De ce nu pot polemiza cu dl Emil Constantinescu

Inteleg ca in aceasta seara, la emisiunea Editie speciala de la Antena 3, dl Emil Constantinescu a avut cuvinte dure la adresa mea. Trec peste faptul ca aceste atacuri in lipsa nu sunt tocmai fair.  Am fost descris ca oportunist, ahtiat de privilegii si lingusitor al tuturor presedintilor, un esuat lamentabil, un loser care se amesteca in politica romaneasca pentru ca nu mai are contracte la facultatile din America si nu mai are pe unde scrie acolo…

Ultimele afirmatii sunt factual false, bazate pe umori, supozitii si banuieli resentimentare. Nu tineam neaparat sa ofer aici o contabilitate a angajarilor mele academice, dar precizez pentru “binevoitori” urmatoarele: tocmai mi-am incheiat stagiul de Fellow la Woodrow Wilson International Center for Scholars, lucrez la doua carti in limba engleza (dintre care una contractata la University of California Press), am predat un eseu pentru un volum despre Marx care va apare la Yale University Press,  pregatesc o conferinta internationala despre 1989 (aici la Washington), sunt prezent cu o analiza comparativa a revolutiilor din 1989 in numarul special al prestigioasei reviste Contemporary European History (Cambridge University Press, Summer 2009),  lucrez la cateva recenzii-eseu pentru Times Literary Supplement, in noiembrie voi tine Prelegerea Memoriala Pierre du Bois la Institut de Hautes Etudes Internationales din Geneva, iar calificativul pentru anul 2008 primit de la catedra in care lucrez la University of Maryland (Government and Politics) este “extraordinary merit”. In noiembrie 2007,  University of Maryland mi-a conferit premiul Distinguished International Service Award.  In toamna anului acesta (2009), Central European University Press va publica volumul editat de mine, Stalinism Revisited: The Establishment of Communist Regimes in East-Central Europe. In plus, ma indoiesc ca dl Emil Constantinescu nu este la curent cu faptul ca am scris capitolul despre Romania pentru site-ul lui Global Museum on Communism, initiativa de care este apropiat (am luat cuvantul la ceremonia de inaugurare a acestui muzeu virtual, tinuta la Ambasada Romaniei din Washington pe data de 16 iunie 2009, lucru despre care a scris Mihai Neamtu in Revista 22).  la care, iarasi, se aadauga, conducerea cel putin zece lucrari de doctorat la U-MD, coordonarea colectiei Zeitgeist la Humanitas si Constelatii la Curtea Veche, participarea in comitetele editoriale ale unor reviste precum East European Politics and Societies, Human Rights Review, Journal of Democracy.  Plus colaborari jurnalistice, inclusiv la Wall Stret Journal, Gazeta Wyborcza (a aparut recent eseul meu despre Kolakowski), 22, Idei in Dialog etc. Toate acestea fac din mine un om mai ocupat cu spatiul nord-american (si nu numai) decit isi imagineaza “liderul balcanic” Emil Constantinescu.  Oricine doreste, poate gasi informatii suplimentare pe site-ul meu: www.tismaneanu.com

To set the record straight, il asigur pe dl Constantinescu ca, orice i-ar fi transmis unii sau altii, niciodata nu i-am tinut fotografia pe vreun birou. De aproape 14 ani, singura poza pe care o tin pe birou (acasa si la universitate) este a fiului meu Adam.  Oricum, mi se pare de prost gust (ca sa ma exprim eufemistic) sa vii sa exhibi public lucruri non-verificabile pe care ti le-ar fi spus cineva in particular. Un jenant exemplu de cum nu trebuie sa se comporte un om politic decent.  Ii promit insa domnului Emil Constantinescu ca voi verifica cele spuse de el si atribuite domnului Radu Ioanid.  Intr-o lume civilizata, poti sa detesti pe cineva, dar nu ai dreptul sa fabulezi dupa cum te taie capul.

Mai observ si faptul ca dl Emil Constantinescu a ajuns favoritul televiziunilor care si-au facut o prioritate din atacul asupra Raportului Final de condamnare a comunismului (sau, indirect, de compromitere a membrilor Comisiei prezidentiale), precum si asupra intelectualilor care nu sufera de basescofobie acuta, acuzati (autoproiectiv) ca ar avea “suflete de sclavi”.    Eleganta si bunul simt l-ar fi putut indemna pe dl Constantinescu sa se abtina de la atacuri ad hominem, intr-un context in care preopinentul domniei sale (in acest caz, subsemnatul) nu are sansa dreptului la replica. Cu totii avem drept la imagine, dar presa romaneasca din ultima vreme nu respecta, decit cu rare exceptii, acest principiu.

Nu pot polemiza cu dl Constantinescu din urmatoare banale motive:

1. L-am sustinut pe dl Constantinescu atunci cand Conventia Democratica era inca o promisiune. Am facut-o in special din respect pentru dl Corneliu Coposu.

2. Nu am beneficiat sub nici o forma de nici un fel de pozitie in timpul administratiei Constantinescu (nu mai vorbesc de etapele Iliescu). Am sustinut insa optiunile democratice reprezentate de acea administratie, inclusiv cu articole in presa occidentala.

3. Am scris in “22” un articol intitulat “Padurea si copacii” (citit si la lansarea de la Ateneul Roman a “tetralogiei” fostului presedinte) in care il aparam de criticii sai acerbi de dupa 2000.

Dar mai ales nu pot polemiza cu Domnia Sa in conditiile in care, oricat m-as freca la ochi, nu-l mai recunosc pe intelectualul democratic Emil Constantinescu. Cu fantomele si cu fantosele nu se polemizeaza.

 

Metamorfoze

Metamorfoze

Comments are closed.

%d bloggers like this: