M-am intors de la Boston unde am participat la conventia organizatiei profesionale American Association for the Advancement of Slavic Studies. Dezbateri fascinante, conversatii febrile legate de anul 1989, de confruntarea cu trecutul totalitar, de Rusia si dilemele ei (vechi si noi), etc etc Mi-am amintit de conventia din noimebrie 1989, de la Chicago, cand am vorbit alaturi de regretatul Mihai Botez, incercand sa anticipam ce avea sa urmeze in Romania…
Am lansat cu acest prilej volumul Stalinism Revisited: The Establishment of Communist Regimes in East-Central Europe, editat de mine si aparut la Central European University Press. Au vorbit Brad Abrams, specialist in istorie ceha si ambasadorul Thomas Simons (ambii prezenti cu studii in volum). Am participat la o masa rotunda, impreuna cu Peter Gross (University of Tennesee) , Grigore Pop-Eleches (Princeton) si Peter Wagner (University of Wisconsin) despre alegerile din Romania (2008 si 2009). Am vorbit despre ceea ce eu consider a fi miza alegerilor de duminica viitoare si din 6 decembrie: se va termina sau nu sistemul Iliescu?
Maine, chiar in ziua aniversarii sfarsitului Zidului Rusinii, moment simbolic suprem al incheierii ciclului istoric inaugurat de Primul Razboi Mondial si revolutia bolsevica, incepe o conferinta internationala despre dramaticul, formidabilul, incredibilul, incandescentul an revolutionar 1989 si consecintele sale. O inlantuire de evenimente care au marcat o generatie. Unul din acele puncte nodale ale istoriei, pe drept cuvant numit de Papa Ioan Paul al II-lea annus mirabilis.
Cum scrie The Economist in editorialul sau din 7 noiembrie 2009:
“The destruction of the Iron Curtain on November 9th 1989 is still the most remarkable political event of most people’s lifetimes: It set free millions of individuals and it borught to an end a global conflict that threatened nuclear annihilation. For liberals in the West, it still stands as a reminder both of what has been won since and what it is still worth fighting for.”
Iata mai jos anuntul Institutului Cultural Roman, principalul sustinator al acestui proiect intelectual realizat in colaborare cu University of Maryland, Woodrow Wilson International Center for Scholars, Georgetown University si Ambasada Romaniei de laWashington. Este a treia conferinta menita sa construiasca punti intre intelectualii din Romania ori originari din Romania (istorici, filosofi, specialisti in drepturile omului si retorica, politologi, scriitori, jurnalisti) si colegii lor din Occident. Prima conferinta din aceasta serie a avut loc in 2007 pe tema stalinizarii Europei de Est si Centrale. Volumul nascut din acel eveniment a aparut luna aceasta la Central European University Press si va fi oficial lansat la Boston, la conventia anula a organizatiei academice American Association for the Advancement of Slavic Studies sambata, 14 noiembrie.
“În zilele de 9 şi 10 noiembrie 2009, Institutul Cultural Român şi profesorul Vladimir Tismaneanu, directorul Center for the Study of Post-Communist Societies (University of Maryland-College Park), în colaborare cu Woodrow Wilson International Center for Scholars, Edmund Walsh School of Foreign Service (Georgetown University) şi Ambasada României în S.U.A., vor organiza conferinţa “The End and the Beginning: The Revolutions of 1989 and the Resurgence of History”. Acest eveniment este al treilea dintr-o serie de conferinţe organizate de instituţiile amintite mai sus începând cu anul 2007. Prima s-a numit ”Stalinism Revisited: The Establishment of Communist Regimes in East-Central Europe and the Dynamics of the Soviet Bloc” (Washington D.C., 29-30 noiembrie 2007), iar a doua “Promises of 1968: Crisis, Illusions and Utopia” (Washington D.C.,6-7 noiembrie 2008).
Evenimentul din acest an are ca obiectiv analiza naturii, semnificaţiilor şi consecinţelor revoluţiilor din anul 1989 atât într-un cadru european cât şi global. Organizatorii doresc să ofere o privire de ansamblu interdisciplinară şi complexă a acestui moment de turnură al istoriei contemporane. Dispariţia regimurilor comuniste în Europa Răsăriteană şi idealurile politice propuse de tumultul anului 1989 au provocat o reconsiderare a semnificaţiei unor concepte esenţiale pentru lumea în care trăim: democraţie, liberalism, societate civilă, egalitarianism, naţionalism, şi, de ce nu, chiar acela de revoluţie.”
Lista participantilor:
Dr. C.D.Mote – President, University of Maryland – College Park
State of Maryland Senator Jim Rosapepe – Former U.S. Ambassador to Romania
H.E. Adrian Vieriţă -Ambassador of Romania to the U.S.A.
Vladimir Tismaneanu – Director, Center for the Study of Post-Communist Societies, Professor, Department of Government and Politics, University of Maryland
Horia-Roman Patapievici -President, Romanian Cultural Institute
Charles Gati – Adjunct Professor of Russian and Eurasian Studies, School of Advanced International Studies/Johns Hopkins University
Agnes Heller – Hannah Arendt Professor of Philosophy and Political Science at the New School in New York
Gale Stokes – Mary Gibbs Jones Professor Emeritus of History, Rice University
Jeffrey Isaac – James H. Rudy Professor of Political Science and Director of the Indiana Democracy Consortium at Indiana University
A.Ross Johnson – former director of Radio Free Europe and senior scholar at the Woodrow Wilson International Center for Scholars
Jeffrey Herf – teaches Modern European and German political and intellectual history at the University of Maryland in College Park
Konrad Jarausch – Lurcy Professor of European Civilization at the University of North Carolina at Chapel Hill
James McAdams – William M. Scholl Professor of International Affairs and Director of Nanovic Institute for European Studies University of Notre Dame
Karol Soltan – Associate Professor of Government and Politics at the University of Maryland in College Park
Victor Zaslavsky – Professor of Political Sociology and the Director of the Transition Studies Center at the Free International University for Social Sciences, Guido Carli, Rome
Charles King – Professor of International Affairs and Government at Georgetown University
Vladislav Zubok – Professor, Department of History at Temple University, Philadelphia
Tom Gallagher – Professor of Ethnic Conflict and Peace at University of Bradford
Thomas Blanton – Director of the National Security Archive at George Washington University
Mills Kelly – Associate Director or the Center for History and New Media at George Mason University
Nick Miller – professor of history and chair of the department of history at Boise State University
Bradley Abrams – President of the Czechoslovak Studies Association
Emil Hurezeanu – former director of the Romanian department of Radio Free Europe
Catalin Avramescu – Assistant Professor in the Department of Political Science, University of Bucharest
Ioan T. Morar – Romanian journalist and civil society activist
Iulia Motoc – member of the United Nations Human Rights Committee and she teaches at the University of Bucharest
Noemi Marin – Director of Peace Studies Program, and Associate Professor of Communication at Florida Atlantic University
Lavinia Stan – Associate Professor at the Political Science Department of St. Francis Xavier University
Cornel Ban – fellow at the Watson Institute for International Studies, Brown University
Bogdan Iacob – PhD student, Central European University
This week’s TLS (Times Literary Supplement)
A note from the Editor
The anniversary of the annus mirabilis 1989 has encouraged inevitable analysis of why the Berlin Wall came down, why no one quite anticipated it and how much any single individual can in decent truth be praised or blamed. Vladimir Tismaneanu reviews a wide range of books that offer explanation, praising Victor Sebestyen for his “vivid portrait” of the Stalinist leaders of the time, detailing the “frantic womanizing” of East Germany’s Erich Honecker, the “pathological vanity” of Romania’s Nicolae Ceausescu and “the narrow-minded slyness” of the Bulgarian Todor Zhivkov. Did Mikhail Gorbachev make a decisive difference? The historian Constantine Pleshakov is dismissive of the Soviet reformer. Our reviewer concludes that he “dramatically altered the rules of the game”.
If the leaders of Eastern Europe were variously engaged in the run-up to their year of trial, those of 1914 shared a common pursuit, shooting birds from the sky. Miranda Carter has written a triple biography of George V, Wilhelm II and Nicholas II, stressing their shared mediocrity and passions. Nicholas is judged just about the worst of the three. Philipp Blom praises Carter’s “insistent gaze into characters that might have sprung from an imagination as merciless as Flaubert’s and as absurd as Gogol’s”.
With men like these, what role has there ever been for diplomats? Sir Jeremy Greenstock, UK ambassador to the UN during the Iraq war of 2003, has been prevented so far from publishing his own book of praise and blame for Blair, Bush and Saddam. This week he considers his former colleague Sir Ivor Roberts’s new edition of Satow’s Diplomatic Practice, a “treasure” for separating the calls of “duty from stupidity” and understanding how matters ought to be handled by men of reason.
This is also the issue of the TLS in which we review a selection of journals more specialized than our own. The “Golombok Rust Inventory of Marital State” is, it seems, a critical tool for subscribers to the Journal of Sex and Marital Therapy.
Peter Stothard
PS Voi posta in curand eseul-recenzie pe website-ul meu:
Remarcabil articolul semnat de jurnalistul Piotr Smolar in influentul cotidian Le Monde (31 oct.-1 noiembrie 2009). Aflam lucruri fascinante despre situatia arhivelor, despre acele 3% din doasarele securitatii pe care SRI nu le preda CNSAS intrucat ar fi “de siguranta nationala”, despre amintire, adevar, mistificare si uitare. Despre persistenta suspiciunii in climatul public, mostenire otravita a dictaturii comuniste. Despre abjectia delatorilor si despre curajul celor care au infruntat sistemul.
Sa spun ca (si) in virtutea biografiei sale, Piotr cunoaste in chip exceptional istoria Europei de Est (tatal sau, Aleksander Smolar, a fost unul dintre liderii revoltei studentesti de la Universitatea din Varsovia din martie 1968, a fost inchis, apoi a emigrat in Franta unde s-a afirmat ca unul dintre cei mai avizati analisti ai Estului european). La Bucuresti, ziaristul francez a stat de vorba cu Alexandru Gussi, consilier prezidential si politolog specializat in chestiunea memoriei comunismului, cu scriitorul si profesorul Stelian Tanase, cu istoricul Marius Oprea, presedintele IICCR, cu Germina Nagat, directoarea departamentului de investigatii din CNSAS, cu Dorin Dobrincu, director general al Arhivelor Nationale, cu George Maior, directorul SRI. Un articol onest, informat si necesar despre dilemele si imperativul confruntarii cu trecutul traumatic. Citind acest articol, dar si meditand asupra atacurilor ignobile impotriva demersului intiat de Traian Basescu, mi-au revenit in minte cuvintele lui Traian Ungureanu despre activitatea Comisiei Prezidentiale pe care am condus-o: “Unii dintre noi am crezut ca e vorba de autopsia cadavrului politic al comunismului romanesc. A fost de fapt o vivisectie”.
Una din recomandarile Raportului Final al Comisiei Prezidentiale pentru analiza dictaturii comuniste (Humanitas, 2007), a fost accesul liber la arhivele CC al PCR, in special cele legate de cadrele partidului, documente pastrate sub sapte peceti de catre cei prea putin interesati de examinarea obiectiva a adevarului istoric. Salut pe aceasta cale activitatea istoricilor si arhivistilor care au realizat acest pas important in directia confruntarii trecutului totalitar (referent Ioana Mihai, arhivisti Gabriel Catalan si Mircea Stanescu). Mentionez ca multe din aceste dosare nu au fost accesibile membrilor si expertilor Comisiei Prezidentiale, in pofida interventiilor repetate ale Presedintelui Traian Basescu. Cand am solicitat dosarul lui Ion Iliescu, ni s-a oferit, in chip cinic, fisa de cadre a unui omonim inginer horticultor.
Specialisti manipularii si mistificarii, propagandistii ceausisti mascati in istorici, nu aveau/nu au nici cel mai mic interes in luminarea acestor pagini tenebroase de istorie a Romaniei. Acum cativa ani, Ion Iliescu a acuzat demersul Comisiei Prezidentiale de “pasiunea de a ne uita prin gaura cheii”. Ne-a numit, “scribalai” obsedati de “scormonitul prin dosare”.
Biografiile activistilor, afirma Iliescu, nu conteaza pentru a intelege epoca. Abordarea noastra este multicauzala: conteaza structurile institutionale, nivelul explicatiilor macrosociale, dar si istoria subiectiva a nomenklaturii. Ne intereseaza autobiografiile celor care au guvernat bestiarium-ul comunist, cum si-au construit carierele, prin ce minciuni, masluiri, false eroisme, intrigi sordide, lovituri de pumnal pe la spate, hagiografii comandate oportunist, complicitati secrete, vendete, epurari si abuzuri…
Ne intereseaza aceste lucruri pentru ca este intru totul normal ca oamenii sa stie rolul unui Ion Iliescu si al amicilor sai in anii dictaturii comuniste. Mai ales ca marele preot al amneziei l-a uns pe dl Mircea Geoana drept favoritul sau in alegerile prezidentiale. Sperand (ori stiind) ca o presedintie Geoana ar fi de fapt a treia presedintie Iliescu.
Printre persoanele care apar în aceste documente se numără asadar activişti şi membri ai nomenclaturii comuniste ca: Manea Mănescu, Ilie Verdeţ, Alexandra Sidorovici, Serghei Niconov, Ana Toma, Petre Goncearuc, Alexandru Kiss, Solomon Kohn, Copetin Geza, Vanda Nicolschi, Maxim Berghian, Sara Roller (Zighlbaim), Lenin Alexei, Nicolae Popescu-Doreanu, Eduard Schlesinger, Tudor Avădanei, Vasile Pungan, Ion (Ioan) Iliescu, Ileana Răceanu, Afanase Mederezenco, Vasile Patilineţ, Nicolae Giosan, Adalbert Deutsch, Muslim Kerim, Iulian Ploştinaru, Gheorghe Marusi, Miu Dobrescu, Paul Niculescu-Mizil, Gheorghe Cioară, Lina Ciobanu, Mihai Dulea, Nicolae-Dan Fruntelată, Dumitru Ghişe, Pavel Ţugui, Ion Ardeleanu, Dumitru Popescu, Kovacs Emeric, Ion Vorovenci, Mihai Pleşiţă, Nicolae Chiper, Gherasim Morar, Iuliu Zagorski, Adalbert Pap, Gheorghe Vaida, Ion Gh. Văduva, Ludovic Fazekas, Ivanca Rudenco, lt.col.(Av) Tudor Panait Petcu, cpt. de rang. 1 Iosif Gheorghe Pricop, col.(I) Dumitru Ioan Popa, lt.col.(I) Nicolae Gheorghe Lupea, mr.(I) Teodor Sava Iacob, Ştefan Korodi, Gheorghe Lobonţ, col. Mircea Nicolai Şuhan, Nicolae Popeangă, Marcel Bosînceanu, Iosif (Iozsef) Breban, Gheorghe Racoviceanu, Ion Vătăşescu, Ştefan Mînăstireanu, Ervin Fleischer, Ion Tomescu, Gheorghe Diaconescu, Vasile Gh. Miron, Ioan Coman, Aurel Enoiu, Vasile Caba, Costică Chiţimia, Kiraly Carol, Victor Duculescu, Andrei Sütö, Maria Ghiţulică, Ştefan Hegedüs, Gheorghe Feier, Iginio Pavoni, gen.mr. Gheorghe Dumitru Moga, Mihai Gere, Gheorghe Homoştean, Tudor Postelnicu, Constantin Olteanu, Gheorghe Oprea, Petre Lupu, Iosif Uglar, Vasile Gherasim, Gheorghe Tinca, Viorel Faur, Mihai-Mircea Zelinschi, Wilhelm Helwig, Ion Hogea, Ilie-Sorin Şerbănescu, Iosif Banc, Florenţa Rusu, Ioan Cârcei, Ioan Pop D. Popa, Dumitru Petric, Gheorghe Neacşu, Ştefan Milcu, Gheorghe Pătuleanu, Ecaterina Ciutacu, Vasile Chelaru, Francisc Orban, Gheorghe Hidegcuti, Ion Bold, Aurel Feneşan, Gheorghe Moiş, Ioan Gall, Gheorghe Rusan, Raluca Rîpan, Ion Bălu, Anton Moisescu, Brâncoveanu Pogea, Teodor Bugnariu, Emil Condurachi, Ion Paicu; Ioachim Moga, Jakab Dezideriu, Sebestyen Karoly, Gheorghe Curinschi, Nicolae Şerban, Ion Busu, Aurel Retegan, Maria Mureşan, Jakab Katalin, Seres Gizella, Maria Jianu. Am marcat in rosu cateva nume cu deosebire semnificative pentru perioada de dinainte si de dupa decembrie 1989…
Comunicatul de mai jos probeaza punerea in practica a acestei recomandari a Comisiei Prezidentiale, asumata de seful statului in discursul din 18 decembrie 2006.
C O M U N I C A T D E P R E S Ă
Publicul interesat de studierea regimului comunist din România poate consulta acum documente inedite privind nomenclatura în inventarul Secţiei Organizatorice – „Dosare-Anexe” (1950-1989) din cadrul Fondului C.C. al P.C.R. la Sala de studiu a Arhivelor Naţionale ale României şi on-line
Începând de luni, 19 octombrie 2009, Arhivele Naţionale ale României pun la dispoziţia publicului interesat inventarul Secţiei Organizatorice – „Dosare-Anexe” (1950-1989) din cadrul Fondului C.C. al P.C.R. Acesta poate fi consultat atât prin Sala de studiu a instituţiei noastre (Bd. Regina Elisabeta 49, Bucureşti), cât şi pe site-ul Arhivelor Naţionale (www.arhivelenationale.ro).
Promovarea accesului liber, rapid, egal şi nediscriminatoriu la fondurile şi colecţiile aflate în administrarea Arhivelor Naţionale ale României continuă prin punerea la dispoziţia celor interesaţi de studierea regimului comunist din România a inventarului Secţiei Organizatorice – „Dosare-Anexe”(1950-1989) din cadrul Fondului C.C. al P.C.R. Astfel, procesul de deschidere către public a documentelor create de regimul comunist face un nou pas, în condiţiile în care solicitările de acces la acest fond au sporit simţitor în ultimii ani.
Printre persoanele care apar în aceste documente se află numeroşi activişti şi membri ai nomenclaturii comuniste. Pentru mai multe detalii privind epopeea acestor dosare, vă invităm să consultaţi prefaţa inventarului, accesibilă pe site-ul nostru.
Consultarea acestui inventar se poate realiza prin Sala de studiu a Arhivelor Naţionale, dar şi on-line.
Reamintim că, începând cu iulie 2007, Arhivele Naţionale ale României au pus la dispoziţia publicului numeroase fonduri arhivistice produse de Partidul Comunist sau de instituţiile partidului-stat. Ulterior, în decembrie 2008, a fost lansată Fototeca online a comunismului românesc (cea mai mare bază de date, accesibilă pe internet, gratuit, cu fotografii din timpul comunismului, http://fototeca.arhivelenationale.ro/). De asemenea, în iunie 2009 a fost demarată operaţiunea de introducere pe internet a inventarelor fondurilor şi colecţiilor aflate în depozitele instituţiei noastre (http://www.arhivelenationale.ro/index.php?lan=0&page=145). În acest context, postarea pe site a inventarului Secţiei Organizatorice – „Dosare-Anexe” (1950-1989) se încadrează hotărârii Arhivelor Naţionale de a se deschide cât mai mult publicului cercetător.
O discutie fascinanta s-a purtat ieri (24 octombrie) la conferinta de la Princeton, in legatura cu destinul politic si statutul epistemic (“production of knowledge“) a ceea ce s-a numit sovietologie. Nu a fost vorba in aceasta directie istorico-politologica de o naratiune dominanta (presupus partizana), menita sa justifice fobiile “complexului militar-industrial”. Cunoscutul critic cultural Paul Berman, autorul volumului Terror and Liberalism (tradus in romaneste la Curtea Veche in colectia “Constelatii”) a avansat ipoteze extrem de incitante pe acest subiect. Departe de a fi fost produsul exclusiv al Razboiului Rece, cum se afirma adeseori, sovietologia a demarat de fapt inca din anii ‘20. Cunoasterea fenomenului sovietic ca expresie a noului sistem care a fost totalitarismul s-a datorat, in mare masura, emigrantilor politici din Rusia (anarhisti, socialist-revolutionari si mensevici), apropiati de sindicatele americane si de formatiunile stangii anticomuniste. Berman a amintit rolul unei publicatii precum The New Leader.
In interventia mea am reamintit contributiile clarificatoare (stiintific si moral) ale unor Boris Nikolaevski, Robert Conquest, Boris Souvarine, Aleksandr Dallin, Adam Ulam, Henry Roberts, Leonard Shapiro, Raymond Aron, Zbigniew Brzezinski, Richard Pipes, Martin Malia. Cand a scris Originile totalitarismului, Hannah Arendt s-a documentat din aceste opere analitice. Nu mai putin importante au fost marturiile unor Arthur Koestler, Viktor Kravcenko, Jan Valtin, Whittaker Chambers, despre care a scris o carte superba, aparuta in 2009, John Fleming, profesor la Princeton, cu titlul The Anticommunist Manifestos. As mai spune ca volumele de istorie rusa scrise de un Orlando Figes combina traditia sovietologica si directia de analiza a subiectivitatii in anii dictaturilor comuniste. Cat priveste ceea ce s-a numit “scoala revizionista”, am amintit ca istorica Lynne Viola,profesoara la University of Toronto, a publicat recent u volum cu titlul The Unknown Gulag, despre stramutarile fortate de populatie din perioada colectivizarii staliniste. Un titlu de negandit in anii 70. Arhivele comunismului, indiferent de tara, au confirmat intuitiile sovietologiei, au probat defintiv, dincolo de orice indoiaala rationala, ca sistemele leniniste au fost intemeiate pe constrangere, violenta si minciuna.
Am afirmat ca intre Cold Warriors si fellow travellers, adevarul istoric a fost de partea celor dintai. Lucrul acesta reiese dintr-un volum in onoarea lui Robert Conquest, editat de Paul Hollander, despre care am scris o recenzie ce va apare in numarul pe luna octombrie al revistei Society. Sovietologia a studiat patologiile interne ale sistemului comunist si a spulberat iluziile privind pseudo-legitimitatea acestuia. Mai trebuie spus ca nu a existat un front, un bloc sovietologic. S-au exprimat voci si pareri diverse, dar nu s-au facut concesii la capitolul recunoasterii violentei intrinseci a bolsevismului, in oricare din ipostazele sale. Sovietologia a anticipat prabusirea din 1989-1991.
Voi reveni cu impresii de la aceasta conferinta de o impresionanta calitate a dezbaterilor, cu lucrari subsantiale scrise de cercetatori tineri, cu comentarii profunde venind de la senior scholars. Un film despre demonstratia din Piata Tienanmen si masacrul ordonat de birocratia comunista a fost de asemenea un prilej de a reconsidera semnificatiile dramatice ale anului revolutionar 1989. Tot in interventia mea, in cadrul panelului despre idealurile revolutiilor din 1989, m-am referit la filmul lui Corneliu Porumboiu “A fost/n-a fost”, la ambiguitatile halucinante ale unei revolutii soldate cu atiatia morti, dar si cu o guvernare neo-nomenklaturista de un cinism nepereche. Un film examinat ca emblematic petnru priceperea a ce s-a petrecut in 1989 in cartea lui Stephen Kotkin, The Uncivil Society. Un film despre care profesorul Kotkin imi spunea la la Princeton ca il considera o mini-capodopera.
Un prieten imi trimite linkul la un scurt metraj realizat in Republica Moldova.
Alt prieten imi trimite linkul la declaratia de raspuns a istoricilor din acea tara la afirmatiile ambasadorului rus la Chisinau despre “rusofobia” din manualele de istorie a romanilor din Republica Molodova:
Nu voi spune decat ca filmul capteaza perfect mizeria fara margini a comunismului post-comunist din acea tara: portretele lui Lenin si Voronin de pe peretii coscoviti, figurile idiotizate ale primarului, militianului si sicofantului de serviciu, pofta nebuna de adulatie a micul satrap, “iubirea de tarisoara”, trenurile care gonesc spre Vest lasand in spate un Est disperat, dezolat si parca pe veci uitat de lume si de istorie. Plictisul constrangator, violenta structurala si minciuna universalizata sunt pilonii pe care se intemeiaza toate sistemele comuniste. Situata in prelungirea revolutiilor din 1989, lupta din Moldova este una impotriva acestor racile. (VT)
Sunt la Washington, e soare, e Columbus Day, ma pregatesc sa scriu o mega-recenzie pentru TLS despre noile carti aparute pe tema 1989. Primesc, in zori de zi, un telefon de la Mediafax. “Ion Iliescu a numit Raportul Final o facatura nefericita”. Ma frec la ochi, incerc sa incheg cateva idei coerente. Le dictez. Raspunsul meu a aparut pe site-ul Mediafax.
E de-acum dupa-amiaza. Primesc, de la Sorin Iliesiu, urmatorul Comunicat de Presa despre cele 70 de zile care au invins cei 70 de ani. Ieri, Ana Blandiana si Romulus Rusan si-au exprimat public deplina solidaritate cu cererile lui Doru Maries:
La aceasta ora, Teodor Maries este internat la Urgenta, la Spitalul Universitar, intr-o stare foarte grava.
Dupa 70 de zile de greva a foamei, eroicul sacrificiu al lui Doru Maries, s-a realizat cea mai mare victorie din justitia romana in ultimii 70 de ani.
Desovietizarea Parchetului general
După 70 de ani, s-a spart embargoul din parchetele sovietizate, datorita acţiunii solidare a lui Teodor Mărieş – care a intrat azi intr-a 70-a zi de grevă a foamei – si a Asociatiei 21 Decembrie 1989, sprijiniţi de 36 de organizatii
civice si sindicale, precum si de cateva personalitati exceptionale. De maine, procurorii nu vor mai putea ascunde părţilor probele aflate la dosar. În orice dosar, nu doar în dosarul revoluţiei. Astazi, la orele 16, Parchetul a inceput predarea dosarului revolutiei catre reclamantii la CEDO, Teodor Mărieş si Asociatia 21 Decembrie 1989, cu
exceptia asa-ziselor dosare secretizate care vor fi predate peste cateva zile.
“Eu cred (Ion Iliescu dixit) ca asa-zisul Raport de condamnare a comunismului este o facatura nefericita. El ignora tocmai momentul cel mai semnificativ – cel al condamnarii reale de catre intregul popor si al inlaturarii prin cea mai radicala miscare populara a dictaturii comuniste: Revolutia Romana, care este expediata in acest raport in cateva pagini.
Hotnews: Potrivit lui Iliescu, Raportul de condamnare a comunismului evita sa mentioneze principalul document programatic al Revolutiei Romane, respectiv Comunicatul catre tara al CFSN, dar, in schimb, recomanda “fara jena” drept document al Revolutiei o Proclamatie din martie 1990, care reprezinta un document “eminamente electoral” si care nu are nimic de-a face cu Proclamatia adoptata de timisoreni in 21 decembrie 1989.”
Dar daca va urma? Si daca se va spune inca o data si mai apasat ceea dl Iliescu refuza sa spuna – ca, impreuna cu tovarasii sai, au furat Revolutia si si-au batut joc de mortii din decembrie 1989, coordonind o politica a amneziei deliberate? Daca, totusi, se vor redeschide cumva dosarele mineriadelor?
Citatele de mai sus, acolo unde se aude vocea lui Ion Iliescu, pot fi trecute, desigur, la categoria “nistoresturi”…
Ii sunt indatorat lui Angelo Mitchievici pentru excelentele sale contributii pe acest blog de idei. Impreuna cu Paul Cernat, Ion Manolescu si Ioan Stanomir, Angelo a publicat lucruri esentiale pentru intelegerea fenomenului comunist romanesc. Textul sau despre Dinu Sararu, unul dintre scriitorii oficiali ai national-stalinismului, din vol. III al Explorarilor in comunismul romanesc (Polirom, 2008), este exemplar prin rigoare conceptuala si finete analitica. Citesc intodeauna cu pasiune cronicile sale cinematografice publicate saptamanal in Romania Literara. Am citit cu entuziasm volumul colectiv scris impreuna cu prietenii amintiti, O lume disparuta, patru istorii personale despre viata in comunism, urmate de un dialog cu H.-R. Patapievici (Polirom, 2004). Mai nou, volumul de proza Cinema a aparut la Polirom, in 2009, cu prefata lui Paul Cernat. A scris lucruri remarcabile despre Mateiu Caragiale, decadentism, literatura de tip fellow travellers. Pe aceasta din urma tema, a iluziilor celor care s-au inchinat mitului sovietic, a scris o carte care va apare anul viitor. Ceea ce este admirabil in cazul analizelor lui Angelo Mitchievici (literare, dar si politico-intelectuale) este o luciditate calma, absenta partizanatului reductionist, refuzul simplificarilor grabite. Dar si o privire demna, o verticalitate neostentativa si deloc stridenta, un angajament moral franc si ireductibil. (VT)
Marile speranţe
de Angelo Mitchievici
„To understand the history of Poland is to believe in miracles.”, aşa începe unul dintre cele mai pătrunzătoare eseuri pe care le-am citit despre momentele care urmează unei revoluţii, un eseu de Adam Michnik, „Independence Reborn and the Demons of the Velvet Revolution”. Cred că mulţi dintre noi am văzut în revoluţia română un fel de miracol, aşa cum alţi câţiva mai lucizi ca să nu spun lipsiţi de scrupule au văzut o oportunitate ca oricare alta, ce-i drept una mare. Nu am fost pregătiţi pentru acest eveniment, niciuna din experienţele noastre anterioare într-un regim totalitar nu a fost de ajutor, ele reclamua obedienţa ca mască a contractului social şi manifestarea discretă a dezacordului în spaţiul privat. Adam Michnik, ale cărui Scrisori din închisoare oferă un adevărat manual al rezistenţei în faţa unui regim totalitar, subliniază faptul că orice revoluţie este concepută drept eternă. Şi comuniştii nu numai revoluţionarii decembrişti au întâmpinat acelaşi gen de dificultăţi de a menţine tonusul revoluţionar, dificultăţi cu atât mai mari cu cât constituiau suportul ideologic, politic al sistemului. Nu de o revoluţie în adevăratul sens al cuvântului era vorba, ci de o lovitură de stat, întărită prin falsificarea rezultatului alegerilor din 1946. Dacă Gheorghe Gheorghiu-Dej a avut avantajul de oferi noutatea absolută a unui regim consolidat cu mituri fondatoare şi confruntat cu mitice adversităţi imperialiste, Ceauşescu a încercat din răsputeri să menţină tonusul revoluţionar cu mult după ce acesta expiase, printr-o excelentă lovitură de imagine când a condamnat intervenţia trupelor Tratatului de la Varşovia în Cehoslovacia. Cu toate acestea, acest spirit revoluţionar în care probabil că Ceauşescu însuşi a crezut a dispărut complet lăsând locul apatiei şi disperării în ultimele deceni de comunism. Invocarea inamicului imperialist at the gates era o marotă care nu mai sensibiliza pe nimeni, revoluţia socialistă o glumă proastă, oponenţii declaraţi ai regimului foarte puţini. De aceea, decembrie 1989 a reprezentat un şoc nu doar pentru lumea liberă, ci şi pentru românii înşişi. Nu ştiu cum a fost posibil ca mămăliga să facă explozie, dar explozia ei a măturat sistemul ca şi când n-ar fi fost. Read the rest of this entry »
A incetat din viata Marek Edelman, la varsta de 90 de ani, ultimul supravietuitor al insurectiei ghetoului din Varosvia. Viata acestui personaj legendar s-a intersectat tragic cu catastrofa Holocaustului si cu totalitarismul comunist. Pe data de 19 aprile 1943, Edelman a fost unul dintre liderii celor 220 de luptatori din ghetoul varsovian care au deschis focul impotriva soldatilor germani si a colaboratorilor lor ucrainieni, lituanieni si polonezi veniti sa ridice noile victime destinate transportului catre lagarele mortii. Erau dusi in acea Umschlagplatz, gara de unde plecau transporturile mortii, un nume blestemat intrat pe veci in lexicul infamiei genocidare. Era locul unde se poate spune ca transcendenta murise. Edelman si confratii sai au oprit, vreme de trei saptamani, aceasta operatie monstruoasa. Nu ma indoiesc ca Marek Edelman, acest Drept, se afla azi acolo unde ii este locul binemeritat, in lumea celor intr-adevar drepti.
Va propun sa ascultati faimosul cantec Dona Dona interpretat de Lisa Fishman.
Cu putine arme, dar cunoscand perfect topografia zonei, luptatorii din ghetou au rezistat vreme de trei saptamani impotriva unei uriase masini represive germane. Era efectiv o confruntare in David si Goliat. Dupa infrangerea insurectiei (Edelman a avut intotdeauna rezerve privind utilizarea acestui termn pentru o revolta lipsita din capul locului de sorti de izbanda), supravietuitorul Marek a luptat, in 1944, in cadrul celeilalte formidabile incercari de sfidare a ocupantilor nazisti, insurectia din Varsovia. Dupa eliberare, a devenit unul dintre cei mai respectati cardiologi ai Poloniei, autorul unui manual despre prevenirea si tratatea infarctului miocardic. In 1968, cand regimul a utilizat deschis diversiunea antisemita, familia sa a parasit Polonia, plecand in Franta. El a continuat sa-si exercite profesiunea la Lodz. A fost apropiat de sindicatul liber si autoguvernat Solidaritatea pe care l-a sprijinit in calitate de consilier pe probleme de sanatate in timpul negocierilor de la masa rotunda care au dus la democratizarea tarii. A fost senator al Solidaritatii, a ramas mereu alaturi de prietenii sai din directia liberalismului civic anticomunist, Michnik, Mazowiecki, Kuron, Geremek.
Vreme de trei decenii dupa razboi, Edelman a tacut in legatura cu teribilele experiente traite de el si camarazii sai. In 1976 a acceptat sa vorbeasca intr-un faimos dialog cu jurnalista Hanna Krall. Cu acel prilej, Edelman a socat prin prin declaratia sa ca rezistenta cu arma in mana nu era mai eroica decat mersul tacut si demn catre camerele de gazare: “Este un lucru impresionant sa mergi atat de linistit catre propria moarte. In mod cert este mai dificil decat sa mori impuscand”. O asemenea pozitie invita filosofia morala si politica la o sobra si adanca reflectie.
Titlul american al cartii Hannei Krall despre Edelman este “Shielding the Flame”. Michael Kaufman, care semneaza necrologul lui Marek Edelman in New York Times (3 octombrie 2009), el insusi autorul unei dintre cele mai inspirate carti despre miscarile de rezistenta anti-totalitara din tara lui Kolakowski, Kuron, Walesa, Karol Wojtyla, Bujak, Popieluszko si Marek Edelman (Mad Dreams, Saving Graces. Poland: A Nation in Conspiracy, New York, Random House, 1989) citeaza aceste cuvinte ale lui Marek Adelman, erou si martor, un credo de o viata, deopotriva ca luptator si ca medic:
“God is trying to blow out the candle, and I’m quickly trying to shield the flame, taking advantage of his brief intention. To keep the flame flickering, even if only for a little while longer than he would wish”.
Cuvinte rostite de un om care a trait si a rezistat intr-o tara a carei istorie a fost numita de profesorul Norman Davies the playground of God. (VT)
Mort de Marek Edelman, commandant de l’insurrection du ghetto de Varsovie
LEMONDE.FR | 02.10.09 | 22h27 • Mis à jour le 02.10.09 | 22h56
Le dernier commandant de l’insurrection héroïque du ghetto juif de Varsovie contre les nazis en 1943, Marek Edelman, est mort à Varsovie à l’âge de 90 ans, annonce, vendredi 2 octobre soir, le quotidien Gazeta Wyborcza sur son site Internet.
La date exacte de sa naissance n’était pas connue. Mais ses papiers officiels ont retenu celle du 1er janvier 1919, considérée comme la plus probable. Né à Homl, une ville maintenant située au Bélarus, dans une famille de juifs engagés dans le parti socialiste juif Bund, le jeune Edelman est dès l’enfance imprégné de l’idéologie de ce parti ouvrier antisioniste de l’Europe de l’Est. Sa famille s’était installée à Varsovie quand il était tout petit. “Varsovie est ma ville. C’est ici que j’ai appris le polonais, le yiddish et l’allemand. C’est ici, qu’à l’école, j’ai appris qu’il faut toujours prendre soin des autres. C’est aussi ici que j’ai reçu pour la première fois un coup dans la figure seulement parce que j’étais juif”, avait dit Edelman quand il fut fait citoyen d’honneur de Varsovie en 2001. Read the rest of this entry »
