Comunismul : crimă transcendentală (Vlad Muresan)

Orice fiinţă determinată este vie numai prin altul. Viaţa în forma ei spirituală nu poate fi expresia unei simple încordări a materiei care îşi depăşeşte eroic limitele. Materialismul nu poate fi niciodată, deci, un umanism, deoarece el fundamentează omul ca simplu epifenomen ontologic al materiei. Omul nu ar fi decât chimie hipercomplexă.

Materialismul pare ştiinţific şi nou. În realitate el este reactivarea unei structuri arhetipale arhaice de tip hesiodic. În Theogonia, principiul virtual, Haosul, este matricea nocturnă care se autodiferenţiază generând nivelurile existenţei, de la cosmos până la zei. Darwinismul pe care Marx îl aşeza la baza cosmo-biologiei sale spune ceva similar: că materia anorganică (adică pura pasivitate), printr-un efort secular al hazardului naşte un fruct viu, organic, activ. Acumulări cantitative ar fi produs un salt magic calitativ: din materia inertă, opacă, nocturnă, mecanică şi sterilă, abiogeneza ar fi scos, revoluţionar, o materie de sinteză, auto-replicantă, adică viaţa. Este un implicat miraculos din structura oricărui materialism, care vrea să explice geneza sistemelor vii auto-reproductive, saturate informaţional, semantice şi teleologice prin sisteme paupere informaţional, sintactice şi inerte. De la inferior la superior, omul ar fi devenit astfel coroana evoluţiei, iar nu a creaţiei.

One Response to Comunismul : crimă transcendentală (Vlad Muresan)

  1. […] Vladimir Tismaneanu a comis-o din nou şi a scos de la arhivă un text mai vechi al aceluiaşi Vlad Muresan pe care l-am mai prezentat într-un post anterior.    În articolul de faţă Vlad Mureşan face o analiză a comunismului privit prin prisma transcedentalului.     Aveţi aici titlul şi subtitlurile eseului urmate de câteva comentarii proprii şi citate din el        Comunismul : crimă transcendentala      1. Comunismul ca emanaţie a haosului             2. Comunismul ca voce a maselor    3. Comunismul ca faustism    4. Comunismul ca şi Golem al umanismului    5. Comunismul ca viclenie a infernului     6. Sinteză: comunismul, crimă transcendentala     Comunismul este văzut ca emanaţie a haosului prin acţiunea lui de uzurpare a ierarhiei valorice naturale şi înlocuirea ei cu entropia haosului forţat nivelator.    Renunţând şi denunţând aristrocratia creată şi creatoare de istorie (spirituală şi socială) comunismul substituie elitei naturale, generatoare de valori, responsabilă, o elită auto-generată ad-hoc, plasată strategic în spatele maselor, pasând responsabilitatea unei forţe colective brute şi brutale.    Dacă în aristrocratia clasică liderul se află în frunte , deschizând drumul prin exemplul personal, în comunism liderul se ascunde în spatele unor principii rezultate din supa unor instincte şi frustrări primare.    Ingerii cu sabie de foc exprimă simbolic imposibilitatea auto-soteriologica a umanităţii.    Modernitatea utopică a asaltat Edenul uitând de gardienii realităţii pure…   Catastrofa este analitic conţinută în orice proiecţie finită utopică a Infinitului. […]

%d bloggers like this: