La sfarsitul saptamanii trecute, am fost la New York pentru doua zile. Am participat, vineri 9 octombrie, la Institutul Cultural Roman, la o masa rotunda prilejuita de aparitia excelentei lucrari a lui Andrei Oisteanu, Inventing the Jew : Antisemitic Stereotypes in Romanian and Other East-Central European Cultures (University of Nebraska Press, 2009, traducere in engleza de Mirela Adascalitiei, prefata de Moshe Idel). In sala in care se aflau peste 80 de persoane, au luat cuvantul, comentand bogatia documentara si profunzimea interpretativa a cartii, Randolph Braham (distinguished professor of political science, CUNY), Moshe Idel (Hebrew University, anul acesta Fellow la New York University, unul dintre cei mai respectati specialisti in gandirea religioasa iudaica), Vladimir Tismaneanu si autorul cartii.
Recenzia mea la volumul lui Andrei Oisteanu a aparut intr-o versiune mai scurta in Times Literary Supplement si va fi publicata in extenso intr-o revista academica americana si in revista 22. Sa spun in treacat ca foarte curand va apare in TLS recenzia mea la cartea Martei Petreu despre relatia dintre Mihail Sebastian si Nae Ionescu. Dezbaterea de la ICR New York s-a caracterizat prin impecabilul profesionalism al organizarii si inalta calitate a interventiilor (intrebari, comentarii). Am intalnit printre participanti vechi cunostinte bucurestene, medici, istorici de arta, filologi, arhitecti, oameni cu cariere impresionante la New York, Philadelphia etc, precum si multi doctoranzi originari din tara. Erau prezenti si numerosi americani fara radacini romanesti dar interesati de subiect, limba utilizata fiind in chip normal engleza.
Sambata trecuta am avut bucuria sa vizitez retrospectiva Vasily Kandinsky de la Muzeul Guggenheim. Am petrecut acolo cateva ceasuri de neuitat in compania lui Andrei Oisteanu si a prietenului nostru comun Stefan Benedict. Am vazut panze de Kandinsky pe care le stiam de la Munchen, altele de la MOMA, multe pe care le cunoasteam doar din albume. Intregul Muzeu Guggenheim este in aceste saptamani un spatiu Kandinsky. Am fost din adolescenta atras de expresionism, de culorile magice ale artistilor grupati in Der Blaue Reiter. L-am iubit, il iubesc si acum pe Franz Marc. Cartea lui Kandinsky despre spiritualitate in arta (1913) a fost una din lecturile mele formative. Dezagregarea formelor traditionale si reconstructia lor intr-un alt univers vizual si metafizic au facut din Kandinsky, ca si din Paul Klee, unul dintre marii deschizatori de drumuri ai artei moderne.
In dupa-amiaza aceleiasi zile ne-am intalnit cu poetul si eseistul Valery Oisteanu si sotia sa Ruth la ei acasa, in East Village. O conversatie fabulos-arborescenta, eruditie, umor irezistibil, dar si un fel de tristete, de Weltschmerz, pentru valorile disparute ale unei Europe distrusa de comunism si fascism. Il cunosc pe Valery de ani de zile (de prin 1966, poate mai devreme, a fost coleg de clasa in liceu cu sora mea Rodica), si il consider drept unul dintre cei mai rafinati si avizati specialisti in avangarda secolului XX, de la cubism si expresionism la expresionismul abstract, de la dadaism si suprarealism la experimentele cele mai recente. Am vorbit pe larg despre expozitia Entartete Kunst (Arta degenerata) organizata de Hitler si Goebbels in 1937 pentru “a demasca” modernismul artistic. O expozitie in care picturile lui Kandinsky erau stigmatizate precum acelea ale altor genii ale artei secolului XX. Tot asa cum erau arta moderna fusese excomunicata de comisarii bolsevici ai “iluminarii maselor”.
Iata mai jos linkul la articolul sau despre expozitia Kandinsky aparut in revista new-yorkeza Brooklyn Rail.
http://www.brooklynrail.org/2009/10/artseen/vasily-kandinsky
