Vocea lui Virgil Ierunca: Despre revista “Agora”, portavoce a disidenței

12/08/2014

Pentru cei care au trait acele timpuri, sperand cu disperare, ca si pentru cei care nu le-au trait, dar care iubesc libertatea.

*Povestea vorbei. O emisiune de Virgil Ierunca”. Amintim că emisiunea Povestea vorbei este difuzată miercuri, la orele 21.25, şi este repetată joi dimineaţa la 9.25, ca şi duminică seara, la 22.25, ora României.

5 mai 1991

Povestea vorbei.
O emisiune de Virgil Ierunca

Revista „Agora” portavoce a disidenței.

Virgil Ierunca: La microfon Virgil Ierunca şi Alain Paruit. Consacrăm emisiunea revistei „Agora”, condusă de Dorin Tudoran şi Vladimir Tismăneanu, al cărui prim număr pe anul acesta a apărut într-o nouă prezentare, în condiţii grafice excelente. De data aceasta nu vom repeta elogiile noastre aduse „Agorei”, ci vom da cuvântul criticilor din ţară. Ce însemnează „Agora” în actualul context socio-cultural ne-o spune criticul şi politicianul Cristian Moraru în „Contrapunct”.

Agora”, a firmă el, a fost şi, dat fiind amintitele împrejurări locale, continuă să fie un eminent spaţiu al toleranţei. Ea ne învaţă, şi noi încă învăţăm, aşa corijenţi cum ne-am dovedit şi după decembrie 1989, ce înseamnă să-ţi spui clar şi convingător părerea. Părerea ta, se înţelege. Pentru că mulţi dintre ai noştri concetăţeni îşi spun părerea în continuare – părerile altora, în congruienţa gramaticală este aici coextensivă uneiea spirituală, ce se traduce, până la urmă, într-un efect depersonalizant.

Agora” a fost şi rămâne din nou, graţie aceleeaşi situaţiuni conservate de revoluţionarismele confecţionate din catifeaua tribunelor şi prezidiilor, un loc privilegiat de definire a individuului ca fiinţă politică. Ca portavoce a disidenţei româneşti, a valorilor noastre dintr-un exil, ce poate fi şi el considerat în bună măsură unul al disidenţei. Ea este o întruchipare paradigmatică a identităţii zămislite de exersarea dreptului la adevărul personal, al aceluia în numele căruia se suferă şi chiar se moare.

Puteti asculta emisiunea aici:

http://www.europalibera.org/content/article/24094712.html

Recomandare, direct legata de ceea ce a insemnat Radio Europa Libera:

http://www.europalibera.org/content/blog/26527196.html

 

 


Un sacrilegiu: Anteniada, Lucia Hossu Longin si extincţia inteligenţei morale

12/08/2014

Este dincolo de ceea ce mintea mea poate pricepe. Dupa ce a comparat procesul lui Adrian Nastase cu acela al lui Iuliu Maniu, autoarea sfasietorului serial “Memorialul durerii”, reper esential al constiintei istorice romanesti, recidiveaza. Nu se mai poate spune ca este un simlu derapaj verbal ori o alunecare retorica. De data aceasta, Lucia Hossu Longin chiar vrea sa-si distruga imaginea de jurnalista anticomunista comparand “Antena 3″, un post de televiziune dedicat linsajului, calomniilor si, iata, instigarii la violenta, cu ceea ce-a fost si ramane o icoana a memoriei democratice romanesti, postul de radio “Europa Libera”.

Aceasta comparatie tine, nu incape indoiala, de ceea ce Andrei Plesu numeste obscenitatea publica. Este obscen sa compari o lada de gunoi malodorant cu un buchet de flori de primavara. Este obscen sa compari infamia dezinformarii deliberate cu asumarea informarii obiective ca suprema misiune. Este obscen sa compari mercenarii fara urma de rusine cu profesionistii onesti care, riscandu-si vietile, au ajutat aceasta natiune sa nu ramana complet claustrata in pestera propagandei imbecilizante.

Este, trebuie spus, obscen sa compari ceea ce intreprind autorii noii mineriade, corect descrisa drept anteniada, cu demersul demistificator si emancipator al “Europei Libere”. Aceasta comparatie jigneste in chip odios memoria Monicai Lovinescu si a lui Virgil Ierunca, a lui Noel Bernard si a lui Vlad Georgescu, a lui Max Banusch si a lui Emil Georgescu, a lui Nicolae Stroescu Stanisoara si a lui Cornel Chiriac. Traditia “Europei Libere” apartine panteonului onoarei. Comparatia la care recurge Lucia Hossu Longin este, asadar, un sacrilegiu.

Sper ca dl Emil Hurezeanu, fost director al “Europei Libere”, va reactiona prompt pentru a taxa aceasta ignominie asa cum se cuvine. Merita citate cuvintele criticului Mircea Morariu care scrie pe blogul sau din “Adevarul”: “Comparaţia făcută de doamna Hossu nu este numai o sminteală. E o ofensă nemeritată. La adresa unor oameni, a unei realităţi, a bunului-simţ. La adresa adevărului însuşi.”

Da, e vorba de o enormitate care desfide ratiunea si indica extincţia inteligenţei morale.

Versiune largita a articolului aparut in editia online a ziarului “Evenimentul zilei”:

http://www.evz.ro/anteniada-lucia-hossu-longin-si-extinctia-inteligentei-morale.html

Nu este prima oara cand scriu despre dezolantele derapaje ale Luciei Hossu Longin:

http://www.contributors.ro/cultura/metamorfoze-si-abdicari-lucia-hossu-longin-si-banalizarea-raului/

Textul de mai sus a aparut si pe blogul meu de pe site-ul postului de radio “Europa Libera”:

http://www.europalibera.org/content/blog/26527196.html


Canaliile mercenare si teroarea mediatica (un text de Dragos Paul Aligica)

10/08/2014

Pe Facebook, Dragos Paul Aligica scrie despre jalnica “plimbare a libertatii” organizata de oamenii infractorului securist, Dan Voiculescu, a.k.a. Felix. Politologul are intru totul dreptate. S-a vazut clar ca in pofida instigarii la seditiune, la subminarea statului, badeagazii sunt izolati si, social vorbind, niste impotenti. Nu le-au ramas ca arme  decat calomnia sordida, insulta grobiana si agresiunea fizica. L-ati vazut pe Badea Walker (ca doar plimbaret e ipochimenul) cu ochii iesiti din orbite, de-a dreptul apoplectic? Iata asadar textul:

“Azi s-a vazut clar: Astia nu reprezinta politic nimic, nu reprezinta o miscare sociala. Nu reprezinta nici macar o miscare civica legitima, de proportii demne de notat. Sunt doar ei si interesele lor corupte plus o mana de imbecili redusi la cel mai mic numitor comun al unei propagande imbecile, de imbecili, pentru imbecili.

Cu cateva mii de nenorociti si imbecili scosi in strada, “marii manipulatori” ai lu’ Peste si-au taiat singuri credibilitatea. Mai sunt si prosti. Mapraxis manipulatoriu.

Acum se vede clar ce si cum: de ani de zile o mana de neispraviti si canalii mercenare, ajunse pe o platforma mediatica, terorizeaza mediatic o tara, fac apologia infractorului, instiga la ura, instiga la violenta, se angajeaza fatis in subminarea autoritatii statului si subminarea ordinii de drept si
constitutionale!! Nu sunt o miscare nationala, nu sunt o miscare politica , nu sunt nici macar o grupare de interes civic semnificativ. Cine sunt deci astia si ce reprezinta ei ca sa aiba aceste pretentii mirobolante de a seta agenda publica???!!!

Mircea Albulescu in apararea lui Dan Voiculescu

Cat mai dureaza pana cand institutiile statului se autosesizeaza!? Cat mai dureaza pana cand acesti nenorociti, aceste canalii care fac stat in stat sunt confruntate cu legea?! Cine sunt acesti neica nimeni ridicati pe o platforma mediatica construita prin furt si santaj care fac fara-de-legea in tara asta?!!
Cum s-a ajuns la aceasta absurditate?! Romania e sat fara caini? Cum e posibil ca niste indivizi cu nume si prenume sa iasa public si sa faca cu tupeu si impunitate apologia infractorului dovedit? Isi bat joc de sistemul de justitie.

De institutiile statului. De ordinea publica.

Ce dovezi suplimentare mai vreti azi?! Cat mai dureaza abuzul si bataia de joc ce face apologia coruptiei si fara-de-legii in numele liberatii de expresie, liberatii presei si libertatilor civile? Asta nu e libertatea cuvantului, asta nu e o chestiune de mass media. Cat mai dureaza pana cand institutiile statului se autosesizeaza!?”

 

Preluat de aici:

http://inliniedreapta.net/monitorul-neoficial/dragos-paul-aligica-de-ani-de-zile-o-mana-de-neispraviti-si-canalii-mercenare-terorizeaza-mediatic-o-tara/


Sfarsit de partida: Grandoarea si prabusirea magnatului Felix (Actualizat)

08/08/2014
Justitia a vorbit, avem acum sentinta. Declaratia lui Dan Sova ca procesele lui Adrian Nastase si Dan Voiculescu ar fi fost instrumentate politic reprezinta o palma pentru statul de drept. Nici primul, nici cel de-al doilea nu au fost acuzati pentru actiunile lor politice. Nu politica a fost miza acestor procese, ci oribila coruptie, flagelul tranzitiei post-comuniste din Romania. Condamnarea lui Dan Voiculescu garanteaza continuitatea si viabilitatea acestui stat, in pofida razboiului permanent purtat de “Antene” si alte asemenea oficine impotriva legii si a reprezentantilor sai. In egala masura, tinand cont de originile averii voiculesciene, putem spune ca este o extrem de puternica lovitura data mostinirilor securiste din Romania de azi. Ramane de vazut daca este una mortala. Pentru moment, sa salutam verdictul ca o expresie a normalitatii democratice din Romania. Este o clipa sarbatoreasca pentru prietenii societatii deschise.

Numele si pseudonimele au destine. Iata-l de pilda pe acela de Felix. Asadar, Felix Edmundovici Dzerjinski a fost aristocratul polonez care a a devenit un bolsevic fanatic. Lenin l-a numit in fruntea Cekai in 1918 (ascetul Dzerjinski ceruse sa fie numit in fruntea Depratamentului pentru copiii orfani). Aceasta institutie, deci politia secreta, scutul si sabia Partidului, cu diversele denumiri si acronime care aveau sa urmeze (GPU, OGPU, NKVD, MGB, KGB), a fost modelul pentru serviciile similare din statele satelizate de URSS, inclusiv Securitatea din Romania condusa, in prima faza, de agentii lui Stalin (inclusiv cetateni sovietici). Mai este si romanul lui Thomas Mann intitulat “Confesiunile escrocului Felix Krull”…

Felix” a fost numele de cod al unui personaj care a influentat si influenteaza inca decisiv viata politica din Romania. Un “umanist” de scoala noua, respectivul domn a creat partide de buzunar si televiziuni de spalare a creierului. In visele sale secrete (ori poate nu chiar atat de intime), domnul in cauza, a a ajuns sa se imagineze un Berlusconi al Romaniei. In institutia pe care a servit-o vreme de decenii in timpul dictaturii, grandomania era considerata un merit.

De-a lungul anilor, Securitatea a recrutat mii si mii de cetateni ca ofiteri, colaboratori formali sau informali, delatori, platiti sau neplatiti. Actiunile acestei institutii au generat ceea ce un istoric a numit “cancerul sufletelor. Decizia definitiva a Inaltei Curti de Casatie afirma fara echivoc faptul ca dl Dan Voiculescu, persoana despre vorbeam mai sus, magnatul unui extrem de influent trust de presa si al altor interese economicie (Crescent, Grivco etc) a fost colaborator al Securitatii purtand numele de cod Felix. Dupa ce luptase cu acuzatiile aduse de Petre Mihai Bacanu, dl Voiculescu a facut mari si costisitoare eforturi de a-si apara imaginea publica in raport cu acuzatiile provenite de la CNSAS. Avocatul sau a fost (ori mai este) dl Sergiu Andon, fost sef de sectie (juridica, daca nu ma insel) la ziarul oficial al PCR, “Scanteia”, si autor, in 1990, al unui revoltator articol-pamflet impotriva Regelui Mihai. Dl Voiculescu are foarte multi bani, precum personajul Bejan din filmul “A fost sau n-a fost” de Corneliu Porumboiu. Are o intreaga echipa de specialisti in mistificari care il servesc fara a misca in front pe baza unor stipendii atent directionate. El poate da in judecata pe oricine (de pilda pe Monica Macovei, Hotnews, Deutsche Welle ori revista “22″) pentru ca i se pare ca este ponegrit. Nu este scopul meu de a ponegri pe cineva. Dimpotriva, cred ca este nevoie de analize echilibrate ale trecutului diversilor politicieni.

Pentru ca dl Voiculescu nu este doar un nabab, dar si un personaj care a dorit si in mare masura a izbutit sa controleze jocurile politice din Romania. Doua suspendari prezidentiale au fost urzite de el. Stim care sunt opiniile domnului Voiculescu despre acea condamnare dictaturii comuniste ca ilegitima si criminala. In sedinta Parlamentului din 18 decembrie 2006 i-am urmarit atent comportamentul: nu a aplaudat niciodata discursul presedintelui Basescu, nu cred ca s-a ridicat vreodata in picioare. Urmarea atent, cu un rictus dispretuitor, ceea ce i parea a fi o imensa eroare. Nu l-a stingherit huliganismul lui Vadim si al bandei sale. Rictusul sau era adresat celor care isi inchipuiau ca statul de drept poate invinge prelungirile statului de nedrept (Uncrechtsstaat).

In mai 2006, senatorul Dan Voiculescu a cerut Comisiei Prezidentiale pentru Analiza Dictaturii Comuniste din Romania, printr-o scrisoare trimisa pe numele meu la Palatul Cotroceni cu numar de inregistrare, sa ne ocupam de cazul sau si sa probam inocenţa sa. Evident, nu intra in atributiile noastre sa ne ocupam de asemenea cazuri concrete, acesta era rolul CNSAS. I-am raspuns politicos si i-am multumit pentru cuvintele de pretuire la adresa activitatii mele stiintifice. A urmat decizia CNSAS din vara acelui an. Au venit apoi campaniile nesfarsite de insulte si atacuri pe “Antene” si in “Jurnalul national” impotriva lui Traian Basescu si a intregului demers de condamnare a a dictaturii comuniste. A venit suspendarea presedintelui Basescu pusa la cale in principal de Dan Voiculescu, fostul functionar al serviciilor comuniste de comert exterior direct integrat, reiese acum fara echivoc, in activitatile Securitatii.

Stiu asadar ca exista ceva profund impur in biografia domnului “Felix” si ca nimic curat nu se poate intemeia pe falsificare, minciuna si masluire. Securitatea a fost o institutie criminala din prima si pana in ultima ei zi. Colaborarea cu Securitatea nu a fost un joc cu margelele de sticla. Au pierit oameni nevinovati, au fost distruse atatea destine. Unii dintre fostii colaboratori (prea putini insa) au ales calea unei cainte discrete, s-au retras de sub lumina reflectoarelor. Nu se pretind exponentii conservatorismului din Romania.

Nimeni nu-l poate constrange pe domnul Voiculescu sa-si toarne cenusa-n cap. Nimeni nu-i poate acestui “Felix” sa se spovedeasca ori sa se caiasca. Convins ca totul este de vanzare, de ce ar accepta ideea ca exista si lucuri non-vandabile, de pilda constiinta? E dreptul sau sa creada ca a fost un mare patriot si un mare om de afaceri, ca este o victima inocenta a “dictaturii basiste”. Istoria post-comunista a Romaniei il va mentiona insa drept unul dintre cei care, continuu si fara preget, a utilizat toate parghiile posibile pentru a-si construi un dubios si nociv imperiu mediatico-financiar dedicat sabotarii statului de drept.

Concluzie: Metaforic vorbind, o vrajă, o nenorocire, un blestem pot fi destrămate acum. Dar nu închizând ochii asupra mlaştinii care continuă să genereze miasme fetide şi riscuri de epidemii. Sentinta de azi este, sa speram, prologul acelei desecari indispensabile a mlastinii in care prospera oligarhia pesedista si dispretul fata de lege.

Articolul de mai sus este versiunea largita si adusa la zi, in directa legatura cu sentinta de azi, a unui text aparut acum cateva zile pe portalul ziare.com.

Recomandari:

http://www.contributors.ro/politica-doctrine/mostenirea-lui-felix-sau-voluptatea-ticalosiei/

“Nimic nu poate izbi mai puternic decât realitatea însăşi. Pentru Dan Voiculescu, a.k.a. Felix, legea şi statul de drept sunt ficţiuni. Aşa s-a format, aşa a funcţionat şi aşa s-a descurcat el în universul dispreţului pentru lege şi al imenselor abuzuri ale unei organizaţii criminale, o mafie numită Securitate. I-a mers şi după năruirea sistemului comunist, a fost marele maestru al unei privatizări samavolnice, jefuitoare. A tratat bunurile acestei ţări că pe ale sale. Şi-a construit un muşuroi mediatic de unde a lovit în oricine nu-i cânta în strună. A rasplatit turpitudinea şi a calomniat onestitatea. A încurajat amoralismul abject şi a torpilat claritatea morală. Verdictul de condamnare a lui Dan Voiculescu este unul care confirmă ieşirea irevocabilă a României din coşmarul infamiei securiste. Sper că Dan Şova şi Victor Ponta să citească aceste rânduri.” (din articolul meu aparut in editia online a ziarului “Evenimentul Zilei”).

Update: Cum era de asteptat, vedetele voiculesciene tipa ca din gura de sarpe. Campionii calomniei desantate si ai linsajelor mediatice zbiara ca e vorba de prigoana politica. Cel mai vociferant este, evident, Mircea Badea: “Decizie dementa, criminala. Exista cai de atac in justitie, atat in justitia din Romania, cat si in cea europeana. In acest proces, cateva drepturi elementare ale omului au fost incalcate”. Sa-l auzi pe Mircea Badea invocand drepturile omului este ca si cum ai auzi un macelar vorbind despre drepturile animalelor. Ori un hingher plangand suferintele cainilor. Pe blogul sau, Ioan T. Morar scrie cat se poate de elocvent despre acest personaj, intruchiparea maxima a huliganismului antenist:

http://blog.itmorar.ro/mircea-badea-esti-cel-mai-bun-mi-e-greata-de-tine/

Pentru comentarii:

http://www.contributors.ro/politica-doctrine/sfarsit-de-partida-grandoarea-si-prabusirea-magnatului-felix/

 


Sfarsit de partida: Grandoarea si prabusirea lui “Felix”

06/08/2014

Numele si pseudonimele au destine. Iata-l de pilda pe acela de Felix. Asadar, Felix Edmundovici Dzerjinski a fost aristocratul polonez care a devenit un bolsevic fanatic.

Lenin l-a numit in fruntea Cekai in 1918 (ascetul Dzerjinski ceruse sa fie numit in fruntea Departamentului pentru copiii orfani). Aceasta institutie, deci politia secreta, scutul si sabia partidului, cu diversele denumiri si acronime care aveau sa urmeze (GPU, OGPU, NKVD, MGB, KGB), a fost modelul pentru serviciile similare din statele satelizate de URSS, inclusiv Securitatea din Romania condusa, in prima faza, de agentii lui Stalin (inclusiv cetateni sovietici). Mai este si romanul lui Thomas Mann intitulat “Confesiunile escrocului Felix Krull”…

“Felix” a fost numele de cod al unui personaj care a influentat si influenteaza inca decisiv viata politica din Romania. Un “umanist” de scoala noua, respectivul domn a creat partide de buzunar si televiziuni de spalare a creierului.

In visele sale secrete (ori poate nu chiar atat de intime), domnul in cauza a ajuns sa se imagineze un Berlusconi al Romaniei. In institutia pe care a servit-o vreme de decenii in timpul dictaturii, grandomania era considerata un merit.

De-a lungul anilor, Securitatea a recrutat mii si mii de cetateni ca ofiteri, colaboratori formali sau informali, delatori, platiti sau neplatiti. Actiunile acestei institutii au generat ceea ce un istoric a numit cancerul sufletelor.

Decizia definitiva a Inaltei Curti de Casatie afirma fara echivoc faptul ca dl Dan Voiculescu, persoana despre vorbeam mai sus, magnatul unui extrem de influent trust de presa si al altor interese economice (Crescent, Grivco etc), a fost colaborator al Securitatii purtand numele de cod Felix.

Dupa ce luptase cu acuzatiile aduse de Petre Mihai Bacanu, dl Voiculescu a facut mari si costisitoare eforturi de a-si apara imaginea publica in raport cu acuzatiile provenite de la CNSAS.

Avocatul sau a fost (ori mai este) dl Sergiu Andon, fost sef de sectie (juridica, daca nu ma insel) la ziarul oficial al PCR, “Scanteia”, si autor, in 1990, al unui revoltator articol-pamflet impotriva regelui Mihai.

Dl Voiculescu are foarte multi bani, precum personajul Bejan din filmul “A fost sau n-a fost” de Corneliu Porumboiu. Are o intreaga echipa de specialisti in mistificari care il servesc fara a misca in front pe baza unor stipendii atent directionate. El poate da in judecata pe oricine (de pilda pe Monica Macovei, Hotnews, Deutsche Welle ori revista “22”) pentru ca i se pare ca este ponegrit. Nu este scopul meu de a ponegri pe cineva. Dimpotriva, cred ca este nevoie de analize echilibrate ale trecutului diversilor politicieni.

Pentru ca dl Voiculescu nu este doar un nabab, dar si un personaj care a dorit si in mare masura a izbutit sa controleze jocurile politice din Romania.

Doua suspendari prezidentiale au fost urzite de el. Stim care sunt opiniile domnului Voiculescu despre acea condamnare a dictaturii comuniste ca ilegitima si criminala.

In sedinta Parlamentului din 18 decembrie 2006 i-am urmarit atent comportamentul: nu a aplaudat niciodata discursul presedintelui Basescu, nu cred ca s-a ridicat vreodata in picioare. Urmarea atent, cu un rictus dispretuitor, ceea ce i parea a fi o imensa eroare. Nu l-a stingherit huliganismul lui Vadim si al bandei sale. Rictusul sau era adresat celor care isi inchipuiau ca statul de drept poate invinge prelungirile statului de nedrept (Uncrechtsstaat).

In mai 2006, senatorul Dan Voiculescu a cerut Comisiei Prezidentiale pentru Analiza Dictaturii Comuniste din Romania, printr-o scrisoare trimisa pe numele meu la Palatul Cotroceni cu numar de inregistrare, sa ne ocupam de cazul sau si sa probam inocenta sa.

Evident, nu intra in atributiile noastre sa ne ocupam de asemenea cazuri concrete, acesta era rolul CNSAS. I-am raspuns politicos si i-am multumit pentru cuvintele de pretuire la adresa activitatii mele stiintifice.

A urmat decizia CNSAS din vara acelui an. Au venit apoi campaniile nesfarsite de insulte si atacuri pe “Antene” si in “Jurnalul national” impotriva lui Traian Basescu si a intregului demers de condamnare a dictaturii comuniste.

A venit suspendarea presedintelui Basescu pusa la cale in principal de Dan Voiculescu, fostul functionar al serviciilor comuniste de comert exterior direct integrat, reiese acum fara echivoc, in activitatile Securitatii.

Stiu asadar ca exista ceva profund impur in biografia domnului “Felix” si ca nimic curat nu se poate intemeia pe falsificare, minciuna si masluire. Securitatea a fost o institutie criminala din prima si pana in ultima ei zi.

Colaborarea cu Securitatea nu a fost un joc cu margelele de sticla. Au pierit oameni nevinovati, au fost distruse atatea destine. Unii dintre fostii colaboratori (prea putini insa) au ales calea unei cainte discrete, s-au retras de sub lumina reflectoarelor. Nu se pretind exponentii conservatorismului din Romania.

Nimeni nu-l poate constrange pe domnul Voiculescu sa-si toarne cenusa-n cap. Nimeni nu-i poate impune acestui “Felix” sa se spovedeasca ori sa se caiasca. Convins ca totul este de vanzare, de ce ar accepta ideea ca exista si lucuri non-vandabile, de pilda constiinta?

E dreptul sau sa creada ca a fost un mare patriot si un mare om de afaceri, ca este o victima inocenta a “dictaturii basiste”. Istoria post-comunista a Romaniei cred ca il va mentiona, insa, drept unul dintre cei care, continuu si fara preget, a utilizat toate parghiile posibile pentru a-si construi un dubios si nociv imperiu mediatico-financiar dedicat sabotarii statului de drept.

Articol aparut pe platforma Ziare.com:

http://www.ziare.com/dan-voiculescu/proces/invitatii-ziare-com-vladimir-tismaneanu-sfarsit-de-partida-grandoarea-si-prabusirea-lui-felix-1314930


Mostenirea lui Felix sau voluptatea ticalosiei (Actualizat)

05/08/2014

“Dom’ Profesor” i se spunea lui Virgil Magureanu pe vremea cand pastorea SRI-ul. Tot asa i se adreseaza angajatii trustului “Intact” veneratului lor patron, deci celui care a contribuit, mai mult ca oricine altcineva, la mentinerea Romaniei in mocirla ambiguitatilor infamante. Unii sunt chiar mandri ca, pe langa cei sapte ani de-acasa, au beneficiat si de “sapte ani de Intact”. Ma rog, cred ca cele doua perioade se cam anuleaza reciproc. Daca pana in 2006, cand a fost public demascat de catre CNSAS ca fost colaborator al Securitatii, Dan Voiculescu mai simula un comportament democratic, din acel moment se poate spune ca a intrat intr-un fel de transa. Mania persecutiei s-a ingemanat cu o dorinta irepresibila de a-l inmormanta politic (si poate ca nu doar politic) pe Traian Basescu. Dar, mai ales, de a distruge prin atacuri de presa necontenite si imunde, institutiile create pentru eradicarea coruptiei, in primul rand DNA si ANI.

Alergic la puritatea principiilor, si-a creat un partid de buzunat antifrastic numit “umanist”. Fara urma de legatura cu tradita lui P. P. Carp si Lascar Catargiu, ca sa nu mai vorbesc de Eminescu, si-a rebotezat formatiunea drept “partid conservator”. Da, conserva traditiile nomenclaturii securiste din Comertul Exterior…

Tintele lui Felix au fost si raman cele care definesc spatiul democratiei liberale. Inainte de toate, el le ataca prin falsificarea sensului lor real. Libertatea presei pentru el si ciracii sai este libertatea de a insulta, de a ponegri, de a calomnia fara rusine. Libertatea de expresie este libertatea de a stigmatiza pe cei care nu se supun comandamentelor marelui dirijor. Dreptul la proprietate este dreptul de a-si apropria ilegal proprietatile statului. Ostilitatea pentru valorile liberale se combina la el cu antipatia viscerala pentru intelectualii critici. A incurajat atacuri abjecte la adresa unor remarcabili intelectuali (Gabriel Liiceanu, Andrei Plesu, H.-R. Patapievici, Mircea Cartarescu, Mircea Mihaies, Mihai-Razvan Ungureanu, sper a-i numi doar pe acestia).

Ii place sa se creada un fel de papusar, construieste si dizolva aliante dupa cum ii dicteaza propriile interese. Are un cerc de sicofanti care-i urmeaza orbeste poruncile. El da linia, ei o urmeaza pe “Antene”. S-a servit cat a avut nevoie de “Jurnalul national”, acum nu-l mai intereseaza. Oricum, mult mai putin decat prin 2006-2007. A inteles ca poate domina satele romanesti, ca mesajele propagandistice ale “Antenelor” pot tine captiva o mare parte din populatia rurala a Romaniei.

Incercand (si in parte izbutind) sa seduca mahalaua, a promovat cel mai desantat (anti)stil mahalagesc. Ce este Mircea Badea decat un mahalagiu logoreic? Pentru Felix, totul este cumparabil, negociabil, manevrabil. Aceasta este psihologia securista dintotdeauna. La el, adica la Felix, a ajuns la paroxism. Lasa in urma o Cetate in care valorile au fost maculate cu o nesimtire fara egal de catre ignarii cu tupeu platiti regeste.

Lasa in urma ceea ce numesc voluptatea ticalosiei. Lasa in urma desfigurarea desantata si deliberata a ideii de Bine public. Spre disperarea sa, lasa insa in urma si acele institutii care i-au asigurat pierzania.

Mia mult, pe tema Felix, aici:

http://www.evz.ro/patologia-felix-sau-blestemul-tranzitiei-romanesti.html

Update Unul dintre cei mai infocati propavaduitori ai “Evangheliei dupa Felix”, Mihai Gadea, nu-si cruta coarda retorica si exclama cu maxima, sfanta indignare: “Propaganda fascista care il slujeste pe Traian Basescu stie verdictul dinainte”. Nu stiu de unde ii va fi venit ideea ca exista o propaganda fascista in slujba lui Traian Basescu. Daca asa stau lucrurile, il indemn pe dl Gadea sa se adreseze urgent Institutului “Wiesel”. Propaganda fascista in Romania e interzisa prin lege. Nimeni nu cunoaste verdictul dinainte. Se pot face speculatii, conjecturi, se pot sustine puncte de vedere. Libertatea de opinie este garantata constitutional, domnule Gadea! Verdictul este insa, in chip suveran, al Curtii.

Articol aparut pe platforma “Contributors”:

http://www.contributors.ro/politica-doctrine/mostenirea-lui-felix-sau-voluptatea-ticalosiei/

 


Patologia Felix sau blestemul tranzitiei romanesti

05/08/2014

Cand scriu aceste randuri, verdictul justitiei pare iminent. Toate datele converg in aceeasi directie. Felix s-ar putea sa ajunga dupa gratii, alaturi de Adrian Nastase, Gigi Becali, Sorin Ovidiu Vantu si alte personaje de acelasi gen. Toti acesti profitori au beneficiat de umbrela acelui sistem de maxim cinism si patologic clientelism pe care l-a pus in functiune fostul activist comunist Ion Iliescu, emanatia nomenclaturii, ajutat de “politicieni” gen Cozmanca si Hrebenciuc. Cel putin pana la alegerea lui Emil Constantinescu ca presedinte, serviciile de informatii au participat la acest sabat al coruptiei.

Toti acesti oameni au tratat Romania ca pe o prada, si-au construit averile prin tot felul de sarlatanii si matrapazlacuri, au profitat de laxitatea justitiei si de complicitatile oferite de baronii fesenisti deveniti caizi pesedisti. Ascensiunea lor s-a petrecut sub semnul dispretului total pentru lege, pentru procedurile legale si pentru normele impersonale care trebuie sa guverneze actul democratic. Lipsa de rusine a fost statuata ca reteta a succesului. Vulgaritatea limbajului s-a combinat cu practicarea tehnicilor de isterizare a populatiei. Aberatiile regimului pontocratic isi afla originea in paradigma obscenitatii publice (un termen propus de Andrei Plesu) dezvoltata de echipa felixiota.

Nimeni nu intruchipeaza mai terifiant abisul moral al tranzitiei decat patronul trustului “Intact”. Nu voi intra aici in analiza tenebroaselor dedesubturi securiste ale genezei averii sale post-decembriste. Nu ma voi ocupa nici de paienjenisul sulfuros al acapararii unor proprietati de stat si al unor privatizari mafiotice. Despre aceste lucruri trebuie sa vorbeasca justitia. Dar voi spune ca, prin eforturile sale de o demonica perseverenta, Dan Voiculescu a patronat poluarea sistematica a spatiului public romanesc, a incurajat delatiunile, santajul, calcarea in picioare a demnitatii umane.

Fac parte eu insumi din acea “categorie” pe care “Antenele” urii au identificat-o drept una a “dusmanilor poporului”. Este vorba de intelectualii care au refuzat sa participe la orgiile propagandistice anti-Basescu initiate de Felix si oamenii lui. Culpa noastra a fost ca nu am crezut si nu credem ca in ultimii zece ani Romania a trait intr-o dictatura. Mai grav, chiar daca putem fi in dezacord cu Traian Basescu asupra unor chestiuni, nu inchidem ochii asupura cauzei principale a urii pe care i-o nutresc Voiculescu, Ponta, Nastase, Severin, Copos, Vantu, Dragnea, Ilie Sarbu, Fenechiu, Tariceanu, Daniel Barbu, Ciuvica, Zoe Petre, Chiuaru, Ciorbea si ceilalti: apararea si consolidarea statului de drept, faptul ca Romania nu mai este o Biafra a justitiei.

Nu exista marsavie care sa nu fi fost proferata la adresa lui Andrei Plesu, H.-R. Patapievici, Gabriel Liiceanu, Mircea Cartarescu si Mircea Mihaies. Nu exista infamie care nu fi fost azvarlita inspre ziarul “Evenimentul zilei”, catre Grupul pentru Dialog Social, catre revista “22”, catre platforma “Hotnews”. Din nefericire, intre cei care au marsat la aceste linsaje, ba chiar le-a savurat, s-a aflat si cel care si-a inchipuit ca va fi prezidentialul USL, Crin Antonescu. Acesta avea sa afle pe propria piele ce inseamna razbunarea patronului. Universul lui Felix se imparte in doua grupuri: slugile si inamicii.

In concluzie, Dragos Paul Aligica are dreptate cand scrie pe Facebook: “Condamnarea lui Voiculescu nu trebuie sa fie decat inceputul. Cea mai mare greseala: publicul sa se declare satisfacut de incarcerarea escrocului national si sa uite ce e mai important. Anume: Acest cancer public nu ar fi fost posibil fara complicitatea si suportul unui numar de colaboratori, indivizi de factura similara, egal responsabili pentru aceste imense ticalosii din care doar una e judecata azi.” Intr-adevar, Felix este doar varful unui aisberg al ticalosiei, mizeriei morale si turpitudinii.

O vraja, o nenorocire, un blestem pot fi destramate acum. Dar nu inchizand ochii asupra mlastinii care continua sa genereze miasme fetide si riscuri de epidemii.

Articol aparut in editia online a ziarului “Evenimentul zilei”:

http://www.evz.ro/patologia-felix-sau-blestemul-tranzitiei-romanesti.html


Follow

Get every new post delivered to your Inbox.

Join 177 other followers