CARTEA SĂPTĂMÂNII: Nicolas Lecaussin, Petites leçons sur l’économie de marché

Bogdan CĂLINESCU

Nicolas Lecaussin (Bogdan Călinescu) este unul dintre cei mai inteligenţi şi pertinenţi comentatori ai faptului politic contemporan. I-am citit eseurile în Revista Timpul şi i-am scris cu entuziasm prietenului Liviu Antonesei pentru a ne pune în legătură. Lucrul s-a întâmplat şi, de atunci, îl consider pe Bogdan un apropiat coleg de idei. Gânditor subtil din tradiţia lui Tocqueville, Aron şi Revel, dl Călinescu este astăzi o prezenţă influentă în dezbaterea franceză. Două cărţi publicate la editura Plon şi – acum – un volum-manifest, în apărarea valorilor economice ale capitalismului:

Au secours, ils veulent la peau du capitalisme ! : Petites leçons sur l’économie de marché à l’usage de ses détracteurs (Editions Générales First, 2009)

Petites leçons sur l'économie de marché

Alături de Dragoş Aligică, Nicolas Lecaussin este unul dintre foarte puţinii analisti de origine română capabili să interpreteze criza financiară actuală cu o expertiză economică remarcabilă. Autorul pledează pentru ideea de piaţă liberă şi lumineaza resursele de autoreglare ale sistemului capitalist. Polemică şi incisivă, demascând poncifele unui Jean-Francois Kahn (editorul revistei Marianne) ori ale socialistului Michel Rocard, această carte propune o gramatică a speranţei, pariind pe creativitatea indivizilor şi pe dinamismul pieţei. Citez din finalul introducerii:

“Asemeni regelui Xerxes I, care biciuia marea pentru că-i înnecase flota în timpul furtunii, majoritatea conducătorilor politici se leagă de sistemul capitalist. Problema este că sistemul capitalist este asemănător cu marea: el pur şi simplu există. Fără mare, flota n-ar putea naviga. Fără sistemul capitalist, totul se prăbuşeşte…”

Demonstraţia lui Lecaussin conduce, elegant si persuasiv,  la acest deznodământ:

“‘Pentru a distruge Occidentul, este de ajuns să-i perverteşti moneda’  - spunea Lenin. Nu comuniştii sunt cei care au reuşit s-o pervertească, ci eronatele politici publice şi monetare (ale Vestului). Cea mai bună reglementare o operează piaţa însăşi. Cererea şi oferta sunt cele care determină mediul economic şi financiar. Inovaţia şi creaţia indivizilor sunt cele care ţin economia în viaţă. Oricât le-ar displace detractorilor, nicio intervenţie a statului nu se va putea substitui (ori n-ar putea compensa) vitalităţii creatoare a individului care are nevoie de o piaţă liberă şi concurenţială”.