“Conservatorii” de la Editura Politică

Am fost pus la stâlpul infamiei pentru faptul că tatăl meu a fost, între 1948 şi 1958, redactor-sef (un scurt timp director-adjunct) al Editurii Politice (de fapt pandantul romanesc al Politizdat de la Moscova). In clipa cind a fost epurat, aveam sapte ani. Cind a fost exclus din PMR,  nu implinisem nouă ani.

Iată ca acum – pe bloguri saturate de injurii şi vome caricaturale – ni se servesc lecţii de puritate doctrinară conservatoare ( lui Mircea Mihaieş, lui H.-R. Patapievici, lui Mihail Neamtu, lui Valeriu Stoica, lui Dragos Aligica, mie, etc.) de catre persoane care au fost chiar ele active in aparatul ideologic al PCR. Nu sunt adeptul judecăţii prin recurs exclusiv la genealogie. Dar merită ştiute unele lucruri despre cei care astăzi fac pactul cu orice facţiune pentru (inclusiv cu radicalii stângişti) pentru a obţine publicitate, scandal sau ieşirea din neurastenia de primăvară. Editura Politică, aşadar.

A fi fost redactor al acelei edituri însemna să treci prin toate filtrele sistemului de cadre, draconic controlat de Elena Ceauşescu, Emil Bobu, Eugen Florescu. Editura Politica avea statut de secţie a CC al PCR. Directorul ei era asimilat în nomenclatorul aparatului cu functia de adjunct de sef de sectie. Dl Ovidiu Hurduzeu a fost redactor al Editurii Politice şi o spune chiar el, cu sinceritate, pe blogul său, la inceputul anilor 80, pina la plecarea dn tara, via Italia, in 1987 (cred). Lucra pe chestiuni de traduceri, din si in limbi straine. În acei ani, Horia-Roman Patapievici – devenit ţinta atacurilor furibunde din partea ambelor extreme – refuza să publice orice text cultural, din admirabile consideraţiuni de ordin moral.

Nu voi nega ca au aparut si traduceri de lucrari importante: Martin Heidegger, bunăoară, cu excelentul volum Repere pe drumul gândirii (1988). Când editura Politică traducea documentele PCR pentru ţările-surori din blocul socialist – texte corectate sau îndreptate poate de redactorul Ovidiu Hurduzeu – eu consumam despărţirea definitivă faţă de orice speranţă stângistă. Iată ce scriam în aceeaşi perioadă: “I regard Marxism as a most elaborated form of ethical relativism and I consider therefore that both Leninism and Stalinism are not alien to the ideological intentions of the founding father” (The Crisis of Marxist Ideology in Easten Europe, Routledge, 1988, p. 3).

Cititorii români, în schimb, erau intoxicati cu propaganda stridenta, de tipul cartilor lui Eduardo Galeano, autorul uruguayan al cărţii recent oferita de Hugo Chavez lui Barack Obama. Cine traducea acele carti? Hispanistul Alexandru Ciolan, astazi directorul editurii Logos, cea care a publicat recenta carte despre A Treia Forţa a domnilor Hurduzeu si Platon…

Şi astazi dl Ciolan continuă, la Editura Logos, sa-l publice pe nedezmintitul critic al Statelor Unite, Eduardo Galeano. Sigur, traducătorul nu este automat solidar cu textul pe care îl traduce. Dar există totusi opţiuni semnificative, mai cu seama cind, dupa ani de zile, iti menţii atasamentul pentru aceleasi voci obosite ale radicalismului stingist.

Cit priveste traducerile in limbi straine, poate ne spune dl Hurduzeu ce altceva se traducea la Editura Politica in afara discursurilor secretarului general si a “documentelor de partid” (deci acelasi lucru)? Doar nu se traduceau in germana, engleza, franceza si rusa cărţile lui Constantin Noica, Lucian Blaga, D.D. Roşca sau Mircea Vulcănescu?

Aşa cum am promis, nu voi răspunde celorlalte acuze produse ori contra-semnate în medii electronice unde abundă flegma, pseudo-raţionamentele istorice cu nuanţă antisemită (cum ar fi distincţia atemporală si discriminatorie între “evreii buni” şi “jidanii răi”), falsul de interpretare. A-l invoca pe N. Steinhardt in favoarea propriilor fixatii antisemite este o blasfemie. Exploatata ca argument istorico-politic de diversii ignari, distinctia amintita este obscena. Mi-e teama ca fenomenul discutat aici nu este unul, dezirabil, al clarificarii spirituale, ci mai degraba tine de revolta zonei fringe impotriva mainstreamului conservator-liberal.

Nu poţi polemiza cu oameni care te fixează unor etichete pe care nu le recunoşti; nu poţi răspunde unor campioni ai luptei anticatolice care descoperă subit patriotismul WASP (desi prieteni de-ai lor traduc din George Weigel); unor autori nerecunoscuţi de nicio comunitate epistemică; unor “gânditori” care sfidează coerenta analitică; unor rigorişti fanatici anexaţi – totuşi – revistelor mondene (să fi rămas singurul lor AS din mânecă?); unor publicişti curtaţi de ideologia comunismului târziu; unor acoliţi ai mitocăniei perseverente; unor scriitori fără verb sau operă, publicaţi în tiraje hiper-confidenţiale dar invidioşi pe autorii la care publicul cititor prizează cu zecile de mii; unor propagandişti care denunţă stânga ideologică sau “oligarhia” pentru a se afişa apoi cu reprezentanţii acesteia la televizor; unor bursieri cu iz libertarian care acceptă oricând sprijinul financiar de la instituţii de stat; unor antiglobalişti care navighează nestingheriţi pe internet; unor ingraţi care înjură ţara, universitatea sau colegiul unde au fost trataţi cu regula ospitalităţii.

Cât priveşte propria mea evoluţie intelectuală, prefaţa la noua ediţie românească a Fantasmelor salvării (în curs de pregătire pentru anul editorial 2009) va oferi celor sinceri interesaţi de-o reală dezbatere – iar nu de-o cacialma cu galerie – un conspect al principalelor cotituri pe drumul dinspre zona centru-stânga către centru-dreapta. (VT)


Traduceri de Alexandru Ciolan.

3 Responses to “Conservatorii” de la Editura Politică

  1. […] domnilor Platon, Tismăneanu, Neamţu, Catrinoiu, Târziu….despre ce mai polemizăm săptămâna asta? Tot despre cine e […]

  2. […] dincolo de zgomote si diversiuni, la noi lumea înca stie în ce crede si are repere clare. Un astfel de reper e condamnarea […]

  3. […] Totusi, dincolo de zgomote si diversiuni, la noi lumea înca stie în ce crede si are repere clare. Un astfel de reper e condamnarea regimului comunist, facuta de Traian Basescu în baza Raportului Comisiei pe care ai condus-o. Ea delimiteaza taberele, si nimeni nu are scuza ca nu a inteles ce se întâmpla. Furia “structurilor” fata de actul care le denunta crimele explica valurile de murdarii aruncate împotriva ta, a lui Traian Basescu si a personalitatilor care au sprijinit condamnarea comunismului. Nu e deloc placut sa fii tinta lor si îti suntem alaturi, recunoscatori pentru ca ti-ai asumat acest risc. […]

%d bloggers like this: