De ce salut “Antologia ruşinii”

Salut “Antologia rusinii” pentru ca strange laolalta ceea ce Virgil Ierunca a considerat ca tine de fundamentele unui sistem intemeiat pe minciuna, pe umilirea si auto-umilirea intelectualilor, pe prostitutia rasplatita prin privilegii si demnitati de tot felul. Pentru ca este bine sa stim cine a slujit perseverent, continuu, metodic si abject sistemul totalitar. Cine a depasit orice limita in a se prosterna, scriind ode, imnuri, compunand cantate, declamand poeme delirante, comparandu-l pe Ceausescu cu Pericle, cu Napoleon, cu Lincoln…

Dl Mihai Iovanel, al carui interes pentru scrierile mele mai vechi si mai noi tine de-acum de zona obsesiei, se intreaba de ce salut aceasta carte si de ce nu figurez in ea. Unu, o salut pentru ca am fost apropiat de Virgil Ierunca si pentru ca am vorbit cu dl Ierunca pe larg despre acest subiect, amintind putinele mele concesii facute, strict retoric, fara nici o urmare in plan institutional, in acei ani. Nu am scris “reportaje din actualitatea socialista”, nu am rostit cuvantari inflacarate, nu am lucrat  (nu am fost salariat) in nici un aparat ideologic (Academia de Stiinte Sociale si Politice, Academia “Stefan Gheorghiu”, Editura Politica, Scanteia, Era Socialista, Scanteia Tineretului, CC al UTC, UASCR si revistele sale, radio, televiziune etc).  Cand am cistigat un concurs de asistent universitar am fost respins de Centrul Universitar de Partid condus de Olivia Clatici. Mi-am sustinut un doctorat in 1980 cu o tema perfect onorabila: “Revolutie si ratiune critica. Filosofia politica a Scolii de la Frankfurt si radicalismul de stanga contemporan”.  O tema ce se mentine actuala daca citim de pilda revista TELOS unde printre associate editors figureaza profesorul Paul Gottfried, precum si cunoscutul istoric Viktor Zaslavsky, autorul unui recent studiu despre masacrul de la Katyn. Cu ani in urma, am publicat si eu in TELOS un studiu despre “The Ambiguity of Romanian National Communism” (1984).

Inaintea plecarii mele din tara, am fost colaborator extern al unor reviste de tineret (Viata Studenteasca si Amfiteatru, conduse pe atunci de Stelian Motiu) si am scris in genere cronici de idei.  Studiile mele teoretice le-am publicat in Revista de filosofie.  Acele compromisuri ocazionale, pe care le regret, le-am analizat de citeva ori. Ele aveau drept contraparte scrierile mele din epoca despre Adorno, Lukacs, Korsch, Benjamin, Marcuse, Habermas, Fromm, Noica etc etc.

Secundo: este vorba in acest caz de felul cum a privit Virgil Ierunca nerusinarea, nu de cum o vad si o definesc (self-servingly)  domnii Iovanel, C. Stanescu, E. Simion si altii din aceeasi zona neo-culturnica. A-l admonesta postum pe dl Ierunca pentru ca nu m-a inclus in “Antologie” este o isprava intelectuala demna de Dinu Sararu (autorul infamului “interviu” cu mama lui Virgil Ierunca aparut in Flacara paunesciana). A banui editura Humanitas ori pe editorii volumului de auto-cenzura sugereaza un transfer psihologic de-a dreptul alarmant. A-l invoca pe dl Sorin Lavric (cel pe care il ataci cu orice prilej) cu un articol din 2006, scris si publicat inaintea momentului 18 decembrie 2006  (text pe care l-ai denuntat la vremea respectiva), ignorand ori bagatelizand ceee ce a scris acelasi autor in 2007 si 2008 pe teme direct inrudite, este o proba de crasa, obstinata rea-credinta.

Salut “Antologia rusinii” pentru ca este o opera de asanare a spatiului intelectual. O salut pentru ca de aproape trei decenii am luptat si lupt cit se poate de deschis impotriva totalitarismului de orice culoare, a nerusinarii, a amneziei, a imposturii, a tupeului verbos si a huliganismului extremist. O lupta in care, o spun cu mandrie, m-am aflat alaturi de Monica Lovinescu si Virgil Ierunca. O lupta care continua si astazi.

Advertisements

Comments are closed.

%d bloggers like this: