Libertatea presei in pericol! Despre liberticidul pontocratic

29/10/2014

Nu cred ca e nevoie de niciun comentariu. Ceea ce spune CTP, in acest caz, vorbeste de la sine: “In acest moment DNA este cea mai puternică forță de opoziție la actuala putere din peisajul politic românesc.” Maoistul guevarist, acest Zelig de Balcani,  cameleonic, oportunist si ultra-narcisist, vrea sa puna botnita presei libere. Isi viseaza o Republica Populara a Amneziei, precum in China comunista. Societatea civila trebuie sa reactioneze energic, fara intarziere si fara urma de echivoc, la acest nou atentat, extrem de grav, impotriva libertatii! Victor Ponta este, la ora actuala, inamicul numarul unu a tot ce inseamna libertate in Romania. A nu vedea acest lucru inseamna a fi orb din punct de vedere civic si politic. Victor Ponta este numele revenirii la satrapia  totalitara. Victor Ponta actioneaza in directia liberticida cu un zambet tamp pe buze, ceea ce nu este o circumstanta atenuanta, ci una agravanta.

http://www.b1.ro/stiri/eveniment/cristian-tudor-popescu-dna-este-cea-mai-puternica-for-a-de-opozi-ie-la-actuala-putere-a-tept-o-reac-ie-de-la-bruxelles-cu-privire-la-limitarea-grosolana-a-presei-94674.html


O obscenitate: Vasile Ernu si semnificatia cuvantului “pogrom”

10/10/2014

Tribunii stangismului autohton sunt in plina ofensiva impotriva … cui credeti? A Monicai Macovei si a programului ei. Utilizarea termenului “pogrom” in acest context este, o spun cu deplina responsabilitate, o obscenitate. Mai suntem unii care au auzit in familie ce insemna un pogrom. Mai suntem unii care am citit destul despre ororile antisemitismului si ale rasismului pentru a ne intreba pana unde poate merge iresponsabilitatea demagogica, jocul cinic cu vorbele. Ma intreb ce au de spus cei care conduc Institutul “Wiesel” despre lejeritatille metaforice ale d-lui Vasile Ernu? Maine ne vom trezi ca o acuza pe Monica Macovei de “indemn la genocid”, tot ca metafora, n’est-ce pas?vasile ernu devis grebu

Nu stiu administratorii site-ului “CriticAtac” ce inseamna un pogrom? N-au auzit de pogromul de la Iasi? De pogromul de la Chisinau din timpul Rusiei tariste? Nu stiu ce inseamna cuvantul “pogromist”? Fratele tatalui meu, sotia sa si doi copii, un baietel si o fetita, au murit arsi de vii la Odessa, in timpul infioratorului masacru. Ii transmit domnului Ernu ca eu unul ma simt jignit personal de titlul pe care a gasit de cuviinta sa-l dea articolului sau. Este un ultragiu adus memoriei victimelor Holocaustului. La o zi de la comemorarea acestor victime. Vasile Ernu trebuie sa-si ceara scuze public.

http://www.criticatac.ro/26474/monica-macovei-program-impotriva-srciei-pogrom-impotriva-sracilor-portrete-de-candidai/

http://macoveipresedinte.ro/posts/democratia-romaneasca-nu-isi-poate-construi-viitorul

Enormitatea lui Ernu a fost reluata si aici:

http://adevarul.ro/news/politica/portrete-candidati-i-monica-macovei-program-impotriva-saraciei-pogrom-saracilor-1_5437b1990d133766a8d26b20/index.html

Update, 11 octombrie 2014–Dl Vasile Ernu a publicat un update pe “CriticaAtac” care incepe cu aceste cuvinte: “Pentru Vladimir Tismăneanu & apărătorii doamnei Monica Macovei. S-a trezit domnul Tismăneanu, veşnicul apărător al puterii…” Stiam ca dl Ernu are probleme serioase cu proprietatea termenilor, se pare ca s-au agravat. Poate imi si ne explica dl Ernu cum as fi eu “vesnicul aparator al puterii”, sustinanand-o pe Monica Macovei. Actualul presedinte al Romaniei, Traian Basescu, o sustine pe doamna Elena Udrea. Actualul premier, Victor Ponta, se sustine pe sine si este sustinut de corporatia cvasi-mafiotica din jurul si din interiorul PSD. Doua partide cu baza in teritoriu si multiple legaturi in lumea de afaceri, il sustin pe dl Iohannis. Niciun partid nu o sustine pe Monica Macovei. Deci, da, domnule Vasile Ernu, sunt de partea puterii. Adica a puterii celor fara de putere despre care a scris Vaclav Havel. Nu ma voi angaja mai departe intr-o polemica cu Dvs. Mi-e teama ca n-ati inteles ceea ce-am incercat sa va transmit in mesajul meu. Era, pur si simplu, o invitatie la pudoare lingvistica. Este totusi un pas inainte (ori inapoi) faptul ca ati decis sa folositi ghilimele atunci cand recurgeti, hiperbolic, deplasat si fortat, la termenul pogrom.

“Vesnic aparator al puterii”, domnule Ernu? V-as aminti ca sunt colaborator permanent al postului de radio Europa Libera incepand din februarie 1983. Nu cred ca suntem multi cei cu o asemenea continuitate. Chiar credeti ca in peste trei decenii de colaborare la acel post de radio numai Dvs ati putut decela inclinatia mea de a pactiza cu “puterea”? Eram “aparator al puterii” pe vremea revistelor “Agora” si “Meridian”? Cand organizam la Timisoara, impreuna cu Mircea Mihaies si Vasile Popovici, conferina intrenationala “Putere si opozitie in societatile post-comuniste”? Eram aparator al puterii cand, in februarie 1990, am scris in “The New Republic” articolul “New Mask, Old Faces” despre junta neo-comunista din Romania? Aparam puterea iliesciana cand, revenit din Romania barbariei din iunie 1990, am publicat, tot in “The New Republic”, articolul “Homage to Golania”? Ori atunci cand, in momentul in care regimul fesenist il trata in chip infam pe Regele Mihai, publicam in “Christian Science Monitor” un articol cu titlul “A Spanish Solution for Romania”? Azi, multi se proclama admiratori ai Regelui. Pe atunci nu eram chiar atat de multi. “Vesnic aparator al puterii”? Poate cititi volumul meu “Irepetabilul trecut” si vorbim dupa aceea. In acel volum scriam despre infinitul tupeu al lacheilor. Textul nu si-a pierdut actualitatea…

In toamna anului 2006, vs, domnule Ernu, ii spuneati lui Mihai Vaculovski, intr-un interviu aparut in revista “Tiuk”, vorbind despre postfata cartii “Nascut in URSS”: “Nu intimplator mi-am luat ca autor pentru postfata cartii mele pe Sorin Antohi. De ce l-am invitat sa-mi faca el postfata si nu altcineva? Am avut doua nume la care m-am gindit: Sorin Antohi si Vladimir Tismaneanu. Ambii intelectuali pe care-i respect in mod special. Am apelat la Sorin Antohi pentru ca-l cunosteam personal. Pe Tismaneanu l-am cunoscut personal abia dupa lansare.” Deci, pe atunci, nu eram un intelectual aservit puterii. Nu ma respectati oricum, ci “in mod special”. Ce s-a petrecut intre timp pentru ca sa va schimbati radical pozitia in ce ma priveste? E simplu de raspuns, condamnarea dictaturii comuniste din Romania ca ilegitima si criminala. Pe Dvs si pe amicii Dvs, la fel ca si pe stalinistii nationali si pe maniacii xenofobi, de la Ion Iliescu, Paul Niculescu-Mizil si Corneliu Vadim Tudor la Adrian Paunescu, Mihai Pelin si Mihai Ungheanu, v-a exasperat acel act de justitie morala. Nu l-ati putut suporta si nu ii puteti suporta pe cei care au luptat ca el sa se petreaca. Domnule Ernu, adversitatea Dvs ma onoreaza. Daca m-ati fi laudat, as fi avut frisoane…

http://www.curteaveche.ro/irepetabilul-trecut-editia-a-ii-a-revazuta.html

http://www.romanialibera.ro/aldine/history/arheologia-cadavrului-comunist-130404

 


Nu-i mai suport, pe ei, pe ai lor, cu tot cu slugile și alaiul: Rasvan Lalu despre insectarul infamiei

08/10/2014

Public aici, cu pretuire si gratitudine, un comentariu al sociologului Rasvan Lalu la articolul meu despe SRS. Textul a aparut pe forumul de pe platforma online “Contributors”. Se intamplă că exact in aceste zile le-am vorbit studentilor mei de la Universitatea Maryland despre revolta mintilor care a dus la marele seism cunoscut drept Revolutia Maghiara din 1956. Intre textele dinamitarde publicate in vara acelui an crucial de scriitorii dezgustati de abjectia netarmurita a nomenclaturii comuniste, de nerusinarea ei paroxistica, a fost dramaturgul Gyula Hay. Intr-un articol intrat in istoria demnitatii, el a vorbit cu infinita greata despre “tovarasul Kucsera”, individul avid de functii si putere, imbatat de propria-i aparenta omnipotenta, in fapt o imensa impostura. Dupa aparitia articolului lui Hay, au existat cazuri de persoane numite Kucsera care au cerut sa-si schimbe numele. Rasvan Lalu are dreptate in acest autentic cri de coeur: suntem satui de acesti SRSei si SOVi, de noile lor incarnari, mai proaspete ca numar de ani, dar la fel de putride, la fel de repugnante caracterial. (VT)

“Recent, m-am regalat cu un articol despre nerușinarea cinică a lui Ponta și Tăriceanu, la scurtă vreme m-am bucurat de intervenția de chirurgie morală la care a fost supusă o politiciană nerușinată, nepoată a lui Niculescu-Mizil de tristă amintire, acum dau peste un formidabil portret al unui ticălos de presă.

Observ cum târâtoarele născute în mlaștinile securist-bolșevice, dacă se-ntâmplă să cadă-n călimara lui Tismăneanu, sunt luate-n peniță și țintuite în insectarul infamiei, fără greș și fără scăpare.

Mă bucur sincer că Sorin Roșca-Stănescu a intrat la pușcărie, așa cum m-am bucurat și de condamnarea lui Dan Voiculescu, de repetata detenție a lui Adrian Năstase, la fel cum am răsuflat ușurat când a dispărut Adrian Păunescu, tot așa cum prin anii optzeci mă trezeam remontat după ce visam că-l ucid pe Ceaușescu.

Ei m-au învățat ura. După o copilărie afectată direct de teroarea stalinistă, după o tinerețe amputată de captivitatea într-un sistem anti-uman, după o maturitate torturată de adânca mizerie ceaușistă, mi-am pierdut răbdarea cu ăștia, nu-i mai suport, pe ei, pe ai lor, cu tot cu slugile și alaiul. Ei m-au învățat că toleranța, generozitatea, iertarea nu pot fi valori absolute, ci doar comportamente contextuale. Absolut e doar binele, iar când acesta este călcat în picioare, batjocorit, negat și nimicit, orice acceptare, relativizare ori pactizare cu răul nu duce în final decât la un dezastru încă și mai dureros.

Cel azi împușcăriat este unul dintre cele mai sinistre personaje ale ultimelor decenii: cinic, lipsit de orice scrupule, venal, brutal, a patentat în România agresiunea de presă, transformând cuvântul scris în armă de nimicire a victimelor. Dacă ar fi făcut-o în slujba vreunei cât de vagi idei ori valori, dacă nu neapărat de bine, adevăr ori dreptate, măcar în serviciul unor interese legitime, atunci ar fi devenit un fel de Aguirre de presă, o furie antipatică, dar sustenabilă moral. A făcut-o însă exclusiv pentru interese urâte și inavuabile, mânat de cupiditate și sete de putere.

Trimiterea și a acestuia la închisoare, după Năstase și Voiculescu, are o mare forță simbolică: câțiva dintre cei mai proeminenți protagoniști ai marii prădări anti-naționale, ai distrugerii morale și ai continuității securiste care au menținut țara în înapoiere și mizerie sunt acum pedepsiți de lege. Prin aceasta se transmite un mesaj puternic: (chiar) așa nu se (mai) poate, chiar cu atâta nerușinare, cinism și aroganță, chiar atât de sfidător la vedere nu se mai poate prăda și distruge.

Tinerii prădători, din generația lui Ponta, Șova, Banicioiu și cum s-or mai fi numind se uită și iau aminte: veleatul celor cu barda și măciuca a trecut, acum vine timpul cuțitului și bisturiului.”

http://www.contributors.ro/cultura/destinul-lui-srs-sau-saloperia-ca-mod-de-via%c8%9ba/


Destinul lui SRS sau saloperia ca mod de viață

08/10/2014

L-am cunoscut în anii ’70. Terminase Dreptul, era cu un an sau doi mai mare decât mine. Fusese coleg cu cu Stelian Moțiu. A ajuns redactor la “Viața Studențească”. Prima soție era secretar al Consiliului UASCR, el a luat și numele ei, devenind din Sorin Stănescu, Sorin Roșca Stănescu. Avea, se spunea, probleme de dosar, mariajul le-a rezolvat. În istoria celor 25 de ani ce s-au scurs de la revoluție, numele lui SRS figurează la loc de indubitabilă necinste pe mai toate paginile dezonorante ale acestor vremuri tulburi.

Debarcat de la UASCR în urma unor scandaluri din viața personală, Stelian Moțiu a ajuns redactor-șef la “Viața Studențească” și “Amfiteatru”, deci șeful fostului său coleg de an. Adjunctul lui Moțiu a fost Ion Cristoiu, până când a plecat la “Scînteia Tineretului”. N-am fost angajat acolo, colaboram însă permanent la lunarul “Amfiteatru” și, ocazional, la “Viața”. Secretar de redacție a fost, un timp, Tudor Octavian, apoi Nicolae Dan Fruntelată.

Între redactori, de-a lungul vremii, mulți care au devenit voci importante ale presei de după 1989, de la Dan Pavel, Octavian Știreanu și Cornel Nistorescu, la Ioan Buduca, Dinu Flămând și Ioan T. Morar. Să nu-l uit pe regretatul critic literar și bunul meu prieten, Radu G. Țeposu. La fel, trebuie amintită marea doamnă a literelor care a fost Constanța Buzea. Ulterior, unii au mers spre valorile liberale, alții spre ideologia fesenistă. Știreanu și Moțiu au ajuns în fruntea ziarului “Azi”, oficiosul regimului Iliescu. SRS a aterizat la “România Liberă”, unde a făcut figură de portavoce a opoziției democratice până când a fost deconspirat ca fost informator al Securității. Credibilitatea sa democratică a suferit atunci o teribilă lovitură.

SRS nu făcea parte din grupul celor care ne adunam în biroul lui Moțiu și, cu cafeaua și votca în față, puneam țara la cale. Nu l-am întâlnit niciodată la Moțiu acasă. De fapt, dacă îmi amintesc bine, Moțiu se ferea de el. Îl întâlneam pe coridoarele redacției atunci când treceam pe-acolo. L-am revăzut dupa revoluție, în Statele Unite și în România. În perioada mineriadei din iunie 1990, am mers într-o seară la el acasă, mi-a arătat o colecție superbă de covoare, parcă și una de tablouri. Ochii îi sticleau de voluptate când își exhiba proprietățile. Locuia somptuos, aristocratic, într-o vilă aproape de Foișorul de Foc. La subsol, în două cămăruțe amărâte, locuia, împreună cu a doua sa soție, N. S. Dumitru, leninistul de catedră și unul din principalii ideologi feseniști în acea perioadă.

La “România Liberă”, SRS devenise vedeta de necontestat, era flagelul regimului Iliescu, presa înregimentată îl ataca virulent. El răspundea la fel de dur. Se apropiase, prin intermediul lui Cornel Dumitrescu, editorul revistei “Lumea libera românească” de la New York, de generalul Pacepa. Părea cel mai anticomunist dintre anticomuniști. A venit însă momentul revelării trecutului său. Nu și-a cerut scuze, nu i-a păsat că toată lumea îi spunea “Ciripoi”. A pretins că își servise patria în lupta împotriva potențialilor teroriști. Fusese un “informator de bine”, iar remușcarile nu fac parte din bagajul său psihologic. Este impenitent întru nemernicie. Infinit mai puțin culpabil, admirabilul jurnalist Florin-Gabriel Mărculescu și-a asumat trecutul. Nu și SRS, însetat de putere și influență, venal, cupid si arghirofil. A devenit protectorul si mentorul a tot ce era mai crapulos in presa românească.

Amic cu Dinu Patriciu, a cultivat și unii intelectuali. Când a lansat “Ziua”, a reușit să-i aducă printre comentatori pe Zoe Petre, Gabriel Andreescu, Dan Pavel. Era unul din apropiații lui Adrian Severin. Înțeleg că avea o vilă la Snagov lângă aceea a lui Dinu Patriciu. În paginile ziarului său erau lansate periodic tiribombe care de care mai extravagante și mai aiuritoare. Se spunea că nu ezită să recurgă la orice armă împotriva cuiva care îl călca pe bătături, inclusiv șantajul. Pe mine m-a cruțat până în momentul înființării Comisiei Prezidențiale pentru Analiza Dictaturii Comuniste, în aprilie 2006. La începutul lunii mai, cu acordul, poate că și din ințiativa sa, apărea pe prima pagină din “Ziua” o infamie ordinară împotriva mea, semnată de unul din lacheii săi (alt fost turnător, avea să se dovedească). L-am informat că dacă nu retractează urgent porcăria, îl dau în judecată în Statele Unite pentru un milion de dolari. Nu blufam, vorbisem cu o firmă de avocați din Washington. S-a speriat, nu-i convenea să nu mai poată călători când și unde îl apuca pofta. A publicat dezmințirea, lăsând însă întredeschisă o portiță pentru viitoare mișelii. Anticomunismul lui Ciripoi era unul de paradă, lipsit de substanță și de nerv. Ca tot ceea ce a facut in viață, era o impostură. Se temea de luminarea trecutului ca dracul de tămaie.

Când i-a murit fiul, i-am trimis un scurt mesaj de condoleanțe. Mi-a răspuns politicos. A devenit politician, a fost senator PNL, poza în analist și comentator. Obsedat de bani, a intrat cu fervoare în afaceri pe mâna lui Dinu Patriciu. Era de fapt mercenarul total, omul fără niciun fel de scrupule, simbolul a tot ceea ce-a fost mai sordid în tranziția românească. Dacă s-ar fi organizat un concurs al lipsei de caracter, ar fi ieșit pe locul întâi fără probleme. Nu s-a iubit decât pe sine, nu i-a păsat de nimic în viață decât de interesele sale. Acum a ajuns după gratii, ca participant la un grup infracțional organizat. Își va petrece următorii doi ani și ceva în compania unor Felix, Vântu, Copos și Becali.

A batjocorit fără rușine standardele onestității jurnalistice și a cultivat tot ce putea fi mai josnic în rândul celor pe care i-a “școlit”. Cum îmi spunea un prieten, a fost unul dintre cei mai nocivi stricători de presă și mai siniștri “maeștri” de jurnalism. A disprețuit libertatea, acum are parte de opusul ei. Poate că în solitudinea celulei de închisoare va descoperi SRS că există și principii pe lumea aceasta, că nu totul e de vânzare, că delațiunea este o infamie, cum este și calomnia, că lipsa conștiinței morale este un blestem, nu o binecuvântare.

Pentru comentarii:

http://www.contributors.ro/cultura/destinul-lui-srs-sau-saloperia-ca-mod-de-via%c8%9ba/

 


Vocea lui Virgil Ierunca: Despre revista “Agora”, portavoce a disidenței

12/08/2014

Pentru cei care au trait acele timpuri, sperand cu disperare, ca si pentru cei care nu le-au trait, dar care iubesc libertatea.

*Povestea vorbei. O emisiune de Virgil Ierunca”. Amintim că emisiunea Povestea vorbei este difuzată miercuri, la orele 21.25, şi este repetată joi dimineaţa la 9.25, ca şi duminică seara, la 22.25, ora României.

5 mai 1991

Povestea vorbei.
O emisiune de Virgil Ierunca

Revista „Agora” portavoce a disidenței.

Virgil Ierunca: La microfon Virgil Ierunca şi Alain Paruit. Consacrăm emisiunea revistei „Agora”, condusă de Dorin Tudoran şi Vladimir Tismăneanu, al cărui prim număr pe anul acesta a apărut într-o nouă prezentare, în condiţii grafice excelente. De data aceasta nu vom repeta elogiile noastre aduse „Agorei”, ci vom da cuvântul criticilor din ţară. Ce însemnează „Agora” în actualul context socio-cultural ne-o spune criticul şi politicianul Cristian Moraru în „Contrapunct”.

Agora”, a firmă el, a fost şi, dat fiind amintitele împrejurări locale, continuă să fie un eminent spaţiu al toleranţei. Ea ne învaţă, şi noi încă învăţăm, aşa corijenţi cum ne-am dovedit şi după decembrie 1989, ce înseamnă să-ţi spui clar şi convingător părerea. Părerea ta, se înţelege. Pentru că mulţi dintre ai noştri concetăţeni îşi spun părerea în continuare – părerile altora, în congruienţa gramaticală este aici coextensivă uneiea spirituală, ce se traduce, până la urmă, într-un efect depersonalizant.

Agora” a fost şi rămâne din nou, graţie aceleeaşi situaţiuni conservate de revoluţionarismele confecţionate din catifeaua tribunelor şi prezidiilor, un loc privilegiat de definire a individuului ca fiinţă politică. Ca portavoce a disidenţei româneşti, a valorilor noastre dintr-un exil, ce poate fi şi el considerat în bună măsură unul al disidenţei. Ea este o întruchipare paradigmatică a identităţii zămislite de exersarea dreptului la adevărul personal, al aceluia în numele căruia se suferă şi chiar se moare.

Puteti asculta emisiunea aici:

http://www.europalibera.org/content/article/24094712.html

Recomandare, direct legata de ceea ce a insemnat Radio Europa Libera:

http://www.europalibera.org/content/blog/26527196.html

 

 


Un sacrilegiu: Anteniada, Lucia Hossu Longin si extincţia inteligenţei morale

12/08/2014

Este dincolo de ceea ce mintea mea poate pricepe. Dupa ce a comparat procesul lui Adrian Nastase cu acela al lui Iuliu Maniu, autoarea sfasietorului serial “Memorialul durerii”, reper esential al constiintei istorice romanesti, recidiveaza. Nu se mai poate spune ca este un simlu derapaj verbal ori o alunecare retorica. De data aceasta, Lucia Hossu Longin chiar vrea sa-si distruga imaginea de jurnalista anticomunista comparand “Antena 3″, un post de televiziune dedicat linsajului, calomniilor si, iata, instigarii la violenta, cu ceea ce-a fost si ramane o icoana a memoriei democratice romanesti, postul de radio “Europa Libera”.

Aceasta comparatie tine, nu incape indoiala, de ceea ce Andrei Plesu numeste obscenitatea publica. Este obscen sa compari o lada de gunoi malodorant cu un buchet de flori de primavara. Este obscen sa compari infamia dezinformarii deliberate cu asumarea informarii obiective ca suprema misiune. Este obscen sa compari mercenarii fara urma de rusine cu profesionistii onesti care, riscandu-si vietile, au ajutat aceasta natiune sa nu ramana complet claustrata in pestera propagandei imbecilizante.

Este, trebuie spus, obscen sa compari ceea ce intreprind autorii noii mineriade, corect descrisa drept anteniada, cu demersul demistificator si emancipator al “Europei Libere”. Aceasta comparatie jigneste in chip odios memoria Monicai Lovinescu si a lui Virgil Ierunca, a lui Noel Bernard si a lui Vlad Georgescu, a lui Max Banusch si a lui Emil Georgescu, a lui Nicolae Stroescu Stanisoara si a lui Cornel Chiriac. Traditia “Europei Libere” apartine panteonului onoarei. Comparatia la care recurge Lucia Hossu Longin este, asadar, un sacrilegiu.

Sper ca dl Emil Hurezeanu, fost director al “Europei Libere”, va reactiona prompt pentru a taxa aceasta ignominie asa cum se cuvine. Merita citate cuvintele criticului Mircea Morariu care scrie pe blogul sau din “Adevarul”: “Comparaţia făcută de doamna Hossu nu este numai o sminteală. E o ofensă nemeritată. La adresa unor oameni, a unei realităţi, a bunului-simţ. La adresa adevărului însuşi.”

Da, e vorba de o enormitate care desfide ratiunea si indica extincţia inteligenţei morale.

Versiune largita a articolului aparut in editia online a ziarului “Evenimentul zilei”:

http://www.evz.ro/anteniada-lucia-hossu-longin-si-extinctia-inteligentei-morale.html

Nu este prima oara cand scriu despre dezolantele derapaje ale Luciei Hossu Longin:

http://www.contributors.ro/cultura/metamorfoze-si-abdicari-lucia-hossu-longin-si-banalizarea-raului/

Textul de mai sus a aparut si pe blogul meu de pe site-ul postului de radio “Europa Libera”:

http://www.europalibera.org/content/blog/26527196.html


Canaliile mercenare si teroarea mediatica (un text de Dragos Paul Aligica)

10/08/2014

Pe Facebook, Dragos Paul Aligica scrie despre jalnica “plimbare a libertatii” organizata de oamenii infractorului securist, Dan Voiculescu, a.k.a. Felix. Politologul are intru totul dreptate. S-a vazut clar ca in pofida instigarii la seditiune, la subminarea statului, badeagazii sunt izolati si, social vorbind, niste impotenti. Nu le-au ramas ca arme  decat calomnia sordida, insulta grobiana si agresiunea fizica. L-ati vazut pe Badea Walker (ca doar plimbaret e ipochimenul) cu ochii iesiti din orbite, de-a dreptul apoplectic? Iata asadar textul:

“Azi s-a vazut clar: Astia nu reprezinta politic nimic, nu reprezinta o miscare sociala. Nu reprezinta nici macar o miscare civica legitima, de proportii demne de notat. Sunt doar ei si interesele lor corupte plus o mana de imbecili redusi la cel mai mic numitor comun al unei propagande imbecile, de imbecili, pentru imbecili.

Cu cateva mii de nenorociti si imbecili scosi in strada, “marii manipulatori” ai lu’ Peste si-au taiat singuri credibilitatea. Mai sunt si prosti. Mapraxis manipulatoriu.

Acum se vede clar ce si cum: de ani de zile o mana de neispraviti si canalii mercenare, ajunse pe o platforma mediatica, terorizeaza mediatic o tara, fac apologia infractorului, instiga la ura, instiga la violenta, se angajeaza fatis in subminarea autoritatii statului si subminarea ordinii de drept si
constitutionale!! Nu sunt o miscare nationala, nu sunt o miscare politica , nu sunt nici macar o grupare de interes civic semnificativ. Cine sunt deci astia si ce reprezinta ei ca sa aiba aceste pretentii mirobolante de a seta agenda publica???!!!

Mircea Albulescu in apararea lui Dan Voiculescu

Cat mai dureaza pana cand institutiile statului se autosesizeaza!? Cat mai dureaza pana cand acesti nenorociti, aceste canalii care fac stat in stat sunt confruntate cu legea?! Cine sunt acesti neica nimeni ridicati pe o platforma mediatica construita prin furt si santaj care fac fara-de-legea in tara asta?!!
Cum s-a ajuns la aceasta absurditate?! Romania e sat fara caini? Cum e posibil ca niste indivizi cu nume si prenume sa iasa public si sa faca cu tupeu si impunitate apologia infractorului dovedit? Isi bat joc de sistemul de justitie.

De institutiile statului. De ordinea publica.

Ce dovezi suplimentare mai vreti azi?! Cat mai dureaza abuzul si bataia de joc ce face apologia coruptiei si fara-de-legii in numele liberatii de expresie, liberatii presei si libertatilor civile? Asta nu e libertatea cuvantului, asta nu e o chestiune de mass media. Cat mai dureaza pana cand institutiile statului se autosesizeaza!?”

 

Preluat de aici:

http://inliniedreapta.net/monitorul-neoficial/dragos-paul-aligica-de-ani-de-zile-o-mana-de-neispraviti-si-canalii-mercenare-terorizeaza-mediatic-o-tara/


Follow

Get every new post delivered to your Inbox.

Join 185 other followers