“Naivitatea” sarmanului Ovidiu Simonca

Ovidiu Simonca a plecat prin demisie de la ex-Cotidianul. Invoca acum un soi de “iluzii”, de naivitate, de credulitate, ba poate chiar si o ingenuitate tradata. Nu stia, sarmanul Ovidiu Simonca, ce program are ex-Cotidianul. Nu citise abjectiile secretate de Nistorescu si Romosan, spre a-i numi doar pe ei, la adresa unor oameni (Mircea Mihaies, I. T. Morar, H.-R. Patapievici, Tom Gallagher, subsemnatul) pe care candva se jura ca ii respecta (macar pe unii dintre ei).  Pe blogul revistei Cultura, Mihai Iovanel (un autor ce nu poate fi nicicum banuit de simpatii pentru orientarea acestui blog, iar reciproca nu este falsa) observa:

“Insa un comentariu tot am de facut in ce priveste trecerea lui (a lui OS) pe la Cotidianul, apropo de ‘naivitatea’ pe care o invoca acum. Cum se face ca din atatea si atatea subiecte pe care le-ar fi avut la indemana si pe care – activitatea sa de pana acum o arata fara gres – are capacitatea de a le identifica & exploata, Ovidiu Simonca de gasit de cuviinta sa scrie primul sau articol de la Cotidianul tocmai impotriva lui Vladimir Tismaneanu (aflat in plin razboi total cu Cornel Nistorescu, seful ziarului)?”

Intr-adevar, ma intreb si eu, poate mai putin “naiv”, oricum, sper, mai putin victima a “iluziilor” decat dl Simonca, chiar cum se face?  Chiar nu stia ca fisa postului pe care fusese angajat includea ca principala activitate ceea ce se cheama hatchet job? Pozitie pentru care se calificase, cu asupra de masura, inca de la nevroticul articol intitulat “Nervii domnului Mihaies” aparut acum vreo doi ani in Observator Cultural. Dupa care au urmat atacurile, obositoare si previzibile precum o ploaie de toamna, impotriva tuturor celor care azi sunt tintele calomniilor desantate ale lui Nistorescu. Trista degringolada, datatoare de seama pentru acest timp al vertebrelor absente…

Din panseurile si “revelatiile” tortionarului Plesita

Am in fata cartea Ochii si urechile poporului. Convorbiri cu generalul Nicolae Plesita, o serie de dialoguri din perioada aprilie 1999-ianuarie 2001, consemnate de Viorel Patrichi , aparuta la editura Ianus Inf S.R.L. in 2001. Redactorii cartii sunt Anca Voican si Marian Oprea (cunoscuti pentru activitatea de la revista Lumea). Prefata, cu un titlu revelator (“Un instrument al interesului national: generalul Nicolae Plesita”) este semnata de cunoscutul apologet al ceausismului, cruciatul protocronismului in forma sa cea mai vituperanta, Dan Zamfirescu. Dupa DZ, gratie acestei carti, generalul securist “a intrat in literatura romana”. Eu unul credeam ca a intrat mai devreme, in modul cel mai abject, pe vremea cand il tragea de barba pe Paul Goma si ordona asasinarea Monicai Lovinescu. Delirant hiperbolic, DZ recurge la analogia cu Homer. Il citeaza pe Ceausescu care, aflam, i-ar fi spus lacheului: “Tu esti senisbil, Plesita. Trebuie sa fii scriitor”.

Iata cum vedea Plesita activitatea disidentilor:

“De fapt, li s-a spus ca sunt niste disidenti, dar erau doar niste nemultumiti” (dupa care urmeaza denigrarea lui Dorin Tudoran si Mircea Dinescu).

Caderea lui Ceausescu ar fi fost de fapt pregatita de un complot intrafamilial avand ramificatii la Kremlin:

“Cu acordul lui Gorbaciov, Leana vroia sa-l rastoane pe Ceausescu”.

Deespre doctorul Ion Vianu, urmarit si anchetat de Securitate pentru solidarizarea cu Paul Goma, la fel, Plesita l-ar fi lasat sa plece. Nimeni nu scapa de calomniile acestui inrait servitor al Raului.

In fine, din acest “tezaur” al stupiditatii tantose, sa remarc panseurile lui Plesita despre societatea civila:

“Suprastructura societatii civile contine Internele si Armata. … Serviciile secrete sunt structuri de rezistenta ale societatii civile”.

Cu o asemenea viziune (daca viziune se cheama aceasta insailare de halucinatii conspirationiste) nu mai exista frontiera intre dictatura si democratie.

Sa retinem ca Plesita ar fi urmat studiile universitare la Facultatea de istorie a Universitatii din Cluj (1964-1970). Intre 1962 si 1967 a fost comandant de securitate al regiuniii Cluj. Ne putem inchipui cam cum se desfasurau examenele celui mai temut om din regiune…

Hotnews: Un comentariu despre sanatorii (SRI), pensii astronomice, crime si impenitentul calau Plesita

Iata linkul la articolul pe care l-am scris pentru Hotnews.  Se intreaba unii: de ce nu suntem capabili a-l ierta pe Plesita? Nu a fost si el om?  Raspunsul meu este cat se poate de simplu: pentru a fi iertat, culpabilul trebuie sa-si ceara iertare, sa faca penitenta, sa ispaseasca, fie si psihologic, deci nu neaparat in temnita, faradelegile comise. Sa se lepede de Satana, nu sa continue a-l slavi.

Or, generalul securist Plesita, departe de a se cai, departe de a fi fost ostracizat,  a continuat sa-si persifleze, sa-si insulte, sa-si scuipe in fata victimele si sa maculeze memoria celor ucisi, batuti, schinguiti.

In plus, versurile marelui poet polonez Zbignew Herbert, citat adeseori de Adam Michnik, spun totul pe acest subiect:

“Cum putem ierta in numele celor ucisi in zori?”

Mega-securistul Plesita şi justiţia romaneasca

Puteti citi mai jos un text scris pe acest blog pe 14 martie 2009. N-am asteptat asadar moartea tortionarului in confortul sanatoriului SRI pentru a spune ceea ce trebuie spus.  La Canal si la Aiud, la Gherla si la Sighet, victimele lui Plesita nu au avut parte de o asemenea sansa.

Plesita a fost inmormantat la Curtea de Arges, aflu din EvZ, fara onoruri militare, fara salve si fara pompa. Nu a fost prezent nici unul dintre complicii sai mai usor de recunoscut (Iulian Vlad, Gh. Enoiu). Au stat pititi in scorburile turpitudinii lor morale.  Macar atat. Ne-au ajuns funeraliile militare ale lui Ion Dinca si alte omagii solemne aduse nomenklaturistilor, generalilor politici, securistilor, ideologilor impietriti in convingerile lor anti-democratice si in nostalgia pentru asfixianta uniformitate totalitara.

14/03/2009 — tismaneanu | Editează

Iata o stire (Ziua, 13 martie 2009) care te poate lasa cu gura cascata. O stire absurda, aiuritoare, de-a dreptul suprarealista. Asadar, mega-securistul Plesita nu va fi judecat. Omul care a ordonat urmarirea,  schilodirea si chiar asasinarea unor figuri de seama ale exilului (Monica Lovinescu, Paul Goma), tortionarul intotdeauna gata sa-si umileasca victimele, instrumentul docil al ordinelor criminale ale lui Dej si Draghici, apoi ale lui Ceausescu, poate fi linistit. Nu va fi atins nici cu o floare. La fel ca si monstrul Enoiu. Deci calaii securisti vor beneficia si pe mai departe de pensii uriase si vor putea sa se uite piezis, fara teama, la cei pe care i-au terorizat.  In timpul acesta, Constantin Rauta, un om care a decis sa ramina in Statele Unite, rupind cu institutiile regimului (inclusiv cu Securitatea) si luptind impotriva lor, este in continuare condamnat la moarte in Romania.  Deci Plesita cu pensie de erou, Rauta cu sentinta de tradator…

“Parchetul General al Romaniei a decis recent neinceperea urmaririi penale in cazul fostului general de Securitate si sef al Directiei de Informatii Externe Nicolae Plesita. Informatia a fost dezvaluita vineri de site-ul revistei Q Magazine. Potrivit sursei, dezvaluirea a fost confirmata de procurorul Dan Voinea, care a fost pana de curand procuror-sef-adjunct la Sectia Parchetelor Militare din cadrul Parchetului General.

Fostul general de Securitate Nicolae Plesita era acuzat in celebrul dosar “Europa Libera”, de omor deosebit de grav, tentativa de omor deosebit de grav, vatamare corporala, lipsire de libertate in mod ilegal, rapire de persoane, fals in inscrisuri oficiale, uz de fals si alte acuzatii. Nicolae Plesita era acuzat ca a ordonat, in 1981, atentatul cu bomba comis asupra sediului postului de radio “Europa Libera”.”

Privilegii, onoruri si gratitudine pentru tortionari

Un text cat se poate de pertinent pe blogul ziaristului Virgil Burla:

http://virgilburla.wordpress.com/2009/09/30/recunostinta-vesnica-tortionarilor/

“Agentia de presa NewsIn anunta ca fostul general de Securitate, Nicolae Plesita, a murit luni intr-un spital al SRI din Bucuresti.

Nicolae Pleşită, fost şef al DIE, a fost acuzat de terorism pentru că ar fi coordonat atentatul executat asupra clădirii postului de radio Europa Liberă în februarie 1981. A fost trecut in rezerva in 1990. De atunci i-am platit o pensie de 5500 lei pe luna, dupa cum scria Gardianul pe la inceputul anului. Adica aproximativ 1800 de dolari. In cei 19 ani cat a beneficiat de pensia speciala pentru ca si-a servit tara (cunoscatorii recunosc expresia), Plesita a incasat 400.000 dolari de la statul roman.

Cati mai sunt ca el? Un proiect de lege care propune limitarea drepturile banesti ale fostilor lucratori ai Securitatii putrezeste prin nu stiu ce sertar. In Polonia a fost posibila acesta minune. Noi trebuie sa “analizam cu calm” adopatarea unei asemenea decizii.”

Foamea de adevar: Doru Maries, 58 de zile de greva foamei

Romania, septembrie 2009

Tortionarul Plesita moare in Sanatoriul SRI, sub atenta ingrijre medicala. Cu o pensie astronomica. Fara umbra de cainta.

Militantul societatii civile Doru Maries a intrat in a 58-a zi de greva a foamei. Foamea de adevar.

 

Securitatea a fost o institutie criminala, Plesita a slujit-o cu sadic zel

Citesc in EvZ articolul lui Vlad Stoicescu:

“Fostul general de Securitate Nicolae Pleşiţă a încetat din viaţă la vârsta de 80 de ani. El şi-a petrecut ultimele trei luni într-un sanatoriu aparţinând Serviciului Român de Informaţii (SRI).”

Nicolae Plesita a reprezentat national-securismul in ipostaza sa agramata, vulgara si de o maxima brutalitate. Or mai fi fost si cativa securisti cu o bruma de educatie. Nu era cazul sau.  Cititi cartea de convorbiri cu Viorel Patrichi si veti vedea cat de primitiv putea fi acest tortionar. Niciodata, sub nici o forma, Plesita nu si-a exprimat un minim regret, nu a schitat vreo remuscare.

De ce a fost admis in sanatoriul SRI un om care ar fi trebuit sa se afle dupa gratii? Cum se explica aceasta magnanimitate buimacitoare?  De ce nu a fost degradat generalul sadic?  S-a uitat ca Plesita a fost direct implicat in lichidarea, din ordinul lui Ceausescu, a miscarii Goma, ca el personal, super-“brichisitorul”, s-a ocupat de anchetarea bestiala a scriitorului disident? S-a uitat ca acelasi sinistru Plesita a ordonat suprimarea nucleului de reflectie critica de la Paris grupat in jurul biroului postului de radio Europa Libera si atacarea salbatica a Monicai Lovinescu?  Exista, intreb cat se poate de deschis, vreo nemernicie, vreo oroare petrecuta in Romania anilor de dictatura comunista care sa nu fie legata de Securitate si deci de Plesita?  S-a uitat cum isi freca mainile scabors amintindu-si aceste mizerabile fapte?  Ma intreb daca amicul sau, calaul Enoiu, “tovarasul de lupta”, partenerul de “anchete speciale”, va rosti cuvantul de adio pentru cel care a fost si va ramane de-a pururi simbolul criminalitatii regimului comunist? Aflu ca s-a decis ca aceasta “ceremonie”, “despartirea” de Plesita, sa fie una inchisa. De ce? Cine se teme de vocea societatii civile?

Biografia lui Plesita a fost una marcata de ura, aversiune viscerala fata de valori, resentiment grobian si practicare de nimic stavilita a ticalosiei. La doua decenii de la caderea regimului pe care Plesita l-a servit cu infinit devotament, in numele celor ucisi din ordinul elevilor lui Plesita, al colegilor sai de “idealuri”, Romania democratica trebuie sa spuna, trebuie sa probeze ca acest cosmar s-a terminat.  Plesita a fost un Kaltenbrunner al comunismului romanesc.  Ori daca preferati, un Abakumov (cititi roamnul Primul cerc de Soljenitin ca sa vedeti cine a fost acest monstru).  Ernst Kaltenbrunner a fost executat la Nurnberg. Viktor Abakumov,  a fost impuscat imediat dupa moartea lui Stalin in 1953. Imperturbabil, insolent si impasibil, Plesita a continuat sa-si incaseze pana in ultima clipa imensa pensie, cata vreme atatia fosti disidenti si opozanti ai regimului abia reusesc sa supravietuiasca.  E timpul, e obligatoriu, e moral  – la 20 de ani de la Revolutie – ca aceste obscene nedreptati sa se sfarseasca.