Invitatie la decenta: Un mesaj din partea Laviniei Stan

“Convingerea mea este ca suntem toti Tismaneanu. De la copii nascuti  dupa   1989, pentru care regimul comunist reprezinta cel mult ecoul unei realitati distante la care nu pot participa afectiv decat negociat prin intermediul libertatilor postcomuniste de care s-au bucurat. La generatiile de mijloc, ca generatia mea, care si-au irosit adolescenta sub Ceausescu, cunoscand in mod direct ce inseamna a trai sub un regim multi-pauper, dar fiind silite sa participe la jocul postcomunist cu instrumentele academice, culturale si materiale debile dobandite in anii comunismului tarziu.

Si pana la generatiile mai in varsta, pentru care schimbarea a venit uneori mult prea tarziu pentru a mai recalibra productiv orizontul de asteptari si capacitatile de realizare a acestora. Toti romanii, cu mic, cu mare, suntem Tismaneanu. Sa explic. Pe de o parte, toti cei tineri au parinti care au trait sub comunism si care, tacit sau explicit, au sustinut regimul comunist, au trecut constiinciosi prin bancile scolilor comuniste si prin randurile soimilor si pionierilor patriei, au urmat facultati comuniste, au lucrat in campul muncii socialiste si s-au pensionat tot in cadrul sistemului comunist. Daca Tismaneanu trebuie sa dea socoteala repetat pentru optiunile ideologice ale familiei sale, atunci toate aceste generatii trebuie sa faca la fel, pentru ca si ele sunt “tainted by association”. Poate din aceasta confesiune generala vom afla de ce Romania nu a avut o dizidenta autentica, de ce Goma, Cornea si Dinescu n-au gasit sprijin in afara familiilor lor imediate, de ce un caraghios precum Ceausescu a putut detine o putere atat de nemasurata. Pe de alta parte, toti cei in varsta s-au convertit de la ne-anticomunismul pe care l-au afisat pana in 1989 la democratizarea ceruta prin tranzitia postcomunista. Peste jumatate din populatia Romaniei s-a convertit spontan, in decembrie 1989, de la comunism la democratia anticomunista. Este adevarat, cand vine vorba despre sustinerea regimului comunist, paleta griurilor este infinita, de la negrul hidos al colaborarii zeloase cu Securitatea la griul palid al precarei pozitii neutre, de atotsuficienta neimplicare. La fel, daca Tismaneanu trebuie sa-si deconstruiasca sinceritatea convertirii sale, atunci aceste generatii trebuie sa o faca si ele, pentru ca suspiciunea nesinceritatii lor sa fie indepartata definitiv. Din cate stiu, Tismaneanu si-a explicat public, repetat, originile, tineretea si convertirea. Inca astept confesiunile si explicatiile celorlalti. In ceea ce ma priveste, recunosc – sunt si eu un Tismaneanu, prin familie si convertire.

Am patru cuvinte de spus tuturor romanilor tineri si mai putin tineri care pleaca urechea la revelatiile suculente ale presei:

1. Nu Tismaneanu este marea problema a Romaniei. Nu din cauza lui Tismaneanu Romania se zbate in criza economica actuala. Nu din vina lui clasa politica si procesul politic se bucura de foarte putina incredere. Nu din vina sa banul public se risipeste, cresterea economica stagneaza, sistemul de invatamant este discreditat, tara are o imagine internationala dubioasa, oamenii sunt saraci si descurajati si Romania incheie constant plutonul tarilor est-europene. Cheia se afla desigur in alta parte, identificarea ei necesitand o fractiune din efortul necesar demolarii lui Tismaneanu.

2. Este loc pentru noi toti pe acest pamant si in aceasta tara, inclusiv pentru Tismaneanu, pentru mine si pentru oricine altcineva care doreste sa participe la efortul de a investiga, a analiza si a intelege contururile represiunii comuniste si realitatile Europei postcomuniste. Democratia inseamna pluralism – inclusiv in domeniul ideilor si interpretarilor. Ii salut pe toti cei care au reusit sa construiasca ceva in ultimele doua decenii – sa publice o carte, sa propuna o noua paradigma, sa-si faca un nume in specialitatea lor. Inapetenta la pluralitatea de idei, dovedita iarasi si iarasi de presa si uneori de intelectualitatea bucuresteana, este dezarmanta dovada a lipsei de internalizare a principiilor democrate. Nu este aceasta oare o falsa convertire?

3. Libertatea trebuie sa fie ceva mai mult decat libertatea de a distruge, de a tipa isteric, de a improsca cu noroi. Ca victima eu insami a unor critici complet nefondate din punct de vedere academic si complet gratuite din punct de vedere uman, ma simt datoare sa reamintesc valoarea justetii, a masurii, a “fairness”. As dori sa vad mai multi romani care sa se depaseasca pe sine si sa se impuna pe scena internationala. As dori sa asist la discutii civilizate, ponderate, constructive, de buna credinta. As dori sa vad un mai mare respect pentru cei care au facut ceva din partea celor care inca mai au de dovedit. As dori o moderatie a sfintei indignari romanesti.

4. Tismaneanu nu trebuie crucificat pentru interesul sau pentru Romania – lui trebuie sa i se multumeasca pentru el. Orice roman care a petrecut peste granita o perioada mai lunga de timp stie ca Romania ramane practic necunoscuta si neapreciata in strainatate, o perspectiva escamotata la Bucuresti, unde inca se crede ca invatamantul romanesc se ridica la standardele occidentale, frumusetile patriei impresioneaza pana la lacrimi si romanii sunt cunoscuti pentru ospitalitatea lor proverbiala. Imaginea aceasta – un alt cliseu mostenit din vremurile cultului personalitatii – este in contrast vadit cu realitatea. Avem atat de putine personalitati de talie internationala incat Tismaneanu, una dintre ele, trebuie curtat, nu spurcat.”

Lavinia Stan, ed., Transitional Justice in Eastern Europe and the Former Soviet Union, Routledge, 2008
Lavinia Stan and Lucian Turcescu, Religion and Politics in Post-Communist Romania, Oxford University Press, 2007

Comments are closed.

%d bloggers like this: