“Era o vreme de murit”-un poem de Dan Desliu din anii dispretului

Public aici, la rubrica Pagini regasite, doua strofe dintr-un sfisietor poem de Dan Desliu scris in 1988 si aparut in numarul din ianuarie 1989 al revistei AGORA, condusa de Dorin Tudoran. Atunci cind Jurnalul National deverseaza asupra cititorilor pagini imunde ale propagandei ceausiste din anul 1989, mi se pare urgenta reluarea unor texte emblematice ale disidentei romanesti. Evident, Dan Desliu a fost in tinerete un poet stalinist care s-a imbatat cu miturile comuniste. A regretat aceasta orbire.  Desliu a rupt cu marxism-leninismul, a denuntat totalitarismul si i-a trimis o palmuitoare scrisoare deschisa lui Ceausescu, transmisa in epoca la Radio Europa Libera.  Scriitoruyl ii amintea dictatorului ca apartinusera cindva aceleiasi familii politice, dar ca drumurile lor se despartisera iremediabil. Desliu a trait cu maxim tragism  trezirea din somnul fanatic, a rostit adevarul si si-a salvat constiinta. Atitutidinea lui anti-totalitara a fost deopotriva un act de onoare si o forma de expiatiune. In sedintele de la Uniunea Scriitorilor a fost unul dintre cei mai inversunati critici ai interventiilor de partid in viata spirituala si a luat apararea disidentilor.

Poemul, intitulat Balada vremii de murit (AGORA, vol. 2, nr. 1, pp. 6-7), capteaza intreaga rusine si disperare a acelor vremuri. Sugerez includerea sa in manualele de limba si literatura romana.

“Era o vreme de murit

ceva ce nu s-a pomenit…

Dar unii se-ndaratniceau

sa dainuiasca in prostie

sau poate doar se prefaceau

ca-s inca vii – sau cine stie

Un timp sarit din calendar

cu muguri sterpi si rime droaie

isi legana peste noroaie

alaiul valetidunar

in zvon de dric si adieri

de flori de rasalaltaieri

 

Parea prostesc sa te mai miri

sa-ti faci iluzii – amintiri

sa depeni – nimenea crezind

c-a fost altminteri altadata

si-o sa mai fie oare cind

o primavar’adevarata

Copiii se nasteau batrini

iubitii se urau in pripa

Heruvi ciuntiti de o aripa

sedeau la coada saptamini

pentr’un pachet de fulgi de ciori

Era o vreme – sa tot mori”