalistul Piotr Smolar in influentul cotidian Le Monde (31 oct.-1 noiembrie 2009).  Aflam lucruri fascinante despre situatia arhivelor, despre acele 3% din doasarele securitatii pe care SRI nu le preda CNSAS intrucat ar fi “de siguranta nationala”, despre amintire, adevar, mistificare si uitare. Despre persistenta suspiciunii in climatul public, mostenire otravita a dictaturii comuniste.  Despre abjectia delatorilor si despre curajul celor care au infruntat sistemul. 

Sa spun ca (si)  in virtutea biografiei sale, Piotr cunoaste in chip exceptional istoria Europei de Est (tatal sau, Aleksander Smolar, a fost unul dintre liderii revoltei studentesti de la Universitatea din Varsovia din martie 1968, a fost inchis, apoi a emigrat in Franta unde s-a afirmat ca unul dintre cei mai avizati analisti ai Estului european). La Bucuresti, ziaristul francez a stat de vorba cu Alexandru Gussi, consilier prezidential si politolog specializat in chestiunea memoriei comunismului, cu scriitorul si profesorul Stelian Tanase, cu istoricul Marius Oprea, presedintele IICCR, cu Germina Nagat, directoarea departamentului de investigatii din CNSAS, cu Dorin Dobrincu, director general al Arhivelor Nationale, cu George Maior, directorul SRI. Un articol onest, informat si necesar despre dilemele si imperativul confruntarii cu trecutul traumatic.  Citind acest articol, dar si meditand asupra atacurilor ignobile impotriva demersului intiat de Traian Basescu, mi-au revenit in minte cuvintele lui Traian Ungureanu despre activitatea Comisiei Prezidentiale pe care am condus-o: “Unii dintre noi am crezut ca e vorba de autopsia cadavrului politic al comunismului romanesc. A fost de fapt o vivisectie”.

http://www.lemonde.fr/archives/article/2009/10/31/roumanie-le-poison-dans-les-veines_1261107_0_1.html

Impotriva amneziei: Dosarele nomenklaturii au devenit accesibile, inclusiv documente despre Ion Iliescu…

Una din recomandarile Raportului Final al Comisiei Prezidentiale pentru analiza dictaturii comuniste (Humanitas, 2007), a fost accesul liber la arhivele CC al PCR, in special cele legate de cadrele partidului, documente pastrate sub sapte peceti de catre cei prea putin interesati de examinarea obiectiva a adevarului istoric. Salut pe aceasta cale activitatea istoricilor si arhivistilor care au realizat acest pas important in directia confruntarii trecutului totalitar (referent Ioana Mihai, arhivisti Gabriel Catalan si Mircea Stanescu).  Mentionez ca multe din aceste dosare nu au fost accesibile membrilor si expertilor Comisiei Prezidentiale, in pofida interventiilor repetate ale Presedintelui Traian Basescu. Cand am solicitat dosarul lui Ion Iliescu, ni s-a oferit, in chip cinic, fisa de cadre a unui omonim inginer horticultor.

Specialisti manipularii si mistificarii, propagandistii ceausisti mascati in istorici, nu aveau/nu au nici cel mai mic interes in luminarea acestor pagini tenebroase de istorie a Romaniei. Acum cativa ani, Ion Iliescu a acuzat demersul Comisiei Prezidentiale de “pasiunea de a ne uita prin gaura cheii”. Ne-a numit, “scribalai” obsedati de “scormonitul prin dosare”.

Biografiile activistilor, afirma Iliescu, nu conteaza pentru a intelege epoca. Abordarea noastra este multicauzala: conteaza structurile institutionale, nivelul explicatiilor macrosociale, dar si istoria subiectiva a nomenklaturii. Ne intereseaza autobiografiile celor care au guvernat bestiarium-ul comunist, cum si-au construit carierele, prin ce minciuni, masluiri, false eroisme, intrigi sordide, lovituri de pumnal pe la spate, hagiografii comandate oportunist, complicitati secrete, vendete, epurari si abuzuri…

Ne intereseaza aceste lucruri pentru ca este intru totul normal ca oamenii sa stie rolul unui Ion Iliescu si al amicilor sai in anii dictaturii comuniste. Mai ales ca marele preot al amneziei l-a uns pe dl Mircea Geoana drept favoritul sau in alegerile prezidentiale. Sperand (ori stiind) ca o presedintie Geoana ar fi de fapt a treia presedintie Iliescu.

Printre persoanele care apar în aceste documente se numără asadar activişti şi membri ai nomenclaturii comuniste ca: Manea Mănescu, Ilie Verdeţ, Alexandra Sidorovici, Serghei Niconov, Ana Toma, Petre Goncearuc, Alexandru Kiss, Solomon Kohn, Copetin Geza, Vanda Nicolschi, Maxim Berghian, Sara Roller (Zighlbaim), Lenin Alexei, Nicolae Popescu-Doreanu, Eduard Schlesinger, Tudor Avădanei, Vasile Pungan, Ion (Ioan) Iliescu, Ileana Răceanu, Afanase Mederezenco, Vasile Patilineţ, Nicolae Giosan, Adalbert Deutsch, Muslim Kerim, Iulian Ploştinaru, Gheorghe Marusi, Miu Dobrescu, Paul Niculescu-Mizil, Gheorghe Cioară, Lina Ciobanu, Mihai Dulea, Nicolae-Dan Fruntelată, Dumitru Ghişe, Pavel Ţugui, Ion Ardeleanu, Dumitru Popescu, Kovacs Emeric, Ion Vorovenci, Mihai Pleşiţă, Nicolae Chiper, Gherasim Morar, Iuliu Zagorski, Adalbert Pap, Gheorghe Vaida, Ion Gh. Văduva, Ludovic Fazekas, Ivanca Rudenco, lt.col.(Av) Tudor Panait Petcu, cpt. de rang. 1 Iosif Gheorghe Pricop, col.(I) Dumitru Ioan Popa, lt.col.(I) Nicolae Gheorghe Lupea, mr.(I) Teodor Sava Iacob, Ştefan Korodi, Gheorghe Lobonţ, col. Mircea Nicolai Şuhan, Nicolae Popeangă, Marcel Bosînceanu, Iosif (Iozsef) Breban, Gheorghe Racoviceanu, Ion Vătăşescu, Ştefan Mînăstireanu, Ervin Fleischer, Ion Tomescu, Gheorghe Diaconescu, Vasile Gh. Miron, Ioan Coman, Aurel Enoiu, Vasile Caba, Costică Chiţimia, Kiraly Carol, Victor Duculescu, Andrei Sütö, Maria Ghiţulică, Ştefan Hegedüs, Gheorghe Feier, Iginio Pavoni, gen.mr. Gheorghe Dumitru Moga, Mihai Gere, Gheorghe Homoştean, Tudor Postelnicu, Constantin Olteanu, Gheorghe Oprea, Petre Lupu, Iosif Uglar, Vasile Gherasim, Gheorghe Tinca, Viorel Faur, Mihai-Mircea Zelinschi, Wilhelm Helwig, Ion Hogea, Ilie-Sorin Şerbănescu, Iosif Banc, Florenţa Rusu, Ioan Cârcei, Ioan Pop D. Popa, Dumitru Petric, Gheorghe Neacşu, Ştefan Milcu, Gheorghe Pătuleanu, Ecaterina Ciutacu, Vasile Chelaru, Francisc Orban, Gheorghe Hidegcuti, Ion Bold, Aurel Feneşan, Gheorghe Moiş, Ioan Gall, Gheorghe Rusan, Raluca Rîpan, Ion Bălu, Anton Moisescu, Brâncoveanu Pogea, Teodor Bugnariu, Emil Condurachi, Ion Paicu; Ioachim Moga, Jakab Dezideriu, Sebestyen Karoly, Gheorghe Curinschi, Nicolae Şerban, Ion Busu, Aurel Retegan, Maria Mureşan, Jakab Katalin, Seres Gizella, Maria Jianu. Am marcat in rosu cateva nume cu deosebire semnificative pentru perioada de dinainte si de dupa decembrie 1989…

Comunicatul de mai jos probeaza punerea in practica a acestei recomandari a Comisiei Prezidentiale, asumata de seful statului in discursul din 18 decembrie 2006.

C O M U N I C A T   D E   P R E S Ă

Publicul interesat de studierea regimului comunist din România poate consulta acum documente inedite privind nomenclatura în inventarul Secţiei Organizatorice – „Dosare-Anexe” (1950-1989) din cadrul Fondului C.C. al P.C.R. la Sala de studiu a Arhivelor Naţionale ale României şi on-line

Începând de luni, 19 octombrie 2009, Arhivele Naţionale ale României pun la dispoziţia publicului interesat inventarul Secţiei Organizatorice – „Dosare-Anexe” (1950-1989) din cadrul Fondului C.C. al P.C.R. Acesta poate fi consultat atât prin Sala de studiu a instituţiei noastre (Bd. Regina Elisabeta 49, Bucureşti), cât şi pe site-ul Arhivelor Naţionale (www.arhivelenationale.ro).

Promovarea accesului liber, rapid, egal şi nediscriminatoriu la fondurile şi colecţiile aflate în administrarea Arhivelor Naţionale ale României continuă prin punerea la dispoziţia celor interesaţi de studierea regimului comunist din România a inventarului Secţiei Organizatorice – „Dosare-Anexe”(1950-1989) din cadrul Fondului C.C. al P.C.R. Astfel, procesul de deschidere către public a documentelor create de regimul comunist face un nou pas, în condiţiile în care solicitările de acces la acest fond au sporit simţitor în ultimii ani.

Printre persoanele care apar în aceste documente se află numeroşi activişti şi membri ai nomenclaturii comuniste. Pentru mai multe detalii privind epopeea acestor dosare, vă invităm să consultaţi prefaţa inventarului, accesibilă pe site-ul nostru.

Consultarea acestui inventar se poate realiza prin Sala de studiu a Arhivelor Naţionale, dar şi on-line.

Reamintim că, începând cu iulie 2007, Arhivele Naţionale ale României au pus la dispoziţia publicului numeroase fonduri arhivistice produse de Partidul Comunist sau de instituţiile partidului-stat. Ulterior, în decembrie 2008, a fost lansată Fototeca online a comunismului românesc (cea mai mare bază de date, accesibilă pe internet, gratuit, cu fotografii din timpul comunismului, http://fototeca.arhivelenationale.ro/). De asemenea, în iunie 2009 a fost demarată operaţiunea de introducere pe internet a inventarelor fondurilor şi colecţiilor aflate în depozitele instituţiei noastre (http://www.arhivelenationale.ro/index.php?lan=0&page=145). În acest context, postarea pe site a inventarului Secţiei Organizatorice – „Dosare-Anexe” (1950-1989) se încadrează hotărârii Arhivelor Naţionale de a se deschide cât mai mult publicului cercetător.