De ce nu vorbim despre Kołakowski?

Am facut o scurta cautare pe web: cu exceptia unor interventii semnate de H.-R. Patapievici, Traian Ungureanu, Mihail Neamtu, Bogdan Duca, Ioan Stanomir , Andrei Taranu (in numarul pe luna mai din Idei in Dialog, si Cristian Patrasconiu, domneste o tacere asurzitoare in jurul publicarii primului volum din Principalele curente ale marxismului, Curtea Veche, 2009). Profesorii de filosofie, de sociologie si de doctrine politice par sa fie prea absorbiti de alte subiecte, jurnalistii nu gusta asemenea chestiuni absconse. Inteleg ca nu scrie veteranul marxist Ion Ianosi, dar de ce tac Adrian-Paul Iliescu ori Mihail-Radu Solcan? Chiar nu au nimic de spus pe tema relatiei dintre marxism si practicile totalitare ale secolului trecut? De ce nu scriu vajnicii neo-stingisti? O veste imbucuratoare este ca dl C. Rogozanu anunta pe blogul sau din Cotidianul ca va scrie pe acest subiect (Kolakowski).

O carte care a marcat veacul XX, o capodopera de istoria ideilor, o radiografie neiertatoare a utopiei marxiste, nu pare sa-i intereseze pe multi din intelectualii romani. Cei care dau necontenite lectii despre ce-ar trebui sa fie dreapta “pura si dura”, criticii mereu ofensati si ofuscati ai “elitei”, sunt prea ocupati cu polemici sterile pentru a contribui la dezbateri intr-adevar substantiale. Din partea stingii ce sa astepti? Reviste culturale care scriu despre te miri ce reusesc perfomanta ignorarii unui fapt cultural ce va dainui. Este grav, pentru ca libertatea se intemeiaza pe valori spirituale, nu pe exhibitionism, veleitarism si logoree iresponsabila.

Iata un citat din Kolakowski la care tin in mod deosebit, ales ca motto al capitolului “An Autopsy of Stalinism” din cartea mea The Crisis of Marxist Ideology in Eastern Europe: The Poverty of Utopia, aparuta la editura Routledge (Londra si New York) in 1988 (traducere romaneasca la Polirom):

„S-ar putea sa ni se para teribil faptul ca societatile occidentale sunt bazate pe aviditate ca motivatie principala, dar acest lucru ramine preferabil iubirii obligatorii, pentru ca aceasta nu poate sfirsi decit intr-o societate formata din detinuti si din gardieni”.

PS In revista Observator Cultural, dl Ovidiu Simonca reuseste performanta de a scrie despre lansarea cartii lui Kolakowski la Institutul Cultural Roman fara a aminti numele celor care au luat cuvintul (cu exceptia ambasadorului Poloniei). O fac eu aici: H.-R. Patapievici, Vladimir Tismaneanu, Catalin Avramescu, Ioan Stanomir. La fel de “obiectiva” este si prezentarea volumului: nu se spune ca exista o prefata (semnata de mine) nici ca Vladimir Tismaneanu a fost/este initiatorul si coordonatorul proiectului de publicare a trilogiei kolakowskiene. As aminti, in acest context, ca primul text de Leszek Kolakowski (tradus de mine) in limba romana a aparut in 1987 in revista AGORA condusa de Dorin Tudoran. Mentionez si cartea lui Kolakowski despre nesfirsitele incercari ale modernitatii aparuta in colectia “Constelatii” pe care o coordonez la ed. Curtea Veche. Dar si volumul pe care l-am editat la Routledge, Revolutiile din 1989 (Polirom, 1999, trad. rom. de Cristina Petrescu si Dragos Petrescu in care este inclus un celebru eseu de Kolakowski, “Amidst Moving Ruins”). Nu este vorba decit de informatii precise, verificabile, usor de obtinut si, indraznesc sa cred, relevante.

Comments are closed.

%d bloggers like this: