O recomandare: “Zhivago’s Children” şi Calendarul lunii iunie (2009)

Citesc în aceste zile noua carte a lui Vladislav Zubok intitulată Zhivago’s Children (2008) – o cronică panoramică a destinului intelighenţiei ruse de la moartea lui Stalin şi până la năruirea Uniunii Sovietice. O istorie în care tragedia se îngemănează cu sublimul, naivitatea cu altruismul, utopia cu vulnerabilitatea. Între personajele acestui thriller istoric: Boris Pasternak insusi, Anna Ahmatova, Nadejda Mandelstam, Bulat Okudjava, Iosif Brodski, Andrei Siniavski, Yuli Daniel, Evgheni Evtuşenko, Andrei Voznesenski, Robert Rojdestvenski, Bella Ahmadulina, intempestivul Nikita Hruşciov şi ginerele său, redactorul-şef al ziarului Izvestia, Alexei Adjubei, Konstantin Simonov, Aleksandr Tvardovski,  Konstantin Paustovski, Ilya Ehrenburg, Aleksander Soljeniţîn, Lidia Ciukovskaia, Mihail Gorbaciov, intelectualii “saizecisti” din jurul revistei Problemele pacii si socialismului de la Praga (intre care Anatoli Cerniaev, ulterior consilierul lui Gorbaciov pe probleme externe), Andrei Saharov, fizicianul Lev Landau, actorii Aleksei Batalov şi Inokentii Smoktunovski, poetul Arseni Tarkovski şi fiul său, genialul cineast Andrei Tarkovski, regizorii Mihail Romm şi Grigori Ciuhrai, disidentii Alik Ginsburg, Lev Kopelev, Raisa Orlova, Lev Timofeiev, Liudmila Alekseieva, precum şi celebrii polimaţi ortodocşi Serghei Averinţev şi Dmitri Lihaciov. Lista este, evident, incompletă. Despre cei mai multi am aflat, de-a lungul anilor, din emisiunile Monicai Lovinescu, de la Europa Libera.  Cartea lumineaza meandrele si culisele luptei dintre intelighentia liberala si stalinistii de diverse orientari, uniti sub semnul fanatismului rusocentric, al antisemitismului, anti-occidentalismului si anti-modernismului.  Deci eterna marota a luptei impotriva “cosmopolitilor fara radacini”. O carte despre dialectica deziluziei si fenomenologia revoltei.

Voi reveni asupra acestei fascinante cărţi pe care o consider o comoară intelectuală. În următoarele trei săptămâni voi fi în România, având acces relativ ocazional la Internet. Să spun doar că voi încerca să pun pe blog calendarul prezenţelor mele publice. Pentru  moment, anunţ că voi vorbi la New Europe College, vineri 19 iunie, la ora 18.00, alaturi de Emil Hurezeanu si de ambasadorul Poloniei,  în cadrul prezentării volumului lui Adam Michnik; sâmbătă 20 iunie la ora 11.00, la standul Humanitas de la Bookfest, lansez noi titluri din colecţia Zeitgeist; la ora 13.00, la standul Polirom, voi fi împreună cu Adam Michnik, Silviu Lupescu si Jaroslaw Godun; la ora 15.00, la standul Curtea Veche voi vorbi despre cartea lui Devis Grebu şi Teodor Baconsky; la ora 17.00, la Galaxia Gutenberg, împreună cu Cristian Preda şi Cătălin Avramescu voi vorbi despre noua carte a Terezei-Brânduşa Palade, consacrată problemei atât de stringente a relativismului moral; duminică 21 iunie, la ora 12.00, alături de Valeriu Stoica, Cristian Preda şi Gabriel Liiceanu, voi vorbi despre volumul Reconstrucţia dreptei (co-autori: V. Stoica şi Dragoş Paul Aligică).

Voi posta din vreme informaţii privind prezentările pe care le voi face sub egida Institutului de Studii Populare şi a Muzeului Naţional al Literaturii Române.

Ewa Demarczyk, Tuwim şi însângeratul veac XX – Tomaszów

Pentru cei din generaţia mea, festivalul CERBUL DE AUR de la Braşov ne-a oferit, în anii 1970, şansa unică a contactului direct cu multe voci intrate de acum în legendă. Între ele, Ewa Demarczyk – supranumită “îngerul negru al cântecului polonez”. Puteţi asculta aici, cât se poate de potrivit pentru ziua de 4 iunie, la aniversarea rezultatului Mesei Rotunde din Polonia (victoria istorica a Solidaritatii la primele alegeri libere dintr-un stat al Blocului Sovietic pe cale de dezagregare), dar si la comemorarea masacrului din Piata Tienanmen, melodia pe versurile marelui poet Julian Tuwim (“Masa rotunda” / “Przy okrągłym stole”).

Despre Julian Tuwim, Aleksander Wat, Antoni Slonimski si destinul cercului  intelectual Skamander a scris o spendida carte Marci ShoreCaviar and Ashes: A Warsaw Generation’s Life and Death in Marxism, 1918-1968 (Yale University Press, 2006).  Sa mai spun ca dupa iesirea sa din inchisoare, la inceputul anilor 70, Adam Michnik a fost secretarul personal al lui Antoni Slonimski.  Cand l-am intrebat cum se numeste fiul sau, mi-a raspuns prompt: “Antoni, bien-sur”.

Iata un fragment dintr-un poem de Tuwim ales drept motto al concluziei cartii lui Marci Shore“All the demons took them all/demons took them all/demons took them all/Until from laughter monkey fell/From astral carousel.”

English translation:

 

Would you consider, my darling
To go to Tomaszow for a day?
Maybe that very same September silence,
Still can be found there, in the golden dusk…
In that white house, in that room,
Which strangers filled up with their furniture,
We have to finish our conversation,
That from the past, sadly uncompleted.
It’s there where at the round table, still
We are sitting very still, like bewitched!
Who will rescue us from that spell?
Who will shake us awake out of cruel oblivion?
The salty little drop is still flowing
To my lips from my fair eyes,
And you answering me nothing
And you are eating white grapes.
And yet, my eyes are signing to you:
“Du holde Kunst, and my heart is cracking!”
And I have to go, so you are saying goodbye,
But your hand doesn’t tremble in mine’s
And I went, I left
That conversation broke like a dream,
And I blessed and cursed you:
Du holde Kunst! So  without a word?
That white house, that dead room
Even today is surprised, doesn’t believe.
The strangers had put their furniture there,
And they were leaving it in thoughtful sadness.
But – everything has been left there!
Even that very same September silence
So, would you consider, my dearest,
To go to Tomaszow for a day again?

 

Read the rest of this entry »

Marie Laforet – Ivan, Boris & Moi

Krystian Zimerman (1975): Chopin Mazurka Op.24, No.1

À quoi ça sert Paris?

Barbara, “Göttingen” şi Uniunea Europeană

Atunci cind unii se intreaba de ce ne-ar pasa de Europa unita, la ce serveste constructia visata de Jean Monnet, Alexandre Kojeve, Konrad Adenauer, Alcide de Gasperi, Maurice Schumann, Paul-Henri Spaak, Charles de Gaulle, Aldo Moro, Pierre Mendes-France, merita, zic eu, sa (re)ascultam acest minunat cantec. Urile nu sunt eterne, rivalitatile dintre natiuni pot fi surmontate, reconcilierea si colaborarea democratiilor sunt posibile si necesare. Trebui amintit aici si profesorul Ghita Ionescu, mentorul atator politologi englezi si romani (Karen Fogg, Judy Batt, Alina Mungiu-Pippidi, Stelian Tanase, subsemnatul), partizan consecvent al ideii unificarii europene, chiar atunci cand aceasta pozitie era una nu tocmai populara…

Donovan: Donna, Donna

On a wagon, bound for market
Theres a calf with a mournful eye
High above him, theres a swallow
Winging swiftly through the sky
How the winds are laughing
They laugh with all their might
Laugh and laugh the whole day through
And half the summers night
Donna donna
Stop complaining, said the farmer
Who told you a calf to be?
Why dont you have wings to fly with
Like the swallow so proud and free
Calves are easily bound and slaughtered
Never knowing the reason why
But whoever treasures freedom
Like the swallow has learned to fly
Donna donna

On a wagon, bound for market

Theres a calf with a mournful eye

High above him, theres a swallow

Winging swiftly through the sky

 

How the winds are laughing

They laugh with all their might

Laugh and laugh the whole day through

And half the summers night

Donna donna

 

Stop complaining, said the farmer

Who told you a calf to be?

Why dont you have wings to fly with

Like the swallow so proud and free

Calves are easily bound and slaughtered

Never knowing the reason why

But whoever treasures freedom

Like the swallow has learned to fly

Donna donna

Glenn Gould, Goldberg Variations (Aria)

Georges Brassens: Il n’y a pas d’amour heureux

Jean Moscopol, “omagiu” pentru Liuba Chişinevschi

Cantecele anticomuniste din exil ale lui Jean Moscopol sunt de fapt tot atitea acte de acuzare la adresa unui regim barbar pentru care insasi invocarea ideii de drepturi ale omului era o crima politica. Cine a citit Memoriile mandarinului valah de Petre Pandrea îşi va aminti nu numai atmosfera irespirabilă a epocii, ci şi referinţele la tandemul Iosif-Liuba Chişinevschi. De formatie muncitoare tipografa, aceasta din urmă, al cărei nume de familie a fost adoptat de cel pe care Iosif Sava îl numea “un croitoraş analfabet”, era una din amazoanele aparatului clandestin. A cunoscut in propria familie efectele terorii bolsevice.  Iata ce-mi scria, la 26 septembrie 1989, fiul ei si al lui Iosif, Gheorghe Chisinevschi (intre timp decedat): “Am avut noi insine in familie victime ale terorii staliniste; un frate al mamei a fost impuscat in 1937, o sora de-a ei a stat in lagar etc” (textul complet al scrisorii l-am publicat in Studii si materiale de istorie contemporana, vol. 7, 2008, pp. 191-197).  Aceste tragedii nu au zdruncinat convingerile de granit ale Liubei Chisinevschi.  După 1945, ea a devenit membră a CC al PCR, secretara a Prezidiului Marii Adunări Naţionale, vicepreşedintă a Confederaţiei Generale a Muncii (cureaua de transmisie sindicală a PCR), figura de frunte a ARLUS şi a nenumărate comitete şi comiţii. În 1957, când s-a prăbuşit Ioşka, Gh. Gheorghiu-Dej i-a propus Liubei să divorţeze, oferindu-i opţiunea de-a deveni “prima doamnă a ţării”. Cântecul lui Moscopol vorbeşte despre le triste destin des dignitaires déchus.

Liuba a refuzat oferta lui Gheorghiu Dej. La vremea respectivă, ar trebui adăugat, Liuba era cunoscută drept o activistă modestă: circula în cartierul Primăverii pe bicicletă. În ultimii ani de viaţă a dezvoltat un Parkinson agresiv. Doi gemeni care locuiau în zonă, emigrând ulterior în Australia (şi având pe vremea aceea oarecare umor), obişnuiau s-o numească pe Liuba “cea mai negativistă femeie din lume” (aluzie nemiloasă la efectele bolii).

Petre Pandrea greşea într-o singură privinţă: tovarăşa Liuba nu era nepoata lui Lazar Moiseievici Kaganovici. In 1971, Liuba Chişinevschi a fost decorată de Nicolae Ceauşescu cu ordinul Tudor Vladimirescu pentru merite deosebite în construirea socialismului. Am întâlnit-o de câteva ori în viaţă când ne-a povestit, mie şi altor prieteni, întâlnirile cu I.V. Stalin şi ne-a relatat lucruri fascinante despre prima fază a ascensiunii cuplului Ceauşescu.

Concluzia: oricâte servicii ai fi adus de-a lungul timpului cauzei “providenţiale” a proletariatului, Kremlinul (Partidul) nu iartă.

PS: Pentru a ilustra absurditatea, chiar demenţa epocii şi, mai ales, contribuţia personală a şefului suprem al propagandei comuniste, iată un fragment dintr-o şedinţă a Consiliului de Miniştri din aprilie 1953, când s-a discutat modificarea după model sovietic a Codului Penal:

“Astfel, I. Chişinevschi întreaba “care este deosebirea dintre mijloace si instrumente”. Raspunde un participant, Feller: “Prin instrument se întelege când cumperi, de exemplu, un revolver; unele intra la fel aici, mijlocul are sfera mare; instrumentele sunt scule”.

Totusi, insista I. Chisinevschi, “se spune despre guvernele marionete care sunt în mâinile imperialistilor ca sunt unelte si instrumente”. “Instrumentul – precizeaza Al. Voitinovici – este obiectul fizic pe care îl folosesc ei, iar mijloacele sunt conditiunile din afara pentru a putea utiliza aceste instrumente”. Prim-vicepresedintele Consiliului de Ministri staruie si asupra stilului de redactare a fiecarui articol. “Dvs. stiti ce importanta are stilul; un cuvânt de prisos strica aspectul articolului. In ptroblema continutului, stilului uitati-va în aceasta [probabil Codul Penal], nu va este drag când citiţi definitia”?

In definirea tentativei si a infractiunii, dupa ce este citit textul sovietic, I. Chisinevschi accentueaza: “Cel mai indicat este (Andrei Ianuarievici) Vâsinschi, are indicatii foarte bune, apoi folositi, studiati concluziile la raportul tov. Stalin despre rezultatele primului plan cincinal; este un capitol de ascutirea luptei de clasa, unde da o serie de definitii infractiunii”. Se staruie si asupra definitiei vinei si vinovatiei. Intervine Feller care da citate din codurile penale din Bulgaria, Cehoslovacia si U.R.S.S. “In ce consta slabiciunea aceasta” îsi exprima. I. Chisinevschi dezacordul. Ca “ati copiat. Trebuie sa aprofundati, pentru ca aci se da o definitie. Definitia trebuie studiata si dezvoltata, prelucrata si aplicata la subiectul respectiv care se preocupa. Ce spune legea penala sovietica, considera crima… (citeste ruseste).”.

Notă (VT): La vremea respectivă, Chişinevschi era omul nr. 2 în Partid, membru al Biroului Politic, secretar al CC al PMR, prim-vicepreşedinte al Consiliului de Miniştri, supervizor al propagandei şi culturii (aghiotantul său fiind Leonte Răutu), al cadrelor – adjunctul său a fost Nicolae Ceauşescu. De asemenea, Chişinevschi era coordonatorul acţiunilor represive, cu funcţii de îndrumare a Securităţii, Miliţiei şi “Justiţiei”.