Amintirea lui Corneliu Coposu

S-au implinit 95 de ani de la nasterea lui Corneliu Coposu. Momentul i-a prilejuit lui Cristian Preda un frumos omagiu pe blogul sau. Sa spun aici ca l-am cunoscut pe dl Coposu in 1990. Am purtat numeroase discutii la Bucuresti si Washington despre situatia politica din tara, din lumea post-comunista in general, despre Iuliu Maniu si traditia PNT, despre viata politica si culturala interbelica. Gratie lui Costin Borc, secretarul sau personal si bunul meu prieten, am avut sansa multor intilniri la ceas de seara, a unor conversatii pe care nu le voi uita vreodata. 

Am regasit azi (21 mai) o fotografie de la cina petrecuta la Bucuresti, in casa lui Carmen Borc, mama lui Costin.  Suntem in poza dl Coposu, Costin, eu.  Cu cateva luni inainte, traisem o seara la fel de insufletita aici, la  Washington, in apartamentul sotilor Anca Hassing (matusa lui Costin) si Richard F. Hassing, profesor de filosofia stiintei la Catholic University of America.   Imi amintesc de discutia din acea seara, de intrebarile lui Peter Santighian, fiul prietenilor Oana si Arsen, despre ce a insemnat Gulagul romanesc.  Peter s-a nascut la Cleveland, a auzit insa multe de la parintii sai, inclusiv despre procesele studentilor din anii 1957-58, a lucrat un timp in cadrul lui Helsinki Commission din Congresul SUA.  Oana fusese colega de grupa la Ziaristica cu unii dintre cei arestati si condamnati (Florin Constantin Pavlovici si Mihai Derdena), a refuzat sa depuna marturie contra lor si a suferit consecintele.  Dl Coposu a raspuns cu intelept calm, pe cat de ferm, pe atat de moderat , ne-a povestit despre sacrificiile generatiei sale, despre lupta pentru democratie in acei teribili ani 1944-1947, despre supliciul marilor figuri istorice ale Romaniei.  Imi amintesc si de un dinner, tot aici la Washington, in 1992, organizat in cinstea unei delegatii de personalitati democratice din Romania condusa de Corneliu Coposu.  Evenimentul a avut loc la hotelul “Sequoia”, erau prezenti de la ambasada Romaniei Aurel Dragos Munteanu si Vasile Puscas.  Eu am stat la o masa cu citiva prieteni americani si cu Mircea Mihaies, aflat cu o bursa la Wilson Center.  Dl Coposu a decis sa paraseasca masa de onoare, a venit si a stat de vorba cu noi.  Cred ca dl Tudor Dunca isi mai aminteste de intalnirea de la hotelul Continental, in 1993, cind dl Coposu a trimis un grup de tineri parlamentari PNTCD sa discute cu mine strategii politice si chestiuni de doctrina.  Spun aceste lucruri pentru ca ele vorbesc despre o personalitate deschisa, ostila conformismelor si oportunismelor resentimentare, adversar al oricarui fundamentalism ideologic ori de alta natura. A fost om un cu o viziune precisa despre ce trebuie si ce nu trebuie sa fie Romania post-totalitara.

O amintire

 L-am insotit in timpul vizitei la Muzeul Memorial al Holocaustului din Washington si pot depune marturie pentru atitudinea sa inflexibil opusa oricarei forme de sovinism, rasism si antisemitism. A mentionat opozitia lui Iuliu Maniu, a doctorului N. Lupu, a altor personalitati national-taraniste fata de politicile rasiste, antisemite ale regimului Antonescu.  Exclusivismul etnic ori religios ii repugna. Era structural un spirit tolerant, dar ramanea loial unui numar de principii pe care le socotea non-negociabile. A contribuit decisiv la configurarea directiei crestin-democrate din viata politica si ideologica a României de dupa 1990. Sa mai spun ca nu era niciodata un om incruntat, ca avea un extraordinar simt al umorului, ca era un raconteur inascut, ca stia sa ramana senin chiar atunci cind se intalnea cu ignominiile cele mai dizgratioase.  A fost calomniat de o maniera sordida in publicatiile fesenisto-peremiste, mai ales la inceputul anilor 90. Nu s-a coborat niciodata la polemici cu detractorii sai. Avea ceea ce se cheama o noblete interioara, un simt adanc si acut al onoarei, al decentei si al civilitatii.  A fost intruchiparea insasi a spiritului democratic românesc.