Dl C. Rogozanu si strategia dublelor standarde

Dl C. Rogozanu se intreaba, pe blogul sau din Cotidianul, fals-mirat si profund indignat, de ce se “comercializeaza” documentele din arhivele comunismului. Domnia sa se refera la volumul care urmeaza sa fie lansat in cateva ore la Targul de Carte, in prezenta Presedintelui Traian Basescu, aparut la Humanitas, sub egida Comisiei Prezidentiale pentru Analiza Dictaturii Comuniste, coordonat de istoricii Mihnea Berindei, Dorin Dobrincu si Armand Gosu.  Peste 800 de pagini de documente legate de natura totalitar–criminala a perioadei Gheorghiu-Dej din istoria comunismului romanesc.  Lucrare monumentala pe care o recomand hic et nunc drept cartea saptamanii.

Banuiesc ca dl Rogozanu este la curent cu volumele de documente aparute la Polirom in colectia de documente ingrijita de dl Stelian Tanase (Rakovsky, avangarda).  Ca si cu cele sustinute financiar de Institutul pentru Investigarea Crimelor Comunismului din Romania (din fonduri bugetar-guvernamentale).  Publicarea, de catre istorici si politologi competenti, cu necesarul aparat critic, a  acestor documente mi se pare o salutara, indispensabila opera de recuperare, restituire si salvare a memoriei.  Din pacate, numai o perseverenta strategie a dublelor standarde (sa spunem orice care i-ar putea compromite pe acei intelectuali care nu accepta sa cante in corul anti-Basescu) explica pozitia lui C. Rogozanu: am langa mine volumul Documente, editat de doamna Lya Benjamin, aparut la Polirom, in 2005, sub egida Comisiei Internationale pentru Studierea Holocaustului in Romania (cunoscuta drept Comisia Wiesel)  Volum publicat ca lucrare de sine statatoare, alaturi de  Raportul Final  al Comisiei Wiesel, editori Tuvia Friling, Radu Ioanid, Mihail E. Ionescu (Polirom, 2005). Ar fi scris dl Rogozanu un text intitulat “Vanzarea arhivelor Holocaustului“?  Permiteti-mi sa ma indoiesc…