Egalitatea neantului: Marta Petreu despre resentiment, ura, ranchiuna

Marta Petreu

SĂ MOARĂ CAPRA VECINULUI!

Tocmai citeam zilele trecute fragmente – multe şi fascinante – din Jurnalul integral şi deocamdată inedit al lui Mircea Eliade. Cînd a început să publice studii de istoria religiilor în revistele occidentale, compatrioţii din exil (unii chiar foşti camarazi), s-au supărat foarte. Şi-au început să-i amintească lui Eliade, în presa românească din exil – la fel a păţit şi Cioran, de altfel – trecutul, doar doar o să-i oprească ascensiunea. „Cele mai mari lovituri le-am primit de la compatrioţi, în special de la cei de ’dreapta’. Nu ne pot ierta că, deşi ’compromişi’ ca şi ei, am reuşit să ne ’impunem’ în străinătate”… Nimic mai cutremurător decît invidia patrioţilor”, nota Eliade în 29 martie 1961.

Acesta este resentimentul. În sensul al doilea al termenului, fireşte, care a intrat în filosofie prin Hegel, prin Nietzsche, prin Scheler. (În sensul întîi, de trăire sau de reacţie ostilă a unui om faţă de cineva care i-a făcut rău, resentimentul – dacă reprezintă o reacţie proporţională cu afrontul – este, conform eticii aristotelice, justificat; nu şi conform eticii creştine.) În sensul al doilea – exploatat filosofic, ca să zic aşa -, de atitudine ostilă a unui om faţă de un alt om, ce nu i-a făcut nimic, dar care are „succese”, fapte, realizări de un fel sau altul, resentimentul este marea tălăzuitoare a actelor cotidiene, de acum şi de-aici. O reacţie profund umană, veche de cînd omul. Toxică. Previzibilă, dacă-l credem pe Hegel atunci cînd comentează procesul lui Socrate. Surprinzătoare pentru victimă, degradantă pentru resentimentar, care a devenit marionata pornirilor lui joase.  

Dacă rîcîi suprafaţa culturii române, dai peste tot de asemenea reacţii. De pe vremea lui Maiorescu şi pînă azi, realitatea culturală românească este frisonată de „scandaluri”, alimentate din pînza freatică a urii faţă faţă de „opera” altuia. Zicala „Să moară capra vecinului!” este emblematică pentru psihea naţională şi valorează, pentru forţa noastră de-a fi resentimentari, cît un studiu psiho-sociologic făcut după toate regulile domeniului. Căci resentimentarul nu vrea o capră pentru el, ca să devină egalul vecinului; nu vrea nici două capre, ca să-şi întreacă vecinul; ci vrea să nu mai aibă nimeni nici o capră… Vrea o egalitate a neantului.

Un ins cuprins de resentiment percepe succesul altuia drept o ofensă personală. El ar vrea ca toţi oamenii să fie reduşi la dimensiunea lui – sau, mai bine, la una mai mică. Resentimentarului îi lipseşte capacitatea de a admira – care este esenţa vieţii şi izvorul bucuriei. El este otrăvit de simplul fapt că alţii nu stau pe loc, ci muncesc, sînt inspiraţi, înfăptuiesc şi au roade. În ochii lui, insul care realizează ceva este duşmanul lui personal, aşa că se-aruncă asupra lui cu poftă, pentru a-l nimici. Pentru resentimentar, fericirea înseamnă nu să facă ceva, ci să distrugă ce-a făcut altul. Aşa că strică locul, pîngăreşte aerul, otrăveşte apa. Maculează.   

Cred că terapia resentimentului nu este imposibilă. Dacă e cinstit cu sine însuşi, un om poate lucra cu propriile lui porniri, se poate şlefui pe dinăuntru la fel de minuţios cum se spală pe faţă. Trăim, fiecare dintre noi, conform propriului nostru ideal moral şi ne modelăm substanţa interioară conform imperativelor şi idealurilor pe care ni le-am ales. Asta-mi spun de fiecare dată cînd diagnostighez, în spaţiul public, un caz flagrant de invidie sau de răutate feroce. Şi, asemeni lui Noica, din paradoxala sa carte mistică, Rugaţi-vă pentru fratele Alexandru, aproape c-ar trebui să ne rugăm pentru cei ce se află, biete marionete, în puterea formidabilei lor ranchiune.  

2 Responses to Egalitatea neantului: Marta Petreu despre resentiment, ura, ranchiuna

  1. […] tismaneanu.wordpress.com […]

  2. […] Iar tristeţea, dacă nu totala decepţie se aşterne şi asupra intelectualilor cu pretenţii, şi de la care avem pretenţii, intelectuali deopotrivă  abandonând valorile pe care le clamează. [1] Magda Petreu, Egalitatea neantului: Magda Petreu despre resentiment, ură, ranchiună – Să moară capra vecinului, https://tismaneanu.wordpress.com/2009/09/08/egalitatea-neantului-marta-petreu-despre-resentiment-ura-… […]

%d bloggers like this: