Intelectualii, anti-politica și tradiția lui 1989

25/11/2014

Trebuie să avem în vedere că intelectualii critici ai Europei de Est, agenții (vocile) unei societăți civile emergente în anii 1970 și 1980, nu au dorit să preia puterea. În fapt, erau dezgustați de conceptul atotcuprinzător și practica puterii coercitive. Esența acțiunilor și scrierilor lor, și implicit a influenței lor asupra subiecților conducerii comuniste, a fost devotamentul pentru restaurarea adevărului, civilității și moralității în sfera publică, reabilitarea virtuților civice și sfârșitul metodei totalitare de control, intimidare și coerciție. Susțin că discursul disidenților despre un corp social activ, auto-conștient, împuternicit, a însemnat o provocare formidabilă la adresa Marii Minciuni a Partidului. Reabilitarea unor noțiuni ca libertate, demnitate, cetățenie, suveranitate populară și pluralism, a reprezentat o provocare politică simbolică și practică radicală la adresa lumii totalitare. Mai mult, pentru prima dată în istoria comunismului din regiune, a apărut un grup de gânditori care prin acțiune și cuvânt au încercat “să umple spațiul anomic dintre individ și stat” (Tony Judt, “Epoca postbelică. O istorie a Europei de după 1945″, Iași: Polirom, 2008). Cu alte cuvinte, putea fi întrezărit un viitor diferit pentru societățile aflate sub comunism odată ce intelectualii și segmente ale populației abandonau tăcerea. Aș merge până acolo încât aș spune că importanța societății civile rezidă nu neapărat în greutatea ei politică, ci în faptul că aproape devenise o profeție autoindusă, autoîmplinită.

Cred că aserțiunea lui Stephen Kotkin potrivit căreia “1989 nu s-a întâmplat datorită unui larg impuls spre libertate sau unui impuls al establishmentului spre auto-îmbunătățire” reprezintă o rectificare crucială a înțelegerii noastre generale a transformărilor acelui an. Cu toate acestea, ceea ce istoricul pare să nu ia în seamă este efectul epuizant și coroziv al argumentelor disidenților în favoarea autenticității (“a trăi în adevăr”) și reîntoarcerii la normalitate asupra unui sistem care își pierduse elanul escatologic. Simple dar atotpătrunzătoare, ideile au săpat continuu la temelia monolitului partidului-stat. Se prea poate să nu fi fost un larg impuls spre libertate marșul triumfal al societății civile prezentat în literatura timpurie. O religie seculară, adusă la putere și păstrată de idei, comunismul a pierit ca urmare a ideilor.

Societatea civilă a fost o metaforă puternică a revoltei și renașterii gândirii independente care a câștigat proeminență pe măsură ce partidele-stat au devenit din ce în ce mai uzate și elitele lor deziluzionate. Societatea civilă a fost simbolul posibilității unei alternative la regimurile putrefacte atinse de bolile clientelismului, corupției și cinismului. Boala, în orice caz, poate fi un proces extrem de lung. Un hermeneut perspicace al politicii central-europene a folosit chiar metafora predictivă a “otomanizării” (Timothy Garton Ash, “The Empire in Decay,” New York Review of Books, 29 September 1988, 56: http://www.nybooks.com/articles/archives/1988/sep/29/the-empire-in-decay/). Fără un sfârșit evident la orizont, ceea ce a rămas a fost că, până în anii 1980, Europa de Est a inventat un mit politic care a furnizat critică și opoziție la adresa comunismului, precum și o viziune strategică pentru perioada care ar fi urmat acestor regimuri.

Disidenții și intelectualii critici au creat cu succes un orizont de așteptare care nu mai existase în Europa de Est de la Primăvara pragheză. Nu este deloc surprinzător că Papa Ioan Paul al II-lea a jucat un rol crucial în articularea acestei noi gramatici a opoziției la comunism prin definirea solidarității umane și libertății ca valori non-negociabile. În mod semnificativ (și impresionant), una din cele mai influente enciclice ale papei s-a intitulat “Splendoarea adevărului”. Kotkin furnizează un citat elocvent pentru această stare de lucruri: mesajul papei a fost “dreptul inviolabil, în ordinea lucrurilor lui Dumnezeu și a omului, al ființelor umane de a trăi în libertate și demnitate”. Societatea civilă a fost teritoriul autonomiei umane redobândite care a scăpat strânsorii și contracarat partocrația comunistă. Discursul despre adevăr și drepturi a avut într-adevăr putere revoluționară. A lovit în inima sistemului politic însuși pentru că a căutat demnitatea în niște societăți devastate de minciuni ideologice fetișizate. Activiștii acestei societăți civile au aruncat în aer miturile de durată ale fatalității, futilității, neputinței, resemnării, abandonului și conformismului.

Mitul politic al societății civile nu trebuie judecat în termenii veridicității sale, ci în cei ai potențialului său de a deveni adevărat: discuția despre societatea civilă a dus la emergența societății civile. Nu a fost nimic surprinzător atunci când conducerea Partidului Comunist Chinez a interzis însuși conceptul de “societate civilă” în toate publicațiile oficiale. De asemenea, toate relatările oneste despre “revoluția iasomiei” din Tunisia și în special mișcarea Pieței Tahrir din Egipt, au insistat pe rolul central al auto-împuternicirii civice (Shibley Telhami, “Egypt, Tunisia . . . Iran,” The National Interest, 15 February 2011: http://nationalinterest.org/commentary/egypt-tunisia-iran-4868).

Transformările din Orientul Mijlociu au fost izbucniri ale unei îndelung reprimate nevoi de libertate civică și pluralism politic. În mod similar, în Europa de Est a anului 1989, oamenii au ieșit pe străzi în Berlin, Leipzig, Praga, Budapesta și Timișoara, convinși că a sosit ora cetățeanului. Aceasta a fost forța propulsivă a mișcărilor disidente încă din anii 1970.

În 1989, demonstrațiile publice nu au condus în mod direct la prăbușirea elitelor comuniste aflate la putere. Poate că societatea civilă nu a fost cauza imediată a dispariției politice a unor Honecker, Jaruzelski, Jivkov sau Husák. Dar dinamica, ideile și, cel mai important, perioada imediat următoare evenimentelor care au însoțit distrugerea domniei partidelor comuniste în toată regiunea, nu pot fi înțelese fără accentuarea semnificației societății civile ca o constelație de idei fundamentale, ca mit politic și ca mișcare reală, istorică, ce a acompaniat implozia partidelor-stat din Europa Răsăriteană. Da, au existat multe măști, travestiuri, șarade și mituri implicate în evenimentele care s-au petrecut la București, Praga sau Sofia. Cu toate acestea, opunându-se cămășii de forță ideologice, sfidând controlul omniprezent al nomenclaturii și pretenția stupid de stridentă a acesteia de a hotărî asupra destinelor umane, aceste revoluții au fost, așa cum a arătat sociologul S. N. Eisenstadt, anti-utopice, anti-teleologice și non-mesianice. Valoarea centrală pe care au redat-o, prețuit-o și promovat-o a fost bunul-simț istoric, politic, moral. Aceasta este cea mai importantă lecție a lui 1989.

Articol transmis la Radio Europa Libera:

http://www.europalibera.org/content/blog/26708370.html

Textul poate fi ascultat, in lectura autorului, aici:

http://www.europalibera.org/audio/26708369.html


Peisaj dupa batalie: Impotriva revenirii la status quo ante!

18/11/2014

Ar fi o mare erorare daca politicienii din PNL si PDL ar ignora faptul ca s-a schimbat ceva fundamental in Romania, ca nu se poate reveni la status quo ante. “Kaputt” scrie Tia Serbanescu si nu greseste. Ochiul ei critic observa cu perspicacitate ca avem de-a face cu doua componente ale momentului de legitima euforie pe care il traim: victoria  lui Klaus Iohannis si infrangerea lui Victor Ponta. Cele doua sunt inseparabile.

In aceste saptamani, mitomanul plagiator s-a impuscat frecvent in picior. A dovedit la nivel national si international ca nu se poate pune niciun pret pe juramintele sale democratice. Victoria sa ar fi insemnat izolarea Romaniei, un inghet in relatiile cu partenerii euro-atlantici si antagonizarea fara precedent a diasporei romanesti. Revolutia civica a impiedicat realizarea proiectului autoritar-cleptocratic al PSD-ului.

Dar aceasta revolutie civica, legala si morala, anticipata in campania si programul Monicai Macovei, isi urmeaza drumul, dincolo de calcule politicianiste si de tranzactii mai mult sau mai putin indoielnice. Pasul urmator este plecarea plagiatorului Ponta din fruntea guvernului.

http://www.curentul.info/bref-tia-serbanescu/7821-kaputt

1. Fostul presedinte Emil Constantinescu este un om ocupat. Nu are nici timp, nici chef sa-l felicite pe Klaus Iohannis. Ce mai conteaza minima politete cand in joc este imaginea “liderului regional”, ba chiar planetar! Dl Constantinescu, anticomunist de serviciu uns de Conventia Democratica candidat unic la presedintia Romaniei, la indemnul lui Corneliu Coposu, si-a batut joc de mostenirea lui Corneliu Coposu si a victimelor dictaturii comuniste cand a decis sa-l sustina pe Victor Ponta in recentele alegeri. Emil Constantinescu este prea indragostit de sine pentru a mai sti pe ce lume traieste. Nu este singurul. Emil Constantinescu este o epava politica, un caz trist de degradare morala si intelectuala. Este, asemeni lui Ion Iliescu, un dinozaur, o relicva din vremuri apuse. Pot paria ca imensa majoritate a tinerilor care au protestat in ultimele saptamani impotriva faradelegii n-au idee cine este Emil Constantinescu. Blestemul sau se numeste totala irelevanta. Ca si al altora.

http://www.digi24.ro/Stiri/Digi24/Actualitate/Politica/VIDEO+Emil+Constantinescu+refuza+sa+ii+adreseze+un+mesaj+lui+Kla

Update–Intre timp, dl Constantinescu s-a trezit la realitate. Mai bine mai tarziu decat niciodata…

http://www.hotnews.ro/stiri-politic-18601648-emil-constantinescu-catre-klaus-iohannis-felicit-pentru-succes-aveti-sarcina-propune-proiect-anvergura-pentru-tara.htm

2. Teodor Melescanu s-a comportat ca valetul plagiatorului. Dupa ce i-a multumit ieri pentru prestatia de pe “ultima suta de metri”, plagiatorul l-a azvarlit azi ca pe o masea stricata. Nomenclatura nu cunoaste sentimentul gratutidinii, are memorie scurta. Melescanu, asemeni lui Titus Corlatean, a indeplinit poruncile lui Ponta. Nu a facut nimic de capul lui. Piromanul Ponta trebuie sa-si dea demisia!

3. Excelent editorialul lui Dan Turturica din “Romania Libera”, reluat in “22″: “Schimbarea, cuplată cu continuarea operațiunii de epurare a clasei politice, operată de DNA, și cu o mult așteptată preluare a conducerii PSD de către un nucleu de oameni autentic pro-occidentali, ar putea constitui începutul unei a doua revoluții. O nouă revoluție, pașnică, fără violențe, care ar putea să ne impună, pentru a o duce până la capăt, să ieșim în stradă nu doar pentru a sărbători, ci și pentru a-i împiedica pe politicienii corupți sau dezinteresați de binele public și de interesul național să ne-o fure a doua oară. Un președinte, oricât de bine intenționat, nu poate face nimic de unul singur. Are nevoie de noi. Noi avem nevoie de tot ce e mai bun în noi!”

http://www.revista22.ro/vom-duce-pna-la-capat-noua-revolu539ie–50467.html

4. O replica usturatoare pentru echidistantii de serviciu din partea lui Dragos Paul Aligica pe FB. Normalitatea democratica nu inseamna complicitate cu talharii, cu escrocii, cu plagiatorii, cu cei care, in iulie 2012, au vrut sa puna statul de drept pe butuci. Normalitatea democratica se intemeiaza pe adevar, demnitate si onoare. Votul din 16 noiembrie a fost unul esential si categoric anti-Ponta. Adica anti-cleptocratie autoritarista. Nu e vorba aici de niciun fel de radicalism, ci de de datele reale ale situtatiei Romaniei de azi. S-a creat un prag de asteptare pe care dl Iohannis pare sa-l inteleaga. Revolutia civica, o revolutie pasnica, prefigurata in campania Monicai Macovei, nu poate fi pusa dupa zabrele. Cine nu vede acest lucru este fie orb, fie de rea-credinta. Ori ambele.

“Zic si eu o vorba ultima legata de alegerile astea si daca credeti ca gresesc, va rog sa ma corectati. Nu e in regula sa votezi sau sustii un Ponta. E o bataie de joc la adresa tarii, a compatriotilor, a vietii publice, a propriei tale persoane daca te respecti. Ce om esti tu ca sa accepti de lider pe acest neispravit dezaxat?! Pentru ceea ce au facut sunt de dispretuit. Public.

Nu va lasati intimidati de ei si de echidistantii de serviciu (niste canalii sinistre, i-am vazut la lucru pana cam pe la ora 3 pm duminica, apoi au amutit – asa e echidistanta, tace cateodata): Tot ceea ce s-a intamplat in acesti ani culminand cu duminica trecuta ni se datoreaza noua. E victoria unei minoritati, astia care mai bine sau mai rau, mai eficient sau mai ineficient am rezistat in picioare asaltului barbarilor, canaliilor si iresponsabilor. Punct. Asta e. Cui nu-i place sa-si caute alta realitate, eventual aia paralela si inversa la care construiau PSDul si Ponta de zor pana mai ieri.

Nu uitati ca suntem o minoritate si ca am invins un partid-stat si o majoritate populara alcatuita din iresponsabili prezenti sau absenti, in mod egal de periculosi social. Meritam sa fim mandri de noi. SI am castigat dreptul sa spunem lucrurilor pe nume. Sa nu ne mai furam singuri caciula.

NU suntem toti o apa si-n pamant, nu e victoria “poporului”, nu pupam piata endependentei toti in hora mare a fraternitatii in care canalia si omul corect, cei care au stat drept si au rezistat si oportunistii si iresponsabilii fara coloana vertebrala isi dau mana intr-o iertare si uitare generale, revenind cu totii la forma si starea intitiala, la cel mai mic numitor. Adica la ei, la standardele lor de pigmei si deformati moral si politic.

Asta e ceea ce ar vrea ei: sa ne santajeze la senitment, ca sa vezi ca sa nu crezi, democratie, solidaritate, impacare nationala. Sa faca apel ca de obicei la regulile elegantei sociale, sa pozeze pe vicimele etc etc. Ca sa spun: discriminam romanii daca spunem ca anumite grupuri, categorii sau entitati au probleme grave de disceramant, caracter si responsabilitate sociala. NU.

Am fixat impreuna niste standarde, prieteni. SI asta era adevarat indiferent de rezultatul alegerilor. Indiferent de numarul cu care ar fi castigat ei. Asa cum suntem noi, imperfecti, cu erorile si scaparile noaste. Dar uite asa cum suntem, am dat si mentinut un stadard public. Fiecare in felul sau, acasa, pe strada, pe facebook, la munca. Prin asta am castigat dreptul sa spunem canaliei canalie, imbecilului imbecil, iresponsabillului iresponsabil si pesedistului pesedist. Spuneti-le-o in fata. E dreptul vostru prieteni.

Tara asta si poporul asta au nevoie de asta. Avem in sfarsit ocazia sa tragem o linie. Ce au facut, ce reprezinta, ce sunt nu e in regula. Nu e bine pentru ei, ca oameni, ca cetateni sa se complaca la acest nivel. Nu e bine pentru noi toti caci suferim din cauza lor colectiv. Nu e in regula sa votezi sau sustii un Ponta. Pentru ceea ce au facut sunt de dispretuit. Public.

Sa fim mandri ca nu suntem ca ei si sa avem grija ca ei sa vada si sa simta asta. E un act necesar de medicina curativa si pedagogie nationala. Asa introducem un standard public, nu pupand piata endependentei de fiecare data dupa ce astia mai fac una lata. Acum erau sa ne omoare pe toti ca tara civilizata. Ce vreti: sa-i iertam si sa le mai dam o sansa?!”

http://www.curentul.info/bref-tia-serbanescu/7821-kaputt


Revolutia civica nu s-a terminat: Plagiatorul Ponta trebuie sa demisioneze!

17/11/2014

Motto: “Domnul Melescanu a incercat sa ajute pe ultima suta de metri”–Victor Ponta, la o zi dupa pierderea alegerilor

Cum altfel? Dupa ce a incercat sa arunce in aer statul de drept, dupa ce a condus cea mai infecta campanie din toate cele cunoscute in Romania post-decembrista, dupa ce si-a batut joc de diaspora romaneasca de o maniera incalificabila, dupa ce a primit un verdict categoric din partea a circa 55 la suta dintre alegatori ca nu-l doresc in fruntea statului roman, piromanul Victor Ponta refuza sa-si faca bagajele si sa demisioneze. Orice om politic cu minim bun simt ar fi facut-o. Evident, nu e cazul cand vorbim de mitomanul galactic. Cum el nu va ceda de bunavoie, a sosit clipa sa fie ajutat prin masive si neintrerupte proteste civice, evident pasnice, sa inteleaga ca timpul sau a trecut.

Magnatul, ca sa nu spun baronul PSD, Liviu Dragnea, merge pana acolo incat preia, poate fara sa stie, o formula a unui distins intelectual public polonez, regretatul Bronislaw Geremek: “Presdeintele vostru, premierul nostru”. Nu, domnule Dragnea, in Polonia lui Jaruzelski i s-a spus “adio”, presedinte a afost Lech Walesa. Guvernul era al “Solidaritatii”. Domnule Dragnea, pe 16 noiembrie 2014, PSD-ul a fost invins electoral. Acceptati acest lucru, daca va pasa de democratie si de pluralism! Vi-o spune, in fond, chiar si colegul Dvs de partid, Dan Sova :)

In loc sa se gandeasca la riscul de a fi urmarit penal pentru rolul sau in impiedicarea exercitarii dreptului de vot de catre zeci, poate sute de mii de cetateni romani din strainatate, Victor Ponta, acest aventurier politic anunta, cu acelasi zambet sfidator pe buze, ca va ramane in fruntea guvernului cata vreme coalitia sa il sustine. Altfel spus, isi continua marsul pe marginea prapastiei, incercand sa tarasca intreaga tara dupa el. Este de sperat ca exista inca oameni rationali in condicerea PSD care sa-i administreze un necesar dus al realitatii. Altminteri, il vor primi si ei din partea strazii…

A sosit momentul ca UDMR sa decida daca va continua sa faca parte dintr-un guvern care, prin comporamentul sau scandalos din aceste saptamani, s-a dovedit dincolo de orice indoiala rationala unul anti-patriotic. In clipa cand scriu aceste randuri, Teodor Melescanu, principalul vinovat de dezastrul votului parizian de pe 16 noiembrie, este in continuare ministru de externe al Romaniei. De ce nu a fost demis inca? Pana cand vor accepta cetatenii acestei tari o asemenea jignire?

A sosit momentul ca dl Klaus Iohannis si echipa de conducere a ACL sa actioneze pentru a indeplini ceea ce-au promis. Anume, formarea unui nou guvern sub conducerea lui Catalin Predoiu. Este vorba de un om politic responsabil si credibil, o voce care a fost auzita constant in perioada luptei pentru statul de drept din ultimii ani. Ni se va spune ca ACL nu detine majoritatea parlamentara. Vom vedea cate defectiuni si dezertari vor avea loc in urmatoarele zile. Exista ceea ce in politologie se numeste efectul bandwagon, deci saltul in tabara castigatoare a celor care, initial, jucau la doua capete. Alegerile anticipate, preferabil in primavara lui 2015, sunt, cred, inevitabile dava vrem sa mentinem viu spiritul revolutiei civice. Decalogul politic al Monicai Macovei, acceptat de Klaus Iohannis, are valoare de carta a acestei revolutii pasnice.

Tinerii care l-au infrant pe Ponta nu au protestat doar contra unui individ, indiferent cat de detestabil este acesta. Au protestat impotriva abuzurilor nesimtite, impotriva calcarii in picioare a drepturilor civice, impotriva canaliilor care domina de atatia ani clasa politica a acestei tari. Este momentul sa li se raspunda de catre beneficiarii luptei lor ca i-au auzit. Public mai jos “Declaratia de la Cluj” pentru ca mi se pare important spiritul acestui document civic, chiar daca pot exista rezerve ori puncte de vedere diferite intr-o chestiune sau alta. Sunt convins ca vor urma si alte asemenea documente. In Romania de azi, liberalismul civic nu mai poate fi amutit.

Declaraţia de la Cluj

Noi, cetăţeni ai Municipiului Cluj-Napoca, reuniţi în 14 noiembrie 2014, în Piaţa Unirii, afirmăm că sunt esenţiale pentru România şi cerem viitorului Preşedinte şi întregii clase politice să-şi asume următoarele puncte:

1. Drepturi cetățenești

Respectarea fără rezerve şi consolidarea dreptului nostru la liberă exprimare, la protest și la vot, inclusiv la votul prin corespondență pentru diaspora.

2. Reformă politică

Reformarea clasei politice şi a legislativului prin reducerea numărului de parlamentari, înlesnirea formării de noi partide și facilitarea legiferării prin inițiativă cetățenească. Limitarea numirilor politice în instituţii la nivelul secretarilor de stat.

3. Justiţie

Respectarea separării puterilor în Stat prin excluderea oricărei imixtiuni a politicului în activitatea judiciară. Respingerea imediată a proiectelor de lege privind graţierea şi amnistia şi renunţarea la orice iniţiative legislative în acelaşi sens. Limitarea imunităţii demnitarilor exclusiv la declaraţiile politice; eliminarea oricărei discriminări între aceştia şi restul cetăţenilor, inclusiv în ceea ce priveşte reţinerea, arestarea şi percheziţia (prin eliminarea Art. 72, alin. 2 din Constituţie); alegerea prin vot direct a Avocatului Poporului.

4. Sănătate

Respectarea dreptului cetăţenilor la sănătate şi finanţarea eficientă a sistemului sanitar. Alocarea a 6% din PIB pentru Ministerul Sănătăţii şi separarea bugetului Casei Naţionale de Asigurări de Sănătate de bugetul consolidat. Asigurarea în mod real şi continuu a accesului populaţiei la medicamente, inclusiv cele compensate. Stoparea exodului cadrelor medicale prin asigurarea unei salarizări la nivelul pregătirii şi responsabilităţii acestora.

5. Educaţie şi cercetare

Recunoaşterea importanţei acestor două domenii şi stimularea lor prin respectarea legii: alocarea imediată şi efectivă a 6% din PIB pentru educaţie, respectiv a 1% pentru cercetare. Remunerarea cadrelor didactice şi a cercetătorilor la un nivel corespunzător cu importanţa acestora în societate.

6. Mediu şi resurse naturale

Recunoaşterea problemelor de mediu ca fiind de domeniul siguranţei naţionale. Garantarea accesului tuturor cetăţenilor la resursele vitale fundamentale: apă, aer curat, surse de hrană. Interzicerea completă, pe teritoriul României, a procedeului de cianurare în minerit, a fracturării hidraulice în industria gazelor de şist şi a organismelor modificate genetic în agricultură. Oprirea imediată a defrişărilor ilegale şi declanşarea reîmpăduririlor la scară naţională.

7. Viaţă socială şi comunitară

Încetarea imediată şi completă a oricărui discurs de tip separatist, a discriminării şi instigării la ură pe criterii etnice, rasiale, de clasă, statut social, opţiune religioasă sau politică.

Aici sau peste hotare, suntem cu toţii cetăţeni ai României; proiectul de ţară este al nostru. Rămânem solidari şi atenţi la comportamentul clasei politice şi al decidenţilor. La 25 de ani de la Revoluţia Română, reafirmăm valorile acesteia şi avertizăm că nu mai tolerăm nicio trădare a intereselor noastre legitime.

http://www.nasul.tv/2014/11/15/romania-se-trezeste-respect-declaratia-de-la-cluj-ce-au-cerut-cei-20-000-de-protestatari/

Recomandari:

Recomandari:

Andrei Cornea:

http://www.revista22.ro/articol.php?id=50433

Petre M. Iancu:

http://www.dw.de/revolutia-recuperata/a-18068409

Dragos Paul Aligica:

http://www.revista22.ro/articol.php?id=50376

Ioan Stanomir:

http://www.contributors.ro/politica-doctrine/dupa-victorie-demnitate-si-modernizare/

Valentin Naumescu:

http://www.contributors.ro/editorial/aroganta-de-partid-si-de-stat-a-fost-zdrobita-prin-vot-popular-zece-motive-pentru-ca-ponta-sa-demisioneze/

Cristian Patrasconiu:

http://www.lapunkt.ro/2014/11/17/16-noiembrie-2014-cel-mai-frumos-glont-de-argint/

Luminita Marcu:

http://www.contributors.ro/editorial/premiile-%e2%80%9dionica-2012-2014%e2%80%9d-cu-speran%c8%9ba-ca-hirtia-igienica-oferita-de-victor-rebengiuc-in-1989-va-fi-corect-folosita-in-2014-macar-o-saptamina/

Vlad Zografi:

http://www.contributors.ro/editorial/informarea-a-batut-dezinformarea/

Adrian Papahagi:

http://www.contributors.ro/editorial/acuz/

Gabriel Cercel:

http://www.contributors.ro/editorial/romania-trebuie-sa-confirme-breakul/

Costin Andries:

http://inliniedreapta.net/insemnare/se-incearca-deturnarea-protestelor-anti-psd-de-la-cluj-de-catre-fosti-si-actuali-aliati-ai-usl/

Ioan T. Morar:

http://blog.itmorar.ro/o-poveste-veche-cu-brucan-si-iohannis/

Pentru comentarii:

http://www.contributors.ro/politica-doctrine/revolutia-civica-nu-s-a-terminat-plagiatorul-ponta-trebuie-sa-demisioneze/


Cand imposibilul devine realitate!

16/11/2014
Ceea ce parea de domeniul imposibilului s-a petrecut aievea. Mii si mii de oameni se afla pe strazi, la Bucuresti, la Cluj, pretutindeni in tara. Asteptam cu totii, cu infrigurare, rezultatele finale. Dar, este limpede, romanii au trecut pragul dezgustului si al fricii. S-a nascut un pod peste generatii intre tinerii care l-au doborat pe Ceausescu si cei care au aparat, in aceste zile, Romania statului de drept. In plan moral si civic, revolutia liberala, valorile euro-atlantice si patriotismul constitutional au invins.

Cateva adevaruri factuale trebuie subliniate. In primul rand, faptul ca revolutia civica in plina desfasurare, este riposta data revolutiei borfasilor, cum corect a numit-o Dan Tapalaga, din vara anului 2012, condusa de piromanul politic Victor Ponta. Programul radical anti-coruptie al Monicai Macovei a jucat un rol decisiv, a fost catalizatorul desteptarii civice a tinerei generatii din Romania si a contribuit la radicalizarea, in aceasta directie, a candidatului ACL, Klaus Iohannis. Diaspora, la randul ei, s-a identificat cu candidatii Iohannis si Macovei, in primul tur, apoi cu Iohannis, in chip coplesitor, in al doilea. Retelele de comunicare sociala au fost vehiculul privilegiat al acestei revolutii electorale, mai ales in conditiile de sabotare si torpilare a informatiilor relevante catre televiziziunile aservite oligarhiei cleptocratice.

Interventiile unor intelectuali critici, indeosebi cele ale unor Gabriel Liiceanu, Andrei Plesu, Andrei Cornea, Luminita Marcu, Vlad Zografi, Radu Vancu, Dragos Paul Aligica, Rasvan Lalu, Doina Jela, Ioan Stanomir, Angelo Mitchievici, Sorin Ionita, au avut un impact maxim in aceasta perioada. Dincolo de unele diferente initiale, absolut normale, s-a format o masa critica de respingere categorica a pontocratiei. “Apelul catre nehotarati” al GDS a dat glas acestei mase critice. Dispretul ciocoiesc al pesedistilor pentru diaspora romaneasca a fost picatura care a umplut paharul. Oricine a studiat tranzitiile democratice din tarile baltice stie ce rol colosal de puternic l-au avut si al au comunitatile diasporice. Dar Ponta nu poate fi banuit de eruditie la acest capitol. Forma sa mentala este exclusivista, provinciala si autarhica. Xenofobia, minciunile sfruntate si fundamentalismul ortodoxist au facut din campania PSD una de tip comunisto-fascistoid.

Cetatenii responsabili ai acestei tari nu imbratiseaza pompierismul patriotard al lui Ponta, Dragnea, Firea, Sarbu si Sova. Atacurile impotriva justitiei independente si in special impotriva DNA, dirijate de dupa gratii de de-alde Felix Voiculescu si alti infractori, dovedesc ca PSD-ul urmareste sa lichideze statul de drept. Era hrebenciucilor s-a sfarsit. Indiferent care va fi rezultatul final, putem spune ca azi, 16 noiembrie 2014, s-a sfarsit era Iliescu.

Pentru comentarii:

http://www.contributors.ro/politica-doctrine/cand-imposibilul-devine-realitate/


De la Maria Antoaneta la Teodor Melescanu: Istoria universala a tupeului sinucigas

16/11/2014

Omul cu trabucul nu se da batut. A plecat in Franta sa comita o gafa egala cu aceea a prea putin inteligentei si in mod cert prea putin modestei sotii a lui Ludovic al XVI-lea. Gafe de acest gen declanseaza proteste, revolte, revolutii.

Sa le spui miilor de romani din Paris, celor care fac cozi de kilometri pentru a-si exercita dreptul constitutional de a vota, ca ar putea sa faca acelasi lucru, fara coada, in incantatorul oras Nancy, la aproape 400 de kilometri distanta, este o proba de tupeu cosmic. Nu orice fel de tupeu, ci unul al ireponsabilitatii cinice, al celui sau celei care n-a cunoscut in viata decat balsamul abundentei. Unul care semnifica si genereaza sinucidere politica. A sa, dar mai ales a celor pe care ii reprezinta. A mafiei care de un sfert de veac si-a batut joc de statul de drept si de destinul civic al romanilor. Domnule Melescanu, poate Dvs va arde de turism astazi. Romanilor le arde de viitorul tarii lor!

Zilele acesteai, aici pe “Contributors”, Razvan Orasanu a scris despre statiile principale ale traiectoriei Dvs poltice. Am scris si eu despre studiile Dvs elvetiene si cum a fost cu non-apartenenta Dvs la PCR si la servicii. Am amintit ce are de spus fostul condamnat la moarte al regimului Ceausescu, diplomatul Mircea Raceanu, despre Dvs.

“Nu va place coada din Paris? Votati la Nancy, e un oras superb”. “N-aveti paine, mancati cozonac”. ” Veti ramane in istorie, vi-o garantez, domnule fost ministru de externe al Romaniei, fost sef al SIE si cate alte demnitati si onoruri, pentru cea mai penibila fraza din aceasta mizerabila campanie pesedista impotriva Constitutiei Romaniei!

Pentru comentarii:

http://www.contributors.ro/politica-doctrine/de-la-maria-antoaneta-la-teodor-melescanu-istoria-universala-a-tupeului-sinucigas/


Eterna goană a torței: 15 noiembrie 1987-16 noiembrie 2014

15/11/2014

Cine și-ar fi inchipuit că speranta se va aprinde din nou in România? Cine ar fi crezut că dezabuzarea și pesimismul vor fi inlocuite de o formidabilă mobilizare civică? Ei bine, miracolul se intâmplă chiar acum. Tinerii din România protestează, sunt indignați, vor un stat de drept, nu unul al infractorilor, talharilor, mafioților si penalilor. Protestele din aceste zile semnifică resurecția societății civile in România. Am primit de la buna mea prietenă, pianista Delia Pavlovici, profesoară la Conservator (Universitatea Naţională de Muzică), soția marelui grafician Tudor Jebeleanu, un om pe care il socot fratele meu, un mesaj care m-a emoționat si m-a răscolit.

Cu acordul ei, public aici un fragment: “Ce mi-ar fi plăcut sa fii azi la manifestație ! Să-i fi vazut pe copii ce frumoși si haioși sunt ! Si hotărați. N-am mai trăit așa ceva din 1990 si nici n-am crezut că se va mai intampla. Știi ce s-a strigat, printre altele, vreo 30 de secunde ? “Jos Iliescu!” Trist că, dupa 25 de ani se strigă același lucru, dar incurajator că memoria functionează ! Nu memoria personală (cred că 80% din copiii de astă seară nu erau născuți in 90, iar restul aveau, probabil, câțiva anișori), ci alt tip de memorie. Imi dau seama că, orice ar ieși duminică, acești copii există. Știam, teoretic, dar e altceva când ești in mijlocul lor și ii vezi. Simți, ca in vechea Piață a Universității, că aparții de ceva mai mare. Și că pentru ei merită să faci orice. La un moment dat am ieșit din coloană ca să văd cam cat de mulți sunt. Am cronometrat opt minute, timp in care, in pas voinicesc, coloana a tot trecut și nu se mai termina. Nu știu câte mii de oameni au fost. Cred că ideea de a le da vacanță vineri și luni a avut efectul invers celui scontat.”

 

inchide



Da, Delia, da, Tudor, da, dragi prietene si prieteni, așa se nasc marile mișcări de revoltă, așa se reinventează politicul. Avem de-a face, precum in Venezuela, cu ceea ce istoricii și politologii numesc post-memorie. Studenții din Venezuela au trăit, cea mai mare parte a vieții lor, sub Chavez. Si totuși, nu au putut fi spălați pe creier. Acesti copii despre care imi scrii nu pot fi puși in celulele temnițelor visate de Ponta. Chiar dacă nu erau născuți in timpul când noi, Tudor și cu mine, mergeam in Piata Universității sau, in plina mineriadă, il vizitam, cu ajutorul regretatului Alexei Florescu, la Spitalul de Urgență, pe Marian Munteanu, bătut sălbatic, ca și fratele sau Bogdan, de minerii si securiștii lui Iliescu si ai lui Roman, iată că există ceea ce E. Lovinescu a numit, daca nu ma inșeală memoria, eterna goană a torței.

Pe 15 noiembrie 1987, Brașovul s-a ridicat contra lui Ceaușescu și a regimului totalitar. Să sperăm că pe 16 noiembrie 2014, votând pentru Klaus Iohannis, România ii va spune NU lui Ponta! Nu doar ca vot al protestului, dar mai ales ca unul al speranței democratice renăscută.


Marea miză: România între speranță și infamie, între democrație și etnocrație (Actualizat pe tema demonstrațiilor)

14/11/2014

E timpul să spunem lucrurilor pe nume. Principalul vinovat pentru actuala situație politică, economică și morală se numește PSD. Mai exact, Victor Ponta, liderul și exponentul celui mai reacționar, cinic și corupt grup din România zilelor noastre. Nu intelectualii sunt cei care fac posibilă ascensiunea frauduloasă a falsului USL. Nu intelectualii sunt cei care au impiedicat votul românilor din diaspora. Nu Monica Macovei este vinovată de grobianismul obscen al plagiatorului național. Nu Klaus Iohannis este vinovat că Victor Ponta minte serial. Nu este este adevărat ca Victor Ponta, pentru ca ar fi pasămite un om de stanga, n-ar putea deveni un Viktor Orban. Este de-acum un Juan Domingo Peron in devenire, combină in actiunile sale comunismul cu fascismul.

Cluj, 14 noiembrie 2014

Nu intelectualii critici au aclamat, cu iresponsabil zel, asaltul impotriva legii efectuat de Victor Ponta, Crin Antonescu si Dan Voiculescu in vara anului 2012. Nu intelectualii critici și-au petrecut vremea scriind mesaje către Bruxelles spunand că totul merge minunat in România atunci cand totul se prăbușea in marasmul dictatorial uselist. Nu intelectualii critici au apărut voioși pe “Antene” susținand mișelile bazilor, gâzilor, ciutacilor și altor danegrecu. I-am vazut insa acolo pe Daniel Barbu, pe Zoe Petre, pe Emil Constantinescu, pe Victor Ciorbea, pe Andrei Marga și lista e mult mai lungă. Azi, aceste triste figuri il susțin pe Ponta.

 

Timisoara, 14 noiembrie 2014

Nu intelectualii critici Andrei Pleșu, Mircea Cărtărescu, H.-R. Patapievici, Gabriel Liiceanu, Mircea Mihăieș, ca sa dau cateva nume, sunt cei care, de ani de zile, se distrează iresponsabil pe seama conceptului si practicilor statului de drept. Nu intelectualii critici l-au numit pe Ponta “impecabil” și i-au cantat osanale răsplătite cu posturi prin varii consilii de administrație (TVR, CNA). Nu intelectualii critici au făcut tot felul de blaturi care au dus la amuțirea presei independente. Acestea sunt acele mici adevaruri factuale, cum le numea Hannah Arendt, pe care, dacă le uităm, intrăm in zona mistificărilor neguroase. Nu intelectualii critici sunt cei care fac mătănii pentru cultura putinistă invocând gloriile culturii ruse.

 

Protest Bucuresti 1

Bucuresti, 14 noiembrie 2014

Duminică, cetătenii acestei tări vor alege între speranță si infamie, între statul de drept și opusul sau, între Vest si Est. In aceste zile ne-a fost dat să vedem lucruri halucinante: găini moarte trimise ca mesaje de intimidare, xenofobie dezlanțuită, fundamentalism ortodoxist transformat in muniție electorală, calomnii pestilențiale rostite cu un aplomb ce te lasă fără cuvinte. Acestea sunt armele candidatului prezidențial Victor Ponta și ale sprijinitorilor săi, de la Adrian Năstase, Liviu Dragnea și Ilie Sârbu la Sorin Ovidiu Vântu și Dan Voiculescu.

 

La polul opus, Klaus Iohannis a propus un alt mod de a vorbi, de a gândi, de a acționa in spațiul public. Unul al civilității, rațiunii si decenței. Este bine sa ținem minte că in acest momente sumbre, Klaus Iohannis a apărat dreptul sacru al cetățenilor de a vota. Nu credeam că la un sfert de veac de la năruirea dictaturii comuniste, urmașii lui Ceaușescu si Iliescu vor avea infinitul tupeu de a contesta acest drept. Este un regres istoric șocant pe care nu avem dreptul să-l acceptăm dacă ne pasă de victimele comunismului, de morții din decembrie 1989 și dacă ne pasă de viitorul democratic, euro-atlantic al României!

PS: Cel mai apropiat prieten de suflet al plagiatorului, negaționistul Holocaustului, senatorul PSD Dan Șova, urmărit penal de DNA pentru trafic de influență, recidivează întru infamie: “Fostul purtător de cuvant al PSD Dan Șova spune că nu se așteaptă ca președintele PNL si candidat ACL la prezidențiale, Klaus Iohannis, să citească proiectul de lege al amnistiei si grațierii, ‘mai ales că este in limba română’”. Deci limba lui Eminescu, Blaga si Arghezi le-ar apartine lui Ponta, Șova si Olguțăi Vasilescu. QED.

Update–Am primit de la buna mea prietenă, pianista Delia Pavlovici, profesoară la Conservator (Universitatea Naţională de Muzică), soția marelui grafician Tudor Jebeleanu, un om pe care il socot fratele meu, un mesaj care m-a emoționat si m-a răscolit. Cu acordul ei, public aici un fragment: “Ce mi-ar fi plăcut sa fii azi la manifestatie ! Să-i fi vazut pe copii ce frumoși si haioși sunt ! Si hotărati. N-am mai trăit așa ceva din 1990 si nici n-am crezut că se va mai intampla. Stii ce s-a strigat, printre altele, vreo 30 de secunde ? “Jos Iliescu!” Trist că, dupa 25 de ani se strigă același lucru, dar incurajator ca memoria functioneaza ! Nu memoria personala (cred ca 80% din copiii de asta seara nu erau născuti in 90, iar restul aveau, probabil, cativa anisori), ci alt tip de memorie. Imi dau seama că, orice ar ieși duminică, acești copii există. Stiam, teoretic, dar e altceva cand ești in mijlocul lor si ii vezi. Simti, ca in vechea Piata a Universitatii, că apartii de ceva mai mare. Si că pentru ei merită să faci orice. La un moment dat am ieșit din coloană ca să văd cam cat de multi sunt. Am cronometrat opt minute, timp in care, in pas voinicesc, coloana a tot trecut și nu se mai termina. Nu știu cate mii de oameni au fost. Cred că ideea de a le da vacantă vineri si luni a avut efectul invers celui scontat.”

Da, Delia, da, Tudor, da, dragi prietene si prieteni, așa se nasc marile mișcări de revoltă, așa se reinventează politicul. Avem de-a face, precum in Venezuela, cu ceea ce istoricii și politologii numesc post-memorie. Studenții din Venezuela au trăit, cea mai mare parte a vieții lor, sub Chavez. Si totuși, nu au putut fi spălați pe creier. Acesti copii despre care imi scrii nu pot fi puși in celulele temnițelor visate de Ponta. Chiar dacă nu erau născuți in timpul cand noi, Tudor și cu mine, mergeam in Piata Universității sau, in plina mineriadă, il vizitam, cu ajutorul regretatului Alexei Florescu, la Spitalul de Urgență pe Marian Munteanu, bătut salbatic, ca și fratele sau Bogdan, de minerii si securiștii lui Iliescu si ai lui Roman, iată că există ceea ce E. Lovinescu a numit, daca nu ma inșeală memoria, eterna goană a torței.

http://www.contributors.ro/global-europa/o-noua-amenin%c8%9bare-in-europa-orbanizarea-romaniei-un-comentariu-de-vladimir-tismaneanu-si-marius-stan/

Pentru comentarii:

http://www.contributors.ro/politica-doctrine/marea-miza-romania-intre-speran%c8%9ba-%c8%99i-infamie-intre-democra%c8%9bie-%c8%99i-etnocra%c8%9bie/


Follow

Get every new post delivered to your Inbox.

Join 185 other followers