La Wilson Center: “Communist Romania’s Cultural Cold War, 1947-1960”

Am asistat joi, 14 mai, la o remarcabila prezentare, sustinuta in cadrul Woodrow Wilson International Center for Scholars, de catre colegul si prietenul meu Cristian Vasile. Redau mai jos o relatare de la acest eveniment semnata de Eliza Gheorghe (masterand, Georgetown University).

Eveniment la Wilson Center: “Communist Romania’s Cultural Cold War, 1947-1960”

de Eliza Gheorghe

Joi, 14 mai 2009, dr. Cristian Vasile, cercetător stiintific la Institutul de Istorie „Nicolae Iorga”, a prezentat la Centrul Woodrow Wilson, în calitatea sa de ICR-HPPP scholar (Institutul Cultural Român – History and Public Policy Program) lucrarea cu titlul „Communist Romania’s Cultural Cold War (1947-1960),” oferind un minutios studiu al relatiei dintre pozitia internatională a României la începutul dictaturii comuniste si dimensiunea propagandistică, de inspiratie sovietică, promovată de regimul comunist.  Prezentarea activitatii lui Cristian Vasile a fost facuta de catre Mircea Munteanu, cercetator in cadrul HPPP, el insusi cunoscut pentru preocuparile si publicatiile sale legate de istoria Razboiului Rece.

            Studiul se distinge în cadrul literaturii de specialitate deja existente prin faptul că aduce în discutie, pe baza documentelor recent declasificate din Arhivele Comitetului Central al PCR, notiunea de Război Rece Cultural. Astfel, lucrarea lui Cristian Vasile oferă o profundă analiză a sistemului decizional si a influentei exercitate de către Agitprop (Sectia/Directia de Propagandă si Agitatie) asupra intelighentiei românesti. Cercetarea utilizează cu măiestrie elemente ale contextului international pentru a evidentia dinamica politicii interne, precum si interactiunea dintre diferiti lideri ai Partidului Muncitoresc Român, precum Leonte Răutu, Ana Pauker, Ghizela Vass, în privinta cărora Cristian Vasile dovedeste o remarcabilă eruditie, dobândită în decursul cercetărilor efectuate pentru alte volume de referintă pentru istoria comunismului în România, precum Perfectul acrobat. Leonte Răutu, măstile răului, publicată împreună cu Vladimir Tismăneanu la editura Humanitas în 2008.

Lucrarea porneste prin explicarea paradigmei cultural-ideologice staliniste din România, implementate cu ajutorul diferitelor instrumente institutionale, precum Asociaţia Română pentru Strângerea Legăturilor cu URSS (ARLUS), si prin introducerea limbii ruse ca obiect de studiu în scoli. Cristian Vasile explică modul în care influentele culturale occidentale s-au diminuat în timp, prin desfiintarea diferitelor institute culturale existente în România, precum cel francez. In acest context, de răcire considerabilă a relatiilor dintre Romania si Franta, avea sa dispara si  Scoala Română de la Fontenays-aux-Roses. Izolarea culturală impusă României de către URSS se accentuează în urma unei serii de evenimente internationale, dirijate de Moscova si sustinute de regimul comunist de la Bucuresti. În prima instantă, în conflictul ideologic dintre Stalin si Tito, România sustine pozitia Uniunii Sovietice. În cel de-al doilea exemplu, în cazul crizei din Ungaria din 1956, România respectă încă o dată directivele de la Moscova. Minoritatea sârbă si cea maghiară încep să se confrunte astfel cu politicile refractare adoptate de guvernul de la Bucuresti, pe care nici Moscova, după un anumit punct, nu le mai poate influenta.

Strânsa legătură dintre esalonul conducerii de partid si cel propagandistic este evidentiată de Cristian Vasile prin intermediul analizei cadrului institutional, accentul căzând de această dată asupra Institutului Român pentru Relatiile Culturale cu Străinătatea (IRRCS). O serie de alte exemple ajută la conturarea spatiului decizional, precum măsurile de contra-propaganda adoptate de România în relatiile cu Israelul sau turneul efectuat de Teatrul National din Bucuresti la Paris in 1956. După cum notează Cristian Vasile, figura lui Pavel Câmpeanu, pe atunci instructor in subordinea directa a Ghizelei Vass, sefa Sectiei Externe a CC al PMR, ocupă un rol central în “coregrafia ideologică a turneului de la Paris”, asigurând implementarea principiilor ce stăteau la baza aparatului propagandistic al Partidului Muncitoresc Român. La dezbaterea care a urmat prelegerii au luat cuvantul istorici, politologi, intelectuali interesati de subiect. 

În concluzie, istoricul român inaugurează nu numai seria de granturi oferite de către ICR si HPPP, ci si o nouă abordare a unui subiect cu vaste implicatii pentru întelegerea rolului jucat de România în contextul Războiului Rece. Diplomatia culturală practicată de conducerea Partidului Muncitoresc Român oferă un teren fertil pentru o analiză comprehensivă, profundă si multidisciplinară, fapt regăsit în totalitate în lucrarea lui Cristian Vasile.

Comments are closed.

%d bloggers like this: