In Memoriam Marin Constantin

02/01/2011

A incetat din viata un mare artist, un om care si-a dedicat viata valorilor inaltatoare ale spiritului.  Am avut sansa sa fiu la Bucuresti in iunie 2010 si sa particip la festivitatea de la Sala Mica a Palatului organizata in cinstea maestrului Marin Constantin. Am stat de vorba atunci cu domnia sa, am discutat lucruri legate de necesitatea asumarii trecutului.  Am fost in acea seara de neuitat martorul unei veritabile avalanse a iubirii si gratitudinii pentru cel care a intemeiat o scoala si a reconstruit, impreuna cu discipolii sai, un univers al transcendentei prin muzica religioasa, atata timp interzisa sub regimul comunist.  In anii in care unii ridicau statuie imposturii de partid si de stat, maestrul Marin Constantin si corul Madrigal ne-au ajutat sa traim demn si sa nu ne pierdem speranta.  Transmit si pe aceasta cale cele mai sincere condoleante lui Noemi, lui Ion si familiilor lor.

Maestrul Marin Constantin, fondatorul şi dirijorul celebrului cor Madrigal, a murit, aseară, la vârsta de 85 de ani, informează Agerpres.

Compozitor şi dirijor, Marin Constantin a pus bazele corului Madrigal în 1963, fiind un specialist renumit în muzica renascentistă, cântul gregorian şi baroc precum şi muzica tradiţională românească.

Născut în Uretea, judeţul Prahova, la 27 februarie 1925, a absolvit Conservatorul din Bucureşti (1949) şi a urmat în paralel Facultatea de Filosofie (pedagogie-psihologie). A fost doctor în muzicologie şi filosofie a muzicii (1985). S-a dedicat muzicii, debutând ca dirijor de coruri studenţeşti şi de amatori (1949-1953). Din 1954, a fost şeful sectorului muzical în Casa Centrală a Creaţiei Populare (1954-1955), director general, dirijor al Ansamblului Tineretului din România (1951-1974), secretar al Consiliului muzicii din Ministerul Culturii (1960-1965), apoi conferenţiar la catedra de dirijor de cor la Conservator (din 1960). Între 1966-1969 a fost directorul general al Operei Române.

 

A fost fondator, dirijor şi director pe viaţă al Corului de cameră Madrigal. Din 7 iulie 1963, când a avut loc primul concert, până la concertul de adio din 1999, a fost dirijorul Corului „Madrigal” al Conservatorului Bucureşti, un ansamblu de excepţie, care s-a făcut cunoscut prin numeroase turnee în toată lumea, întreprinse de-a lungul anilor. Maestrul a susţinut peste 3.500 de concerte în ţară şi în lume, în festivaluri: George Enescu (România), Bordeaux (Franţa), Viena (Austria), Handel (Germania), UNICEF (Franţa), Toamna Varşoviană (Polonia, Anul Marcian (Veneţia, Italia), Primăvara la Praga (Cehia), Musica Antiqua Europae Orientalis (Polonia, Ohridsko Leto şi Belef (Belgrad), Olanda etc.

A înregistrat zece discuri sub genericul „Arta construcţiei şi interpretării corale” (comandă Columbia, SUA), CD-uri şi DVD-uri cu Madrigal, filme documentare.

Contribuţia în domeniul muzicii corale, ca dirijor şi compozitor, i-a fost recunoscută prin premii şi distincţii: premii la Concursul internaţional al Festivalului Mondial al Tineretului (Bucureşti -1953, Moscova -1957, Viena -1959), Premiul Criticii Muzicale Germane (Germania, 1971), „Il Sagitario d’Oro” (Italia, 1976), Diploma de onoare şi Premiul „Grand Due Adolf” (Luxembourg, 1979), Premiul excepţional A.T.M. (1983) pentru tratatul „Arta construcţiei şi interpretării corale” (1983), titlul de „Goodwill Ambasador UNESCO’” (1992), titlul „Omul Internaţional al Anului” (1990, 1992, 1994), titlul de „Doctor Honoris Causa” al Academiei de Muzică „Gh. Dima” din Cluj-Napoca (1994), „Crucea Patriarhală a Sf. Sinod” din România (2000), Ordinul Naţional „Serviciul Credincios” în grad de Mare Ofiţer (2000), Premiul pentru „Vocaţia măiestriei artistice”, oferit de Fundaţia Balcanii şi Europa (2006). Pentru întreaga activitate este menţionat în şapte ediţii „Who’s Who” din Anglia şi America şi în prestigiosul „The New Grove Dictionary of Music and Musicians”.


Nigel Kennedy – Bach – BWV 1041 – I – Allegro moderato

24/05/2010

Seninatatea sperantei: Fur Elise, Ivo Pogorelitch (piano)

24/12/2009

O recomandare: “Zhivago’s Children” şi Calendarul lunii iunie (2009)

17/06/2009

Citesc în aceste zile noua carte a lui Vladislav Zubok intitulată Zhivago’s Children (2008) – o cronică panoramică a destinului intelighenţiei ruse de la moartea lui Stalin şi până la năruirea Uniunii Sovietice. O istorie în care tragedia se îngemănează cu sublimul, naivitatea cu altruismul, utopia cu vulnerabilitatea. Între personajele acestui thriller istoric: Boris Pasternak insusi, Anna Ahmatova, Nadejda Mandelstam, Bulat Okudjava, Iosif Brodski, Andrei Siniavski, Yuli Daniel, Evgheni Evtuşenko, Andrei Voznesenski, Robert Rojdestvenski, Bella Ahmadulina, intempestivul Nikita Hruşciov şi ginerele său, redactorul-şef al ziarului Izvestia, Alexei Adjubei, Konstantin Simonov, Aleksandr Tvardovski,  Konstantin Paustovski, Ilya Ehrenburg, Aleksander Soljeniţîn, Lidia Ciukovskaia, Mihail Gorbaciov, intelectualii “saizecisti” din jurul revistei Problemele pacii si socialismului de la Praga (intre care Anatoli Cerniaev, ulterior consilierul lui Gorbaciov pe probleme externe), Andrei Saharov, fizicianul Lev Landau, actorii Aleksei Batalov şi Inokentii Smoktunovski, poetul Arseni Tarkovski şi fiul său, genialul cineast Andrei Tarkovski, regizorii Mihail Romm şi Grigori Ciuhrai, disidentii Alik Ginsburg, Lev Kopelev, Raisa Orlova, Lev Timofeiev, Liudmila Alekseieva, precum şi celebrii polimaţi ortodocşi Serghei Averinţev şi Dmitri Lihaciov. Lista este, evident, incompletă. Despre cei mai multi am aflat, de-a lungul anilor, din emisiunile Monicai Lovinescu, de la Europa Libera.  Cartea lumineaza meandrele si culisele luptei dintre intelighentia liberala si stalinistii de diverse orientari, uniti sub semnul fanatismului rusocentric, al antisemitismului, anti-occidentalismului si anti-modernismului.  Deci eterna marota a luptei impotriva “cosmopolitilor fara radacini”. O carte despre dialectica deziluziei si fenomenologia revoltei.

Voi reveni asupra acestei fascinante cărţi pe care o consider o comoară intelectuală. În următoarele trei săptămâni voi fi în România, având acces relativ ocazional la Internet. Să spun doar că voi încerca să pun pe blog calendarul prezenţelor mele publice. Pentru  moment, anunţ că voi vorbi la New Europe College, vineri 19 iunie, la ora 18.00, alaturi de Emil Hurezeanu si de ambasadorul Poloniei,  în cadrul prezentării volumului lui Adam Michnik; sâmbătă 20 iunie la ora 11.00, la standul Humanitas de la Bookfest, lansez noi titluri din colecţia Zeitgeist; la ora 13.00, la standul Polirom, voi fi împreună cu Adam Michnik, Silviu Lupescu si Jaroslaw Godun; la ora 15.00, la standul Curtea Veche voi vorbi despre cartea lui Devis Grebu şi Teodor Baconsky; la ora 17.00, la Galaxia Gutenberg, împreună cu Cristian Preda şi Cătălin Avramescu voi vorbi despre noua carte a Terezei-Brânduşa Palade, consacrată problemei atât de stringente a relativismului moral; duminică 21 iunie, la ora 12.00, alături de Valeriu Stoica, Cristian Preda şi Gabriel Liiceanu, voi vorbi despre volumul Reconstrucţia dreptei (co-autori: V. Stoica şi Dragoş Paul Aligică).

Voi posta din vreme informaţii privind prezentările pe care le voi face sub egida Institutului de Studii Populare şi a Muzeului Naţional al Literaturii Române.


Ewa Demarczyk, Tuwim şi însângeratul veac XX – Tomaszów

04/06/2009

Pentru cei din generaţia mea, festivalul CERBUL DE AUR de la Braşov ne-a oferit, în anii 1970, şansa unică a contactului direct cu multe voci intrate de acum în legendă. Între ele, Ewa Demarczyk – supranumită “îngerul negru al cântecului polonez”. Puteţi asculta aici, cât se poate de potrivit pentru ziua de 4 iunie, la aniversarea rezultatului Mesei Rotunde din Polonia (victoria istorica a Solidaritatii la primele alegeri libere dintr-un stat al Blocului Sovietic pe cale de dezagregare), dar si la comemorarea masacrului din Piata Tienanmen, melodia pe versurile marelui poet Julian Tuwim (“Masa rotunda” / “Przy okrągłym stole”).

Despre Julian Tuwim, Aleksander Wat, Antoni Slonimski si destinul cercului  intelectual Skamander a scris o spendida carte Marci ShoreCaviar and Ashes: A Warsaw Generation’s Life and Death in Marxism, 1918-1968 (Yale University Press, 2006).  Sa mai spun ca dupa iesirea sa din inchisoare, la inceputul anilor 70, Adam Michnik a fost secretarul personal al lui Antoni Slonimski.  Cand l-am intrebat cum se numeste fiul sau, mi-a raspuns prompt: “Antoni, bien-sur”.

Iata un fragment dintr-un poem de Tuwim ales drept motto al concluziei cartii lui Marci Shore“All the demons took them all/demons took them all/demons took them all/Until from laughter monkey fell/From astral carousel.”

English translation:

 

Would you consider, my darling
To go to Tomaszow for a day?
Maybe that very same September silence,
Still can be found there, in the golden dusk…
In that white house, in that room,
Which strangers filled up with their furniture,
We have to finish our conversation,
That from the past, sadly uncompleted.
It’s there where at the round table, still
We are sitting very still, like bewitched!
Who will rescue us from that spell?
Who will shake us awake out of cruel oblivion?
The salty little drop is still flowing
To my lips from my fair eyes,
And you answering me nothing
And you are eating white grapes.
And yet, my eyes are signing to you:
“Du holde Kunst, and my heart is cracking!”
And I have to go, so you are saying goodbye,
But your hand doesn’t tremble in mine’s
And I went, I left
That conversation broke like a dream,
And I blessed and cursed you:
Du holde Kunst! So  without a word?
That white house, that dead room
Even today is surprised, doesn’t believe.
The strangers had put their furniture there,
And they were leaving it in thoughtful sadness.
But – everything has been left there!
Even that very same September silence
So, would you consider, my dearest,
To go to Tomaszow for a day again?

 

Read the rest of this entry »


Marie Laforet – Ivan, Boris & Moi

23/05/2009

Krystian Zimerman (1975): Chopin Mazurka Op.24, No.1

22/05/2009

O interpretare memorabila a unor pagini din Chopin.


À quoi ça sert Paris?

18/05/2009

Barbara, “Göttingen” şi Uniunea Europeană

17/05/2009

Atunci cind unii se intreaba de ce ne-ar pasa de Europa unita, la ce serveste constructia visata de Jean Monnet, Alexandre Kojeve, Konrad Adenauer, Alcide de Gasperi, Maurice Schumann, Paul-Henri Spaak, Charles de Gaulle, Aldo Moro, Pierre Mendes-France, merita, zic eu, sa (re)ascultam acest minunat cantec. Urile nu sunt eterne, rivalitatile dintre natiuni pot fi surmontate, reconcilierea si colaborarea democratiilor sunt posibile si necesare. Trebui amintit aici si profesorul Ghita Ionescu, mentorul atator politologi englezi si romani (Karen Fogg, Judy Batt, Alina Mungiu-Pippidi, Stelian Tanase, subsemnatul), partizan consecvent al ideii unificarii europene, chiar atunci cand aceasta pozitie era una nu tocmai populara…


Donovan: Donna, Donna

15/05/2009

On a wagon, bound for market
Theres a calf with a mournful eye
High above him, theres a swallow
Winging swiftly through the sky
How the winds are laughing
They laugh with all their might
Laugh and laugh the whole day through
And half the summers night
Donna donna
Stop complaining, said the farmer
Who told you a calf to be?
Why dont you have wings to fly with
Like the swallow so proud and free
Calves are easily bound and slaughtered
Never knowing the reason why
But whoever treasures freedom
Like the swallow has learned to fly
Donna donna

On a wagon, bound for market

Theres a calf with a mournful eye

High above him, theres a swallow

Winging swiftly through the sky

 

How the winds are laughing

They laugh with all their might

Laugh and laugh the whole day through

And half the summers night

Donna donna

 

Stop complaining, said the farmer

Who told you a calf to be?

Why dont you have wings to fly with

Like the swallow so proud and free

Calves are easily bound and slaughtered

Never knowing the reason why

But whoever treasures freedom

Like the swallow has learned to fly

Donna donna


Follow

Get every new post delivered to your Inbox.

Join 119 other followers