Pagini regăsite: Ion Iliescu şi Scrisoarea celor Şase

In discutiile pe care le-am purtat cu Ion Iliescu in vara lui 2003 a aparut in chip recurent tema Scrisorii celor Şase. L-am intrebat daca a fost la curent cu acel text si, daca da, de ce nu l-a semnat. In ceea ce ma priveste, iata ce spuneam: “Eu (VT) as fi semnat Scrisoarea celor Sase din “n” motive. Principala mea obiectie la Scrisoarea celor Sase – nu va spun ca trebuia sa o aveti si dvs. – se referea la urmatorul paragraf, citez din memorie ‘Securitatea pe care noi am creat-o pentru apararea cuceririlor revolutionare ale poporului a devenit un instrument al dictaturii, al familiei Ceausescu’. Obiectia mea este ca nu cred ca Securitatea a fost creata pentru apararea cuceririlor revolutionare, cred ca a fost o institutie terorista de la bun inceput, ilegala si actionand ilegal”. La care Ion Iliescu mi-a replicat: “Servicii speciale exista in toate tarile. Orice stat civilizat are si asa ceva” (Marele soc din finalul unui secol scurt, Ed. Enciclopedica, 2004, p. 74). A uitat domnul Iliescu sa ia nota de faptul ca Romania comunista a fost orice, dar numai un stat civilizat nu. Cat priveste Scrisoarea celor Sase, l-am intrebat pe presedintele din epoca al Romaniei daca Al. Barladeanu sau altcineva a incercat sa il ataseze grupului lor. Raspunsul lui Ion Iliescu: “Nu m-au contactat. Era la mijloc si regimul de cvasi-totala izolare si foarte controlat. Nu stiu, nu imi dau seama care a fost motivatia lor. Ei erau oameni de o anumita varsta; eu eram ‘pustan’ fata de ei; au vrut, probabil, sa dea aceasta tenta, aceasta nota: sase veterani de partid care se adreseaza tarii. Dar, din pacate, niciunul dintre ei nu mai avea legaturi directe, concrete, cu oamenii din partid sau cu alte structuri” (p. 181).

 

Ion Iliescu

Ion Iliescu

 

 

Cateva observatii rezultate din analiza facuta impreuna cu istoricul Cristian Vasile privitoare la afirmatiile lui Ion Iliescu:

1. Din informatiile pe care le detinem, inclusiv de la persoane care au stat de vorba cu veteranul ilegalist. fostul membru al CC al PCR si ministrul industrei usoare Alexandru Sencovici, Ion Iliescu a fost la curent cu initiativa Scrisorii celor Sase. Atitudinea sa lipsita de curaj in acele conditii era notorie si a fost notata in cateva randuri, dupa 1989, de catre Gheorghe Apostol. Referitor la pozitia lui Apostol, a se vedea Ion Jianu, Gh. Apostol si Scrisoarea celor Sase (Curtea Veche, 2008, cu prefata de Vladimir Tismaneanu si potfata de Doina Jela).

2. In starea de pretinsa cvasi-izolare in care s-ar fi aflat, Ion Iliescu intretinea discutii pe teme de actualitate cu Virgil Magureanu, Radu Florian, Mihai Draganescu, Virgil Ioanid si alte persoane care aveau sa capete pozitii mai mult sau mai putin influente dupa decembrie 1989.

3. Este de presupus ca Ion Iliescu a preferat sa nu se aventureze in semnarea Scrisorii pentru a evita o asociere potential compromitatoare cu presonaje direct implicate in marile decizii ale epocii stalinismului dezlantuit (Apostol, Parvulescu). In luna martie 1989 el era preocupat mai presus de toate de confectionarea unei imagini de “comunist de omenie”, antistalinist si perestroikist, un fel de Gorbaciov local.

Advertisements
%d bloggers like this: