Soarecele şi pisica: Noica şi Securitatea

Doua carti aparute in 2009 (la Humanitas si la Muzeul National al Literarurii Romane), sub ingrijirea Dorei Mezdrea lumineaza complicata relatie dintre Constantin Noica şi Securitate. Filosoful, nascut acum un veac, s-a aflat mereu in vizorul acelei criminale institutii, a fost privit ca un etern suspect, fiecare pas, fiecare contact, fiecare initiativa intelectuala i-au fost supravegheate draconic. Publicarea în 1969 la editura Univers a unui volum de dialoguri platoniciene (primul de la instaurarea comunismului in Romania) genera analize hiper-vigilente.  Tot astfel, prietenia cu Sanda Stolojan, ori aceea cu Monica Lovinescu si Virgil Ierunca, erau vazute drept intreprinderi subversive. Cioran si Eliade ramaneau in continuare personaje dubioase, oricat incerca Noica sa-i convinga pe diversii “parteneri de discutii” ca sosise timpul unei regandiri a relatiilor cu varfurile intelectuale ale exilului.  In ochii regimului, contactul ideal cu Eliade ramanea fraudulosul, crapulosul Adrian Paunescu, acel penibil Evtusenko de Balcani.  Pentru cei care au vorbit despre “colaboraţionismul” lui Noica, aceste volume ar trebui sa serveasca drept un dus rece, o invitatie la recunoasterea, chiar târzie, a realităţii: Noica a fost victima unui regim întemeiat pe resentiment, minciună, nesimţire si delaţiune.

 

Constantin Noica

Constantin Noica

Remarc, in volumul de la MNLR, substantiala postfata semnata de Sorin Lavric. Extrem de importante mi se par, in egala masura, textele introductive pentru cartea de la Humanitas semnate de Gabriel Liiceanu si Andrei Plesu. Din contributia lui Gabriel Liiceanu reiau aici acest revelator pasaj: “Atacurile la adresa lui Noica din ultimii ani au fost fie simplificatoare, fie de rea-credinta. Ele au venit cu precadere din partea unor oameni care nu s-au obosit nici sa-i inteleaga viata (cu incapatanarile, patetismul si tragismul ei), nici sa-i deschida vreodata vreo carte. Si totusi, înverşunarea lor la adresa lui Noica este teribilă. De ce ajung ei sa ponegreasca un mort despre care n-au aproape nici o idee si pentru a carui opera vadesc un dezinteres total?  De fapt, nu Noica a fost in acesti ultimi ani in discutie, ci doar iritarea care urca spre el pornind de la cei vii care i-au fost aproape. Acestia sunt cei care incomodeaza cu adevarat.  (…) ‘Cu derbedeii nu se stă de vorbă’, ne repeta mereu. A facut-o, sunt convins, cu gandul ca era prea harsit in viata, ca pielea lui morala era prea groasa sa mai poata fi strabatuta de ei.  Ca el singur poate cobori in arena in care misuna “derbedeii” si ca doar el se putea masura cu ei si-i putea invinge.  Lui Plesu i-a spus la un moment dat” ‘Tu teoretizezi eticul, eu l-am trăit.’  Era incredintat ca stie, ca unul care avusese de-a face cu aceste lighioane si care le cunostea prea bine, cum trebuie apucati serpii, crocodilii si alte fiare teribile.  Asta a fost tot. Restul e simpla palavrageala”.

Pentru Securitate, Noica a fost constant o ţintă primejdioasa, un naiv indragostit de marea cultura pe care ofiterii ignari credeau că-l pot manipula. In fapt, le-a tinut piept cu admirabila demnitate, cu abilitatea disperata a şoarecelui care lupta pentru supravietuire, convins fiind ca nu mai au ce-i face, ca nu-l pot forta sa scrie lucruri pe care nu le crede. Desavarsita-i politeţe era de fapt masca dispreţului pentru functionarii Raului.  A refuzat orice ingenunchere “partinică”, si-a urmat propriile visuri, sperand, cu o smerită, ingenuă patimă, ca va putea obtine de la cei cu care incerca sa dialogheze sprijinul pentru utopia sa intelectuala.  Era inconjurat de prieteni onesti, devotati si sinceri.  Se gaseau insa in jurul sau si ipochimenii epocii, turnatorii abjecti, fiintele subteranei sordide, cu a lor formula psihologica igrasioasa.  De la redactorul-sef al Revistei de filosofie, Octavian Cheţan si Octavian Nistor (sursa “Nicoara”),  seful redactiei de filosofie la Centrul de Informare si Documentare in Stiintele Sociale şi Politice (CIDSP) condus de Mircea Ioanid, la tot soiul de alti informatori, oameni de mina a treia, termite zeloase, personaje încântate ca pot susţine obsesiile ideologice al regimului prin miseliile lor acoperite de rizibile presudonime.  Filosoful iesean Mihail Gradinaru, autor, vai, al unei carti promitătoare (Prolegomene la o poietica marxista, 1972), denuntata furibund de N. Tertulian pentru “heideggerianism” in paginile revistei “teoretice si politice” a CC al PCR, Era Socialista, abordat incurajator de Noica, nu ezita sa scrie delatiuni fetide. (Iată ca lista delatorilor din Copou pare se crească năucitor!)  Una din note mi-a amintit de “stilul” lui Pavel Apostol, filosoful-turnator, cel care raporta cu morbida minutiozitate ce se petrecea in casa lui Tudor Bugnariu, ilegalistul recalcitrant si ginerele lui Lucian Blaga (vol. Humanitas, pp. 58-60). Apostol, candva asistentul lui Blaga, a fost unul dintre cei mai acerbi acuzatori ai acestuia in anii 50, a fost apoi el insusi arestat, devenind, dupa eliberare, informator. Era protejatul lui Miron Constantinescu, dogmaticul lider comunist care a purtat un vesnic razboi impotriva “radicalismului mistic de dreapta” (practicandu-l el insusi cu fervoare pe cel de stanga). Cat il priveste pe M. Gradinaru, acesta avea sa publice in 1994 o lucrare despre modelul ontic la Noica (Ed. Septentrion).  No comment…

Notele informative din aceste volume pot fi incluse în orice antologie a ignominiei. Iar rapoartele ofiterilor sună precum cele ale instructorilor de la Secţia de Propagandă a partidului: bombastice, găunoase, scrise intr-o cretinoida, insuportabila langue de bois.  Ma intreb ce s-o fi intamplat cu maiorul (ulterior locotenent-colonelul) Ion Patrulescu, principalul hartuitor al filosofului, cel care propune diverse “planuri de masuri” pentru a-l “domoli” pe Noica? Daca mai traieste, are oare el minime remuscari pentru participarea la aceste oribile actiuni de politie spirituala?

Rămane de comparat fixatia anti-Noica a Securităţii cu documentele interne de partid din epoca, modalitatile de conlucrare pentru neutralizarea influentei ganditorului asupra unopr tineri carturari dezgustaţi de ideologia oficială şi însetaţi de cunoastere autentica. Securitatea nu a actionat independent de partid:  scopul era deopotriva intimidarea si instrumentalizarea lui Noica, anexarea sa, de o maniera perversa, viziunii national-staliniste a maniacilor protocronisti.  Evident, planul urzit de ideologii si securistii regimului a esuat lamentabil.  Tocmai de aceea jandarmul anti-cultural Eugen Barbu l-a atacat pe Noica drept “ganditor de extrema dreapta.”  Era readus in discutie, de catre noii rinoceri,  un regretabil trecut, pasager şi demult abandonat pentru a compromite poziţia filosofului, o efigie a reflecţiei metafizice de veche tradiţie europeană, într-un prezent dominat de barocul fascisto-comunist. Tocmai huliganul antisemit  Barbu (nelipsit de discipoli, astăzi) îndrăznea sa vocifereze împotriva celui care, lispit de orice urmă de nombrilism xenofob, chema la dialogul culturii române cu marile spirite, reînnodînd – prin Aristotel, Goethe sau Hegel-  firul rupt al legaturilor noastre cu marea tradiţie a umanismului european.

Noica a fost unul dintre cei mai urmariti oameni din Romania dictaturii comuniste.  Nu pentru fapte politice, ci pentru idei culturale. Cum foarte inspirat scrie Andrei Plesu: “Urmarit nu oricum, nu rutinier, ci ca un obiectiv militar, ca un personaj important si primejdios.  Securitatea il cunostea mai bine decat adunatura de latratori vigilenti din presa noastra contemporana”. În raport cu care, ispititi fiind uneori a polemiza, poate ca n-ar strica sa ne reamintim cuvintele lui Noica, nascute dintr-o cumplita experienta: “Cu derbedeii nu se sta de vorba”.

2 Responses to Soarecele şi pisica: Noica şi Securitatea

  1. […] 12 iulie 1909 se năștea marele Noica. Am citit AICI ceva ce mi-a adus aminte de centenar […]

  2. […] despuiat, ci prin forţa inteligenţei educate – iată cum înţelegea Constantin Noica (cel hărţuit cu atâta persistenţă de Securitate) să pregătească o nouă generaţie de tineri într-o ţară sufocată de mizerie materială, […]

%d bloggers like this: