Obligaţia memoriei, Nadejda Mandelstam

Nadejda Madelştam

Nadejda Madelştam

 

Vaduviti de memorie, raminem simple umbre, fiinte nauce, buimace, inapte de a tine minte si deci de a avea minte. Fără memorie, direct spus, ne smintim. Fie-mi permis sa citez cuvintele Nadejdei Mandelştam din Speranta abandonata (trad. rom. Nicolae Iliescu, Polirom, 2005, p. 152), una din cartile cele mai indragite de Monica Lovinescu: „Ce noroc ca memoria nu ne restituie trecutul pentru a-l modifica, ci doar pentru a-l interpreta, a-l deplinge si a-l intelege. Noi suntem raspunzatori pentru tot: pentru fiecare fapta si fiecare cuvint, iar memoria ne propune sa chibzuim si sa ne intrebam de ce am trait, ce am facut cu viata noastra, daca am avut vreo menire si daca ne-am indeplinit-o, daca viata noastra are un sens coerent sau ea nu este decit o acumulare de intimplari si absurditati”.

Comments are closed.

%d bloggers like this: