Fascism, teatru şi istorie – Marietta Sadova şi Garda de Fier

Fascism, teatru si istorie – Marietta Sadova si Garda de Fier

de Vladimir Tismaneanu si Cristian Vasile

Miercuri, 15 aprilie 2009, Cristina Bejan, doctoranda la Universitatea Oxford, Wadham College si research fellow la US Holocaust Memorial Museum (Muzeul Memorial al Holocaustului din Washington D.C.), a prezentat o excelenta comunicare intitulata Fascism and Drama: The Case of Marietta Sadova and Iron Guard, o pasionanta schita a portretului celei care a fost actrita si regizoarea Marietta Sadova (1897-1981).

Dupa ce a descris cadrul general in care a evoluat Miscarea Legionara, climatul intelectual, conferentiara s-a concentrat asupra a ceea ce a reprezentat Generatia ’27, generatia Criterion-ului, care s-a definit in opozitie cu generatia unirii, a „batranilor” (Iuliu Maniu, Nicolae Iorga, Constantin Radulescu-Motru). Apoi, preluand parca de la principalul personaj analizat tehnicile regizorale, Cristina Bejan a infatisat audientei personajele (masculine si feminine) ale dramei (politice si intelectuale) interbelice: Haig Acterian (al doilea sot al Mariettei), Emil Cioran, Corneliu Zelea Codreanu, Mircea Eliade, Mihail Polihroniade, Constantin Noica, Mihail Sebastian, Jeni Acterian, Leni Caler, Sorana Topa, Floria Capsali (au fost mentionate de asemenea Wendy Noica si Mary Polihroniade).

Utilizand cu maiestrie instrumentele istoriei intelectuale, Cristina Bejan a surprins diversele ipostaze ale actritei-regizor: sotie (a lui Ion Marin Sadoveanu, apoi a lui Haig Acterian; amandoi atat de legati de lumea teatrului); activist / militant politic, punand evident accent pe ultima infatisare–elemente ale doctrinei legionare s-au vadit si in spectacolele montate; actrita a ajuns sa poarte atat uniforma legionara, cat si revolverul, implicandu-se nemijlocit in rebeliunea din ianuarie 1941. In chip autodistructiv, in cazul ei, dar si al pertenerilor radical-extremisti, vita activa a ajuns sa asfixieze vita contemplativa.

Merita semnalate nuantarile oferite de conferentiara referitor la punctul de vedere al profesorului Matei Calinescu de la Universitatea Indiana (Bloomington), autor al unor lucrari esentiale pe subiect, potrivit careia prietenia – dintre tineri intelectuali cu origini etnice diferite, cu experiente si optiuni politice diverse – a fost posibila datorita existentei unei elite interbelice restranse si a unei culturi provinciale. Cristina Bejan a insistat ca prietenia a fost posibila, dar atunci cand optiunea pentru ideologie a primat, a survenit catastrofa (inclusiv in relatiile sociale, inter-personale).

Deriva spre radicalism si chiar antisemitism este surprinsa de Mihail Sebastian in Jurnalul sau; ca o ciudata ironie a istoriei, in 1956, Marietta Sadova avea fie prezenta la spectacolul cu Ultima ora, pus in scena de Moni Ghelerter, la Paris, intr-un turneu fara precedent al Teatrului National bucurestean, care ar merita o analiza aparte (prolegomenele unei atari abordari se pot gasi pe acest blog sub semnatura noastra).

In final, cercetatoarea a incercat sa raspunda unei intrebari fundamentale: care sunt sursele magnetismului fascist? Intrebare perfect legitima, la care am adauga: Ce anume explica forta de seductie a ideologiilor totalitare? De ce, cum si in ce conditii s-au „indracit” intelectuali de inalta clasa? A fost legionarismul doar o miscare primordialist-palingenetica (Roger Griffin) ori a reprezentat o explozie intelectual-politica si sociala de tip simultan revolutionar si reactionar (v. cartea clasica a lui Jeffrey Herf despre Reactionary Modernism)? Care a fost rolul resentimentului in dinamica legionarismului? Cit de robusta si cit de vulnerabila era democratia romaneasca interbelica (in timpul dezbaterii s-au remarcat pe aceasta tema interventiile istoricului Paul Shapiro, autor al unor importante contributii pe tema guveranrii Goga-Cuza).

Intre explicatiile propuse: dorinta de a transforma Romania intr-o mare cultura; anticomunismul (care nu a impiedicat-o insa pe Marietta Sadova sa colaboreze un timp cu regimul instalat dupa 1945); dispretul pentru democratia liberala, mai cu seama pe filiera Nae Ionescu; natura mistica, religioasa, apocaliptic-milenarista a Miscarii Legionare ca „revolutie arhanghelica” (Eugen Weber). Dezbaterile de dupa prezentare, foarte animate, s-au concentrat asupra naturii regimului politic din perioada interbelica, a modului de a defini Generatia ’27 si grupul intelectualilor legionari sau apropiati de acestia (modernisti? traditionalisti? existentialisti? trairisti? obsedati de regasirea autenticitatii?).

Teza imbratisata de Cristina Bejan este aceea ca Marietta Sadova a acceptat si si-a asumat ideologia Miscarii Legionare, s-a definit identitar in acesti parametri existentiali, ca nu si-a abandonat convingerile politice ale tineretii, iar cariera sa sub comunisti a fost de fapt o tehnica de supravietuire. Regizoarea nu s-a recasatorit, ramanand fidela memoriei celui de-al doilea sot, Haig Acterian. Intre sursele mentionate, amintim pagini fascinante din Jurnalul lui Mircea Eliade, dosarul Mariettei Sadova de la CNSAS, Jurnalul lui M. Sebastian, precum si o abundenta lista de trimiteri la referinte primare si secundare. Profesorul Antoni Polonsky de la Universitatea Brandeis din Boston, fellow la US Holocaust Memorial Museum, a intervenit substantial sugerind fascinante similitudini cu grupul Skamander din Polonia interbelica, analizat intr-o lucrare exceptionala de Marci Shore (Yale University) cu titlul Caviar and Ashes. Ceea ce diferentiaza grupul polonez (Jaroslaw Iwaskiewicz, Julian Tuwim, Aleksander Wat) de omologii din Romania ar fi absenta nationalismului integral privit de sofisticatii modernisti drept o perspectiva anacronic-„poporanista”.

Comments are closed.

%d bloggers like this: