Papa Ioan Paul al II-lea şi prăbuşirea comunismului

La două decenii de la miraculoasele evenimente ale anului 1989, se cuvine să omagiem rolul într-adevăr crucial al Suveranului Pontif Ioan Paul al II-lea, fostul cardinal Karol Wojtyla (a cărui biografie autorizată, semnată de gânditorul politic George Weigel, este acum disponibilă şi în traducere românească a fostului premier, prof. univ. Radu Vasile, apărută la Galaxia Gutenberg). Istorica sa alegere în 1978, fapt care i-a scos din minţi pe politbirocraţi, a schimbat radical datele geopolitice şi spirituale ale lumii. Dacă mai era nevoie să fie dovedită puterea Logosului şi furia forţelor demonice în faţa Adevărului, atentatul împotriva Papei Ioan Paul al II-lea (13 mai 1981) a fost dovada absolută. Ideea directoare, principiul fundamental, nomosul şi ethosul resurecţiei politico-morale din Europa centrală şi de est au fost captate în cuvintele lui Ioan Paul al II-lea de la Messa solemnă ţinută în Polonia în 1979: Nu vă fie teamă!

John Paul II & Lech Walesa

John Paul II & Lech Walesa

Solidaritatea, mişcarea independentă şi autoguvernată, susţinută de forţele democratice anti-totalitare ale Occidentului (Ronald Reagan, Margaret Thatcher şi Helmut Kohl), a simbolizat – cu cuvintele lui Adam Michnik – “adevărata Reformă din interiorul Bisericii comuniste”. Gorbaciovismul nu a fost altceva decât o contra-reformă, o tentativă finalmente eşuată de-a prelungi artificial şi agonizant viaţa unui instituţii de un orbitor anacronism.

Gândirea socială a Papei Ioan Paul al II-lea, de inspiraţie tomist-personalistă, a descoperit un tertium datur între materialismul sterilizant sub raport axiologic şi radicalismele utopic-colectiviste, celebrate de cei care (în America latina şi aiurea) şi l-au închipuit pe Christos drept guerillero. Fundamentul doctrinei morale a acestui “om care a dat măsura umanului” (spre a relua formula celebru filosof) a fost respectul neţărmurit pentru adevăr şi demnitatea ireductibilă a oricărei fiinţe umane.

Atunci când se va scrie istoria ultimelor decenii ale veacului XX, pe lângă amintirea băilor de sânge din fosta Yugoslavie, se va nota, sunt convins, momentul ecumenic, într-adevăr fratern, al primei vizite (1999) a unui Papă într-o ţară ortodoxă, Romania – un gest la care au contribuit deopotrivă Suveranul Pontiff, oficialii din Statul Vatican, ierarhia de vârf a BOR şi autorităţile Statului român.

Papa Ioan Paul al II-lea

Papa Ioan Paul al II-lea

Nicio pagină a trecutului nu a fost pentru Ioan Paul al II-lea subiectul unui tabu. Documentul papal Shoah: We Remember s-a născut din sensibilitatea unui preot polonez, pentru care Katyn-ul şi Auschwitz-ul au simbolizat două feţe ale unui Rău abisal. Graţie acestei voci profetice, catolicismul a reuşit să-şi asume o perspectivă credibil-responsabilă asupra celor mai controversate episoade din tulburele veac XX.

Advertisements

Comments are closed.

%d bloggers like this: