Dinu Patriciu si avantul demascarilor manipulative

Dinu Patriciu s-a implicat total, cu arme si bagaje, in campania electorala. A-l distruge pe Traian Basescu a devenit, in cazul sau, o cauza pentru care nici un pret nu este prea ridicat.

Nimic nu pare sa-l poata opri pe mega-businessman din avantul demascarilor.  Este pur si simplu mistuit de nevoia demolarii celui care este nemesisul marilor corupti si corupatori din Romania.  Ostilitatea viscerala in raport cu proiectul Basescu nu este doar un capriciu resentimentar. Miza este esentiala si priveste viitorul comunitatii democratice romanesti. Cine cunoaste istoria “tinerilor liberali” si a jocurilor acestora in politica romaneasca pos-decembrista stie la ce ma gandesc.  Apropiatii lui Radu Campeanu au fost constant adversarii ideii de unificare a dreptei in Romania.  La ora actuala, infratit cu pesedistii (amici de-o viata) si cu cei care nu au ezitat sa abandoneze traditia anticomunista a bratienilor, spre a nu mai vorbi de alte personaje din colatia “Grivco”, Dinu Patriciu este omul-orchestra al campaniei lui Mircea Geoana: strateg, tactician, coordonator si purtator de cuvant, finantator. O presedintie Geoana inseamna de fapt o presedintie Iliescu-Hrebenciuc-Voiculescu controlata de interesele si ambitiile lui Dinu Patriciu.  Surasul lui Mecena ascunde arivismul cinic al oligarhiei transpartinice.

Aflu ca in urma cu cateva zile, intreprinzatorul personaj, fostul (probabil ca si actualul) patron al lui Dorin Marian, omul de incredere al lui Emil Constantinescu si al lui Calin Tariceanu,  s-a ocupat, de o maniera nu tocmai eleganta, de mine. Tin sa precizez doar un lucru: cata vreme eu provin din zona ilegalistilor comunisti, un univers de care m-am despartit transant, explicit si irevocabil, domnia sa, de-a lungul anilor de dictatura comunista s-a apropiat de exact acel teritoriu, devenind, prin optiune personala, membru al unor asemenea familii.  El a facut tot posibilul ca sa intre in nomenklatura. Eu am decis sa o parasesc.

Acolo unde eu am spus adio, domnia sa a spus, de doua ori, “bun gasit”.  L-a cultivat pe Dinu Sararu nu doar ca romancier ceausist, ci si ca ruda a uneia din sotii.  A relua acum, din jenante ratiuni de basescofobie, delirul vadimiot, a profera ritos insulte si insinuari, mi se pare o degringolada intristatoare. Sa-i amintesc oare lui Dinu Patriciu unde duc asemenea atacuri ad hominem?  Isi da el oare seama ca s-a coborat la nivelul lamentabil al unor romosani si nistoresti?  Toate investitiile culturale nu fac doi bani atunci cand recurgi, constient si deliberat, la armele pegrei.

In plus, nu este tocmai fair sa ataci astfel un colaborator al unui numar recent al revistei trustului de presa pe care il dirijezi (“Foreign Policy”, Romania).  Dar ce sa ma mai mir cand presa dirijata de trusturile monopoliste construieste zilnic scenarii abracadabrante menite a-l decredibiliza pe cel pe care acesti oameni l-au declarat inamicul lor mortal.

In fapt, ne intalnim cu anxietati abia mascate, cu teama ca vor pierde alegerile prezidentiale, ca Romania nu va fi provincia bunului plac, a aranjamentelor bizantine si a loviturilor sub centura.

One Response to Dinu Patriciu si avantul demascarilor manipulative

  1. […] Aflu ca in urma cu cateva zile, intreprinzatorul personaj s-a ocupat, de o maniera nu tocmai elegant… A relua acum, din jenante ratiuni de basescofobie, delirul vadimiot, a profera ritos insulte si insinuari, mi se pare o degringolada intristatoare. Sa-i amintesc oare lui Dinu Patriciu unde duc asemenea atacuri ad hominem? […]

%d bloggers like this: