Infamul Pact Hitler-Stalin: Reflectii despre monstrii totalitari

Pe 23 august se implinesc sapte decenii de la un eveniment care a deschis calea pentru atacul Germaniei naziste impotriva Poloniei, deci a inaugurat seria de agresiuni criminale care s-au soldat cu supremul carnagiu cunoscut pana atunci de omenirea civilizata.  Pregatit cu minutie in tratative secrete derulate la Berlin, unde partea sovietica era reprezentata de ambasadorul Vladimir Dekanozov (unul dintre aghiotantii si confidentii lui Lavrenti Pavlovici Beria), Pactul a fost semnat la Moscova, in prezenta unui Stalin-Djugasvili zambitor si evident satisfacut,  de catre ministrul de externe al celui de-al Treilea Reich, Joachim von Ribbentrop si de catre omologul sau sovietic, Viaceslav Mihailovici Molotov. Dupa ani de zile, in ale sale conversatii cu scriitorul Felix Ciuev, nonagenarul Molotov a continuat sa justifice nejustificabilul prin invocarea  asa-numitei raison d’etat. In fapt, Stalin a pariat pe colaborarea cu Hitler, fiind convins ca ostilitatea fata de democratiile occidentale era un liant suficeint de puternic pentru a face caduce divergentele de ideologie. Eroarea lui Stalin a fost ca a subestimat fixatiile doctrinare ale lui Hitler, faptul ca pentru acesta nimicirea “iudeo-bolsevismului” era inseparabila de politica spatiului vital la Rasarit, deci de expansiunea “colonizatoare” si transformarea slavilor in sclavi.  Vizita lui Molotov la Berlin in august 1940 si discutiile cu Hitler l-au convins pe acesta ca nu exista cale pentru co-existenta celor doua imperii ideocratice.   In timpul acesta, Anglia lupta singura, iar Vestul Europei capotase militar si politic.

Intreg angrenajul propagandistic al celor  doua sisteme totalitare a fost pus in functiune pentru a justifica aceasta alianta care doar cu o luna mai devreme ar fi parut una contra firii. Era vorba de fapt de o proba publica a inrudirilor esentiale dintre cei dictatori totalitari obsedati de dominatia mondiala, anti-capitalisti si anti-liberali.  Cosmologia stalinista se intemeia pe principiul luptei de clasa, cea nazista pe acela al luptei de rasa.  Hitler si Stalin au simbolizat avansul cataclismic al religiilor politice salvationiste in ceea ce regretatul Matei Calinescu numea “our century of monsters” (e vorba de recenzia cartii lui Paul Johnson, Modern Times, aparuta acum doua decenii in The American Spectator).  Bolsevicii si nazistii nutreau cultul violentei revolutionare si pe acela al partidului unic. “Meine Partei is meine Religion” scria Joseph Goebbels in jurnalul sau. Acelasi lucru il gandeau si il profesau corifeii bolsevismului.

Pontiful suprem al comunismului mondial nu ezita sa se alieze cu intiatorul “Pactului Anti-Comintern”  Nu gresea catusi de putin Arthur Koestler cand scria ca era vorba de lovitura de gratie primita de Internationala a III-a tocmai din partea “strategului revolutie proletare mondiale”.  Oportunisti fara egal, cei doi tirani erau in acelasi timp atasati de un numarr de fobii, intre care dispretul pentru to ce tine de statul de drept, de parlamentarism si mai ales de pluralism.  Cum scria Agnes Heller, in consonanta cu ideile unor Hannah Arendt si Claude Lefort, totalitarismul este mai presus de orice respingerea, anihilarea spatiilor de pluralism.  In plus, ceea ce aveu in comun Hitler si Stalin tinea de aversiunea in raport cu moralitatea traditionala, cu credintele religioase, cu pretuirea acordata transcendentei divine.  Ambii dictatori s-au inchipuit substitutul lui Dumnezeu, au sacracralizat politica (asa cum a demonstrat Emilio Gentile in remarcabila sa carte).  Era asadar normal ca, in lupta pentru distrugerea umanismului european,  mai intai sa se alieze, iar apoi sa ajunga la coliziunea finala.  O relatie perversa, aflata sub semnul comun al barbariei genocidare, al exterminismului, al Gulagului si al Holocaustului ca incarnari ale Raului radical.

Pactul a fost insotit de protocoale secrete legate de impartirea Europei in sfere de influuenta controlate de cei doi briganzi. Hitler isi marturise in particular admiratia pentru Stalin.  “Cel mai loial discipol al lui Lenin” toasta in cintea dictatorului paranoic de la Berlin.  Iar Gheorghi Dimitrov, Palmiro Togliatti, Wilhelm Pieck, Walter Ulbricht, Boris Stefanov, Klement Gottwald si ceilalti lideri ai Cominternului inchideau ochii, murmurau cuvinte aprobative si se rugau sa nu fie deportati.

Pe 1 septembrie Germania nazista declansa al II-lea Razboi Mondial, atacand perfid Polonia.  Pe 16 septembrie, trupele sovietice patrundeau pe teritoriul oferit lor in cadrul negocierilor de la Moscova. Se producea sinistra intalnire intre Wehrmacht si Armata Rosie. Filmul Katyn al marelui regizor Andrzej Wajda surprinde acele momente tragice. Teritoriile controlate de Stalin si Beria aveau sa fie rapid sovietizate.  In zona ocupata de nazisti se infiinta asa-numitul Guvernamant General in care se urmarea distrugerea elitelor intelectuale si religioase poloneze. Se aplicau draconice masuri rasiste care aveau sa culmineze apoi in exterminarea a milioane de evrei.

Luind cuvantul in Sovietul Suprem, proband un cinism nemarginit, Molotov (premier si comisar al poporului pentru afacerile externe) se felicita pentru marea izbanda:  disparitia de pe harta Europei a Poloniei, “acest produs avortat al Tratului de la Versailles”.  Propaganda antifascista era acum nu doar diminuata, ci de-a dreptul prohibita, piesele anti-naziste erau scoase din repertoriile teatrale, Pravda scria elogios despre realizarile poporului german in anii de dupa 1933.  Se uitasera complet tactica Fronturilor Populare,  propunerile lui Litvinov legate de securitatea europeana, retorica electrizanta a antifascismului ca expresie suprema a umanismului european.  Recititi paginile scrie de Francois Furet pe acest subiect in capodopera sa Le passe d’une illusion.  Putin ii pasa lui Stalin de soarta comunistilor, a socialistilor, a democratilor antifascisti germani ori de aiurea.  Ii manipulase cum ii convenise, acum puteau fi lasati prada lui Hitler fara urma de remuscare.  Spre a relua titlul unui roman de Victor Serge, bunul prieten al lui Panait Istrati: Il faisait minuit dans le siecle.

Marele poet polonez Czeslaw Milosz, autorul Gandirii captive, a definit Europa Centrala drept regiunea formata din toate tarile care au suferit consecintele Pactului din august 1939. Romania a fost una dintre aceste tari: Dictatul de la Viena, ultimatumul sovietic din iunie 1940, sfartecarea teritoriului national, cumplitele represiuni din Basarabia si Bucovina de Nord (documentate in Raportul Final al Comisiei Prezidentiale pentru Analiza Dictaturii Comuniste), au fost efectele directe ale acestui tratat al miseliei absolute.  Situatia actuala din Republica Moldova nu poate fi inteleasa daca nu luam in coinsideratie ce s-a petrecut  atunci, cine au fost si cine sunt comunistii din Basarabia. Constiinta  democratica europeana trebuie sa marcheze aceasta comemorare cu solemna tristete a doliului si cu decizia categorica de a nu lasa asemenea orori sa se repete.

Bibliografie minimala: Recomand cartile lui Alan Bullock, Robert Gellately, Richard Overy si Robert C. Tucker.  De asemenea, recentul volum editat de Sheila Fitzpatrick si Michael Geyer, Beyond Totalitarianism.

Advertisements

2 Responses to Infamul Pact Hitler-Stalin: Reflectii despre monstrii totalitari

  1. […] 23 august 1939: semnificatia uitata a unei zile Vladimir Tismaneanu: “La 23 august se implinesc sapte decenii de la un eveniment care a deschis calea pentru atacul… […]

  2. […] Împotriva Fascismului? E noaptea întoarcerii armelor? Sau e doar amintirea dureroasă a unui pact care ne-a însîngerat? Vrei sa castigi timp? Acum, ai cea mai buna solutie de la BCR – 24 […]

%d bloggers like this: