Pe campul nesimtirii etice cresc buruienile urii

Iata un fragment din interviul cu Vlad Stoicescu din Evenimentul Zilei, luni, 9 noiembrie 2009:

EVZ (Vlad Stoicescu): De ce scrie Vladimir Tismăneanu despre 1989? Mai ales, pentru cine? Rănile istoriei se închid dacă ne amintim?

VT: Pe 9 noiembrie începe aici, la Washington, o conferinţă internaţională despre 1989, despre cauzele, semnificaţiile, efectele acelui annus mirabilis, ca să folosesc un termen pe care îl datorăm celui care a jucat un rol crucial în prăbuşirea ideocraţiilor comuniste, Papa Ioan Paul al II-lea. Vor fi prezente numeroase personalităţi, prima zi ne vom reuni la Universitatea Maryland, a doua zi, pe 10 noiembrie, la Woodrow Wilson Center. Am organizat această conferinţă cu sprijinul ICR, al Universităţilor Maryland şi Georgetown, al Centrului Wilson şi al ambasadei României la Washington. Vom discuta exact aceste subiecte: a fost 1989 un moment de resurecţie a istoriei? Care este relaţia dintre prezentul acestor ţări şi trecutul traumatic? Scriu pe acest subiect – avansul, dinamica şi năruirea comunismului – pentru că sunt convins că în absenţa conştiinţei istorice trăim o existenţă vegetativă, lipsită de busolă valorică. Este ceea ce încearcă să obţină cei care obliterează, ocultează, neagă dreptul la neuitare despre care a scris pagini de o dogoritoare actualitate Monica Lovinescu. Rănile rămân deschise dacă sunt ignorate. Amnezia duce la abulie, la paralizie etică. Iar pe un câmp al nesimţirii etice cresc buruienile urii, ale resentimentului, ale patimilor şi furiilor exclusiviste.

 

EVZ: O ultimă întrebare, poate cea mai dificilă. Câte “ziduri” credeţi că mai trebuie să cadă pentru ca dilema ‘de ce construiesc oamenii ziduri?’ să nu se mai pună vreodată?

VT: Nu cred că vom ajunge vreodată la finalul irevocabil al utopiilor politice. Există un instinct uman al insatisfacţie în raport cu status quo-ul, ceea ce Hegel a numit conştiinţa nefericită. Immanuel Kant spunea că problema centrală a filosofiei este ce poate spera omul. În acest sens, aş spune că putem spera că învăţăm din experienţele unui trecut însângerat, că ştim astăzi unde duc ideologiile cu pretenţii mântuitoare, că liberalismul nu poate fi o doctrină complezentă, molcomă, lipsită de fiorul unei inevitabile şi perfect motivate anxietăţi. Liberalismul conservator se află în competiţie cu doctrine care mizează pe mituri, pe profeţii, pe afirmaţii apodictice, pe ritualuri oraculare. Mă îndoiesc aşadar că am intrat în „post-istorie”. Mirajele ideologice nu sunt stinse definitiv. Dar sunt convins că spiritul anului 1989, chemarea libertăţii, a civilităţii şi demnităţii, reprezintă un baraj împotriva acelor forţe care ar dori să clădească noi ziduri.

http://www.evz.ro/articole/detalii-articol/874990

Doua decenii de la caderea Zidului Rusinii: Conferinta internationala la Washington

Maine, chiar in ziua aniversarii sfarsitului Zidului Rusinii, moment simbolic suprem al incheierii ciclului istoric inaugurat de Primul Razboi Mondial si revolutia bolsevica, incepe o conferinta internationala despre dramaticul, formidabilul, incredibilul, incandescentul an revolutionar 1989 si consecintele sale.  O inlantuire de evenimente care au marcat o generatie. Unul din acele puncte nodale ale istoriei, pe drept cuvant numit de Papa Ioan Paul al II-lea annus mirabilis.

Cum scrie The Economist in editorialul sau din 7 noiembrie 2009:

“The destruction of the Iron Curtain on November 9th 1989 is still the most remarkable political event of most people’s lifetimes: It set free millions of individuals and it borught to an end a global conflict that threatened nuclear annihilation.  For liberals in the West, it still stands as a reminder both of what has been won since and what it is still worth fighting for.”

Iata mai jos anuntul Institutului Cultural Roman, principalul sustinator al acestui proiect intelectual realizat in colaborare cu University of Maryland, Woodrow Wilson International Center for Scholars, Georgetown University si Ambasada Romaniei de laWashington.  Este a treia conferinta menita sa construiasca punti intre intelectualii din Romania ori originari din Romania (istorici, filosofi,  specialisti in drepturile omului si retorica, politologi, scriitori, jurnalisti) si colegii lor din Occident.  Prima conferinta din aceasta serie a avut loc in 2007 pe tema stalinizarii Europei de Est si Centrale.  Volumul nascut din acel eveniment a aparut luna aceasta la Central European University Press si va fi oficial lansat la Boston, la conventia anula a organizatiei academice American Association for the Advancement of Slavic Studies sambata, 14 noiembrie.

“În zilele de 9 şi 10 noiembrie 2009, Institutul Cultural Român şi profesorul Vladimir Tismaneanu, directorul Center for the Study of Post-Communist Societies (University of Maryland-College Park), în colaborare cu Woodrow Wilson International Center for Scholars, Edmund Walsh School of Foreign Service (Georgetown University) şi Ambasada României în S.U.A., vor organiza conferinţa “The End and the Beginning: The Revolutions of 1989 and the Resurgence of History”. Acest eveniment este al treilea dintr-o serie de conferinţe organizate de instituţiile amintite mai sus începând cu anul 2007. Prima s-a numit ”Stalinism Revisited: The Establishment of Communist Regimes in East-Central Europe and the Dynamics of the Soviet Bloc” (Washington D.C., 29-30 noiembrie 2007), iar a doua “Promises of 1968: Crisis, Illusions and Utopia” (Washington D.C.,6-7 noiembrie 2008).

Evenimentul din acest an are ca obiectiv analiza naturii, semnificaţiilor şi consecinţelor revoluţiilor din anul 1989 atât într-un cadru european cât şi global. Organizatorii doresc să ofere o privire de ansamblu interdisciplinară şi complexă a acestui moment de turnură al istoriei contemporane. Dispariţia regimurilor comuniste în Europa Răsăriteană şi idealurile politice propuse de tumultul anului 1989 au provocat o reconsiderare a semnificaţiei unor concepte esenţiale pentru lumea în care trăim: democraţie, liberalism, societate civilă, egalitarianism, naţionalism, şi, de ce nu, chiar acela de revoluţie.”

Lista participantilor:

Dr. C.D.Mote – President, University of Maryland – College Park

State of Maryland Senator Jim Rosapepe – Former U.S. Ambassador to Romania

H.E. Adrian Vieriţă  -Ambassador of Romania to the U.S.A.

Vladimir Tismaneanu – Director, Center for the Study of Post-Communist Societies, Professor, Department of Government and Politics, University of Maryland

Horia-Roman Patapievici  -President, Romanian Cultural Institute

Charles Gati – Adjunct Professor of Russian and Eurasian Studies, School of Advanced International Studies/Johns Hopkins University

Agnes Heller – Hannah Arendt Professor of Philosophy and Political Science at the New School in New York

Gale Stokes – Mary Gibbs Jones Professor Emeritus of History, Rice University

Jeffrey Isaac – James H. Rudy Professor of Political Science and Director of the Indiana Democracy Consortium at Indiana University

A.Ross Johnson – former director of Radio Free Europe and senior scholar at the Woodrow Wilson International Center for Scholars

Jeffrey Herf – teaches Modern European and German political and intellectual history at the University of Maryland in College Park

Konrad Jarausch – Lurcy Professor of European Civilization at the University of North Carolina at Chapel Hill

James McAdams – William M. Scholl Professor of International Affairs and Director of Nanovic Institute for European Studies University of Notre Dame

Karol Soltan – Associate Professor of Government and Politics at the University of Maryland in College Park

Victor Zaslavsky – Professor of Political Sociology and the Director of the Transition Studies Center at the Free International University for Social Sciences, Guido Carli, Rome

Charles King – Professor of International Affairs and Government at Georgetown University

Vladislav Zubok – Professor, Department of History at Temple University, Philadelphia

Tom Gallagher – Professor of Ethnic Conflict and Peace at University of Bradford

Thomas Blanton – Director of the National Security Archive at George Washington University

Mills Kelly – Associate Director or the Center for History and New Media at George Mason University

Nick Miller – professor of history and chair of the department of history at Boise State University

Bradley Abrams – President of the Czechoslovak Studies Association

Emil Hurezeanu – former director of the Romanian department of Radio Free Europe

Catalin Avramescu – Assistant Professor in the Department of Political Science, University of Bucharest

Ioan T. Morar – Romanian journalist and civil society activist

Iulia Motoc – member of the United Nations Human Rights Committee and she teaches at the University of Bucharest

Noemi Marin – Director of Peace Studies Program, and Associate Professor of Communication at Florida Atlantic University

Lavinia Stan – Associate Professor at the Political Science Department of St. Francis Xavier University

Cornel Ban – fellow at the Watson Institute for International Studies, Brown University

Bogdan Iacob – PhD student, Central European University

 

TLS: “They wanted to be free” (despre anul 1989)

October 28, 2009

This week’s TLS (Times Literary Supplement)
A note from the Editor

The anniversary of the annus mirabilis 1989 has encouraged inevitable analysis of why the Berlin Wall came down, why no one quite anticipated it and how much any single individual can in decent truth be praised or blamed. Vladimir Tismaneanu reviews a wide range of books that offer explanation, praising Victor Sebestyen for his “vivid portrait” of the Stalinist leaders of the time, detailing the “frantic womanizing” of East Germany’s Erich Honecker, the “pathological vanity” of Romania’s Nicolae Ceausescu and “the narrow-minded slyness” of the Bulgarian Todor Zhivkov. Did Mikhail Gorbachev make a decisive difference? The historian Constantine Pleshakov is dismissive of the Soviet reformer. Our reviewer concludes that he “dramatically altered the rules of the game”.

If the leaders of Eastern Europe were variously engaged in the run-up to their year of trial, those of 1914 shared a common pursuit, shooting birds from the sky. Miranda Carter has written a triple biography of George V, Wilhelm II and Nicholas II, stressing their shared mediocrity and passions. Nicholas is judged just about the worst of the three. Philipp Blom praises Carter’s “insistent gaze into characters that might have sprung from an imagination as merciless as Flaubert’s and as absurd as Gogol’s”.

With men like these, what role has there ever been for diplomats? Sir Jeremy Greenstock, UK ambassador to the UN during the Iraq war of 2003, has been prevented so far from publishing his own book of praise and blame for Blair, Bush and Saddam. This week he considers his former colleague Sir Ivor Roberts’s new edition of Satow’s Diplomatic Practice, a “treasure” for separating the calls of “duty from stupidity” and understanding how matters ought to be handled by men of reason.

This is also the issue of the TLS in which we review a selection of journals more specialized than our own. The “Golombok Rust Inventory of Marital State” is, it seems, a critical tool for subscribers to the Journal of Sex and Marital Therapy.

Peter Stothard

PS Voi posta in curand eseul-recenzie pe website-ul meu:

www.tismaneanu.com

 

La University of Maryland, despre incredere si angajament civic

O excelenta dezbatere s-a desfasurat astzi la University of Maryland pe tema “Trust and Civic Engagement” ca elemente ale culturii politice post-comuniste. Au vorbit profesorii Eric Uslaner de la Maryland si Gabriel Badescu, seful catedrei de stiinte politice a Universitatii “Babes-Bolyai” din Cluj (cei doi au colaborat la coordonarea unui volum aparut la editura Routledge) . Au fost prezenti numerosi studenti si profesori, inclusiv seful departamentului de Government and Politics, cunoscutul specialist in comparative politics, Mark Lichbach.

Evenimentul face parte din seria de conferinte “1989 and Its Aftermath: Comparative Perspectives on Revolutions, Liberal Values, and Democracy”, un parteneriat intre Department of Government and Politics (University of Maryland) si Institutul Cultural Roman.

S-au discutat teme de stringenta actualitate precum relatia dintre incredere si cadrele institutionale ale democratiei, mostenirile comuniste si suspiciunea ca factor al climatului public, neincrederea in politica, dimensiunile definitorii ale spiritului civic, educatie si democratie. Dupa prelegeri, cei doi conferentiari au fost realmente asaltati de intrebari si comentarii.  Pe scurt, un eveniment intelectual de inalta tinuta, un succes academic veritabil.

Ca moderator am insistat asupra chestiunilor legate de sperantele anului 1989, de atractia Europei, de reconstituirea practicilor civice dupa pustiitorii ani de dictatura ideocratica.

La Princeton, despre naruirea comunismului si onoarea sovietologiei

O discutie fascinanta s-a purtat ieri (24 octombrie) la conferinta de la Princeton, in legatura cu destinul politic si statutul epistemic (“production of knowledge“) a ceea ce s-a numit sovietologie. Nu a fost vorba in aceasta directie istorico-politologica de o naratiune dominanta (presupus partizana), menita sa justifice fobiile “complexului militar-industrial”.  Cunoscutul critic cultural Paul Berman, autorul volumului Terror and Liberalism (tradus in romaneste la Curtea Veche in colectia “Constelatii”)  a avansat ipoteze extrem de incitante pe acest subiect. Departe de a fi fost produsul exclusiv al Razboiului Rece, cum se afirma adeseori, sovietologia  a demarat de fapt inca din anii ‘20. Cunoasterea fenomenului sovietic ca expresie a noului sistem care a fost totalitarismul s-a datorat, in mare masura, emigrantilor politici din Rusia (anarhisti, socialist-revolutionari si mensevici), apropiati de sindicatele americane si de formatiunile stangii anticomuniste. Berman a amintit rolul unei publicatii precum The New Leader.

In interventia mea am reamintit contributiile clarificatoare (stiintific si moral) ale unor Boris Nikolaevski, Robert Conquest, Boris Souvarine, Aleksandr Dallin, Adam Ulam, Henry Roberts, Leonard Shapiro, Raymond Aron, Zbigniew Brzezinski, Richard Pipes, Martin Malia. Cand a scris Originile totalitarismului, Hannah Arendt s-a documentat din aceste opere analitice.  Nu mai putin importante au fost marturiile unor Arthur Koestler, Viktor Kravcenko, Jan Valtin, Whittaker Chambers, despre care a scris o carte superba, aparuta in 2009,  John Fleming, profesor la Princeton, cu titlul The Anticommunist Manifestos. As mai spune ca volumele de istorie rusa scrise de un Orlando Figes combina traditia sovietologica si directia de analiza a subiectivitatii in anii dictaturilor comuniste. Cat priveste ceea ce s-a numit “scoala revizionista”, am amintit ca istorica Lynne Viola,profesoara la University of Toronto, a publicat recent u volum cu titlul The Unknown Gulag, despre stramutarile fortate de populatie din perioada colectivizarii staliniste. Un titlu de negandit in anii 70.  Arhivele comunismului, indiferent de tara, au confirmat intuitiile sovietologiei, au probat defintiv, dincolo de orice indoiaala rationala, ca sistemele leniniste au fost intemeiate pe constrangere, violenta si minciuna.

Am afirmat ca intre Cold Warriors si fellow travellers, adevarul istoric a fost de partea celor dintai. Lucrul acesta reiese dintr-un volum in onoarea lui Robert Conquest, editat de Paul Hollander, despre care am scris o recenzie ce va apare in numarul pe luna octombrie al revistei Society. Sovietologia a studiat patologiile interne ale sistemului comunist si a spulberat iluziile privind pseudo-legitimitatea acestuia.  Mai trebuie spus ca nu a existat un front, un bloc sovietologic. S-au exprimat voci si pareri diverse, dar nu s-au facut concesii la capitolul recunoasterii violentei intrinseci a bolsevismului, in oricare din ipostazele sale.  Sovietologia a anticipat prabusirea din 1989-1991.

Voi reveni cu impresii de la aceasta conferinta de o impresionanta calitate a dezbaterilor, cu lucrari subsantiale scrise de cercetatori tineri, cu comentarii profunde venind de la senior scholars.  Un film despre demonstratia din Piata Tienanmen si masacrul ordonat de birocratia comunista a fost de asemenea un prilej de a reconsidera semnificatiile dramatice ale anului revolutionar 1989. Tot in interventia mea, in cadrul panelului despre idealurile revolutiilor din 1989, m-am referit la filmul lui Corneliu Porumboiu “A fost/n-a fost”, la ambiguitatile halucinante ale unei revolutii soldate cu atiatia morti, dar si cu o guvernare neo-nomenklaturista de un cinism nepereche. Un film examinat ca emblematic petnru priceperea a ce s-a petrecut in 1989 in cartea lui Stephen Kotkin, The Uncivil Society. Un film despre care profesorul Kotkin imi spunea la la Princeton ca il considera o mini-capodopera.

O premiera intelectuala: Marius Lazurca isi deschide blog la Vatican

Citesc pe blogul lui Cristian Patrasconiu despre o premiera de maxim interes: ambasadorul Romaniei la Vatican, Marius Lazurca, distins filosof, specialist in Levinas, in fenomenologie si in teologie, spirit dinamic si deschis, diplomat de inalta tinuta, si-a inaugurat propriul blog.

http://longtelegram.shortlist.ro/

Titlul blogului este inspirat de un document intelectual si politic crucial pentru atitudinea Vestului in relatiile cu Stalin su succesorii sai: “The Long Telegram” trimisa de la Moscova, unde lucra la Ambasada SUA, catre Departamentul de Stat, de catre istoricul si diplomatul George F. Kennan. Era un document impresionant ca nivel de reflectie, eruditie si premonitie,  in care se formula, imediat dupa al II-lea razboi mondial, strategia cunoscuta sub numele de containment. Aceasta viziune (dezvoltata in faimosul articol semnat “Mr X” in trimestrialul Foreign Affairs (1947),  a inspirat politica internationala americana de la Razboiul Civil din Grecia si criza Berlinului si pana in anii prabusirii Blocului Sovietic.  Recomand aici substantiala carte a cunoscutului istoric John Lukacs, George Kennan: A Study of Character (New Haven: Yale University Press, 2007). In timpul cat am fost bursier la Woodrow Wilson Center (2008-2009) am putut citi carti din biblioteca donata de ilustrul ganditor pentru Institutul ce-i poarata numele si care functioneaza in acest exceptional centru de studii avansate.  Am consultat editia in limba rusa din Dostoievski, am citit adnotarile lui Kennan pe Crima si pedeapsa, Fratii Karamazov si Demonii…

Interviul luat de Cristian Patrasconiu lui Marius Lazurca lumineaza intentiile, filosofia si natura acestui incitant proiect.

http://patrasconiu.ro/?p=952

Ii urez remarcabilului diplomat si bunului meu prieten Marius mult succes!

Epigonism sau mutatie genetica? Mihail Neamţu despre criza liberalismului românesc

Citesc cu sinceră melancolie un text publicat de HOTNEWS.RO despre naufragiul PNL în oportunism. Mihai Neamţu oferă o analiză  ferma, logica si penetranta. Nu am practic nimic de adaugat decât trista amintire a refuzului alegerilor anticipate (2005); blocarea reformei justitiei (mai ales dupa demiterea Monicai Macovei); sabotarea constanta a unificarii dreptei si guvernarea (2007-2009) prin alianta parlamentara cu PSD; anexarea PNL unor interese oligarhice; clientelismul si mediocritatea endemica; abandonarea optiunilor ideologice in favoarea unui dezolant conjuncturism…

Acest tablou al eşecului explică în parte criza parlamentară catre traversează astăzi România. O democraţie romaneasca robusta are nevoie de un liberalism autentic, de voci consecvente cu marea şcoală de gândire a Brătienilor. Pentru aceasta, din păcate, va trebui să aşteptăm o renaştere. PNL-ul actual nu este un epigon al acestei traditii, ci pur si simplu o alta vietate, cu un alt cod genetic, un organism politic cu vertebrele hiper-maleabile, penduland intre un anticomunism de parada si optiuni europene apropiate de Internationala Socialista. (VT)

Mihail NEAMŢU:

“Rezumand asadar involutia liberalismului autohton, descoperim acest dublu  pret al tradarii doctrinei:

 

(1) respingerea proiectului de reformare a statului prin descentralizarea administrativa,  unicameralism, stimulul pietei private, vot uninominal, diminuarea risipei banului public,  primenirea educatiei, cultura memoriei, etc. PNL n-a facut nicio „contra-oferta” la diagnoza  Comisiilor prezidentiale in chestiunea Constitutiei, a lustratiei, a starii de sanatate, a  demografiei sau a patrimoniului cultural. Vidul ideatic a fost compensat numai de intensitatea  atacurilor ad personam.

(2) acceptarea unei relatii utilitarist-promiscue cu socialistii. Daca in 2004, Traian Basescu vedea in apropierea de PC „solutia imorala,” justificata numai de imperativul unor reforme restante, Crin Antonescu vine cinci ani mai tarziu si bate palma atat cu Dan Voiculescu, cat si cu Viorel Hrebenciuc. Daca Popescu-Tariceanu mima o vaga distanta fata de coalitia PSD-PC, dl. Antonescu n-o mai ascunde de nimeni, preferand negocierile deschise cu socialistii in locul unui dialog minimal cu reprezentantii celuilalt partid de centru-dreapta (PDL).”

Utopia contractului natural: Vlad Muresan despre dadaismul juridic politico-zoologic

In revista Idei in Dialog (octombrie 2009), filosoful politic Vlad Muresan supune unei critici de o remarcabila logica analitica viziunea unei etici pan-naturaliste din care este exclusa distinctia dintre fiintele umane, animale si chiar copaci. Concluzia articolului, in care vorbeste despre ”sinteza nemaivăzuta a polis-ului cu jungla, o veritabilă Fermă a animalelor şi oamenilor, demnă de acest dadaism juridic politico-zoologic“, mi se pare intr-adevar memorabila, un avertisment impotriva radicalismelor utopice ce nu contenesc sa penetreze (ori mai exact spus, sa polueze) spatiul ideilor politice.

“Prin urmare, contractul natural, care vrea să edifice o solidaritate pe baze mai largi în care şi animalele să fie participante la o lege comună formal egalitară, este cel puţin dublu contradictoriu:
1. pe de o parte oferim drepturi unor fiinţe care nu au libertate, conştiinţă, şi nu au reprezentarea a ceea ce este dreptul – deci sunt structural incapabile să şi asume o datorie, fiind deci fiinţe aflate esenţialmente în afara dreptului.
2. pe de altă parte, limitând tuturor animalelor şi oamenilor dreptul de a atenta la viaţa celorlalte animale, intervenim artificial în mediul natural (care tocmai asta este, nemijlocire carnivoră, instinct vital), promulgând în mod de fapt antropocentric o lege de conduită (!) prin care toate animalele (nu doar omul „animal ecologic“) sunt ţinute să respecte dreptul tuturor la viaţă, negându-şi propriile condiţii naturale de existenţă (pentru că ar fi discriminatoriu să interzicem doar oamenilor să respecte dreptul la viaţă al animalelor, iar animalelor să nu le cerem acest lucru).

Contractul natural, pentru a funcţiona consecvent, trebuie să devină un contract artificial! Această utopie auto-contradictorie rămâne deci o simplă ideologie lipsită de luciditate. Dacă dorim să reconsiderăm „totalitatea axiomaticii metafizico antropocentrice care domină, în Occident, gândirea cu privire la drept şi nedrept“, cum vrea Derrida, se pare că va trebui să începem aceasta inventând o etică lipsită de norme, cu fapte ilicite dar fără vreo lege, cu crime fără pedeapsă şi pedepse fără crimă, cu drepturi fără datorii şi datorii fără drepturi, cu contracte încheiate fără acordul părţilor, în stare de inconştienţă, de către fiinţe nonraţionale şi lipsite de libertate, dar care au totuşi reprezentare parlamentară, în calitate de cetăţeni cu drepturi egale (dar fără datorii) ai acestei sinteze nemaivăzute a polis-ului cu jungla, o veritabilă Fermă a animalelor şi oamenilor, demnă de acest dadaism juridic politico zoologic.”

Anatomia nihilismului: Despre Dostoievski si Lenin

Am tinut azi un seminar despre originile leninismului. M-am referit la Nikolai Cernisevski ( romanul pedagogic “Ce-i de facut?” cu mitul Palatului de clestar, “Al patrulea vis al Verei Pavlovna”, ascetul auto-mortificat Rahmetov, modelul lui Lenin, Trotki, Dzerjinski, Sverdlov, Stalin, Gheorghi Dimitrov). “Stilpii de aluminiu” descrisi de Sigaliov in “Demonii”,  construiti nu pentru vrabii, ci pentru fiinte umane, utopia sociala absoluta a sigaliovismului (sinteza pervertita dintre un Platon, Rousseau si Fourier) despre care a scris Camus, “marele pacatos” Nikolai Stavroghin, sinucigasul Kirillov, Piotr Verhovenski, prototipul nihilistului din secolul XX.

Am amintit de Monica Lovinescu care ma indemna ca atunci cand predau cursuri despre radicalism sa ma refer neaparat la “Demonii”.  Am vorbit despre Nikolai Berdiaev si “vaporul filosofilor”, despre geniile Rusiei expulzate de bolsevici.  Despre tehnologiile crimei si crimele bazate pe tehnologie (cei mai multi dintre teroristii rusi ai veacului XIX, ca si atatia jihadisti de azi, studiasera ingineria).  De la nihilistul Jeliabov la teroristul Mohamed Atta.  Am examinat relatia dintre Neceaiev si Bakunin, geneza “Catehismului revolutionarului“.  Am discutat mitul personajului damnat, al celui devotat perinde ac cadaver cauzei sacre, gata sa omoare in numele ei. Am citat din exceptionala introducere la editia “Everyman’s Library”, Knopf, 1994, scrisa de biograful lui Dostoievski, distinsul istoric al literarurii ruse, profesorul Joseph Frank (traducerea, superba, este semnata de Richard Pevear si Laryssa Volokhonsky).

Leninismul nu poate fi inteles fara a ne intoarce, mereu si mereu, la Dostoievski.  Nazuinta nesabuita de a revolutiona conditia umana este continuta in doctrina sigaliovista: “Pornind de la o libertate nelimitata, eu inchei printr-un despotism nelimitat”. (citez din minunata traducere datorata lui Nicolae Gane si aparuta la Polirom). Revolta transformata in ideologie concentrationara. Tragedia a fost ca acest  delirant program a fost pus in practica pe trupul natiunii pe care Fiodor Mihailovici o vedea drept salvatoarea umanitatii, poporul teophor. Intalnirea funesta dintre demonismul nihilist propriu intelighentiei ruse si profetismul marxist a dat nastere bolsevismului.

Iata mai jos primul motto (din Puskin) al acestui roman extraordinar despre indracire, pasiuni revolutionare, mesianism politic, resentiment, furie si apocalips istoric. Al doilea motto este extras din Evanghelia dupa Luca (“Si era acolo o turma mare de porci, care pastea pe munte.  Si L-au rugat sa le ingaduie sa intre in ei; si le-a ingaduit”.)

Pentru Dostoievski, problema cea mai grava a modernitatii este ateismul militant, extinctia voluntarista a sacrului, atacul impotriva transcendentei, despartirea de visul inocentei (de unde obsesiva prezenta a copiilor in operele sale) pe scurt: substituirea valorilor traditionale prin cultul maniacal al revolutiei, prin inlocuirea omului concret (“aproapele”) cu abstractiuni generaliste, colectiviste.  Amoralismul nihilist anuleaza distinctia dintre Bine si Rau. In atari conditii, cum spunea Ivan Karamazov, totul este permis.

Versurile lui Puskin, pe care le-am invatat candva pe dinafara, m-au urmarit ani de zile:

“Sa ma tai de vad vreo urma,/Ce ne facem noi acum?/Ne-a ajuns vreun drac din urma/Si ne-a abatut din drum./

Multi ca frunze toamna-n vant/Incotro li-i drumul oare?/Zbiara parca-s in aman…/Se marit-o vrajitoare?/Il ingroapa pe Satan?/

Sa te mai miri ca Lenin nu suporta sa asculte Apassionata?

Despre neoconservatorism: Valori, principii, idealuri

Sugerez lectura acestor articole aparute recent pe tema neoconservatorismului, un curent ideologic extrem de influent, pe cat de contestat in unele cercuri, pe atat de eronat interpretat. Din ratiuni care se cer ele insele discutate cu calm, cu probe bibliografice, sine ira et studio. Studentii de la stiinte politice si filosofie vor putea aprecia ce este si ce nu este valid din critica neoconservatoare a liberalismului in versiunea sa americana contemporana (de fapt o orientare de stanga rusinata de propria identitate). Dar, mai ales, vor putea pretui optiunea consecvent antititotalitara (antifascista si anticomunista) a acestei directii intelectuale.  Puterea ideilor, despre care scrie Ioan Stanomir, omagiindu-l pe Irving Kristol, este sansa noastra de a nu capitula la ceasul in care miselia, ranjind obscen, pare sa fie castigatoare.  In anii 70 si 80, cand atatia intelectuali erau gata sa cedeze, neoconservatorii au spus adevarul despre imperiul Raului. Au diagnosticat si au avertizat, cu cuvintele lui Jean-Francois Revel, how democracies perish.   Acest lucru nu trebuie uitat, orice ar spune ignarii cu tupeu.

http://www.revistaverso.ro/

http://www.revista22.ro/irving-kristol-sau-despre-puterea-ideilor-6737.html