Pe blogul sau, Ioan T. Morar discuta decizia de incepere a investigatiei legate de posibila utilizare a torturii in anchetele din unele inchisori administrate de CIA. Intamplarea face ca tocmai in aceste zile sa fi citit excelenta biografie a lui Albert Camus scrisa de Elizabeth Hawes. In EvZ de miercuri va apare articolul meu pe acest subiect (o versiune initiala a fost postata pe acest blog).
In discursul sau de acceptare a Premiului Nobel pentru Literatura, Camus s-a referit la spirala violentei din Algeria sa natala si a reluat, spre exasperarea multora dintre intelectualii francezi sustinatori ai lui Ben Bella si a FLN, admiratori neconditionati, precum Sartre, ai profetului violentei Frantz Fanon, pozitia afirmata inca din din piesa sa Les Justes (titlul in engleza este The Just Assassin). Iata asadar punctuil de vedere al lui Camus asupra acestei chestiuni, formulat public si in privat, intr-o discutie cu un prieten apropiat:
“Daca un terorist arunca o bomba in piata Belcourt unde mama mea face cumparaturi si o ucide, as fi insumi responsabil in cazul in care, pentru a apara justitia, ar trebui sa apar in acelasi timp terorismul. Iubesc justitia, dar imi iubesc mama de asemenea”.
Intre cei care s-a napustit asupra lui Camus, acuzandu-l de tradare, vorbind despre “injustitia mesajului despre justitie”, de tradarea principiilor, de abandon etic etc, s-a numarat si Jean Senac, pieds noir ca si Camus poet si prieten sustinut calduros de autorul lui L’Etranger. Senac nu s-a multumit cu o scrisoare catre Camus, a mers mai departe publicand in France Observateur un text pe care Elizabeth Hawes il numeste character assassination, ironizand condescendent referinta lui Camus la propria sa mama si reprosandu-i un presupus “paternalism eurocentric”: “Camus was hurt and angry at the public nature of Senac’s attack and sardonic about the end of their long friendship, closing with a cool and simple: Good luck”. (Camus, A Romance, Grove Press, 2009, p. 254).
[…] Albert Camus, drepturile teroristului si drepturile omului de Vladmir Tismăneanu […]