Revolutie sau lovitura de stat?

 Refuzul amneziei înseamnă hotărârea antigonică de a oferi victimelor demnitatea şi decenţa înmormântării. Vocea celor de astăzi este fidelă celor care nu mai sunt, în încercarea de a constitui un monument din cuvinte şi emoţii, ca un semn al neuitării. (Ioan Stanomir)

Regimul Ceausescu, expresia paroxistica si cea mai agresiva a national stalinismului in Europa (fenomenul supravietuieste inca in Coreea de Nord), a fost rasturnat de o revolta spontana anticomunista. Intrucat aceasta revolta a dus la prabusirea institutiilor statului totalitar comunist, inclusiv a partidului monopolist, cu a sa ideologie omnipreznta, cu aparatele propagandistice si teroriste utlizate pentru conditionare mentala si subjugare politica, ea poate fi socotita o revolutie. Revolutiile sunt analizate si judecate prin prisma cauzelor, actorilor, efectelor si implicatiilor lor, de scurta, medie si lunga durata.  Nu vom sti probabil niciodata toate detaliile, intrigile, manevrele din acel decembrie 1989, dar putem sa surprindem liniile principale, faptele cele mai semnifcative, consecintele palpabile si de necontestat. Nu sintem deci pierduti la capitolul analiza interpretativa intemeiata pe evidente factuale, nu pe himere si fictiuni.

Cum spunea recent distinsa ganditoare Agnes Heller, toate revolutiile moderne au fost tradate. Toate au fost acompaniate de iluzii adeseori exagerate. Revolutiile pornesc de la consensul celor care spun NU vechiului regim. Urmeaza apoi divergentele, disonantele, conflictele,  rivalitatile, factiunile. Cand se ajunge la momentul afirmativ, taberele se despart: unii vor ruptura categorica cu trecutul, altii sustin forme mai mult sau mai putin marturisite de continuitate. Se invoca necesitatea linistii pentru a impedica implinirea dezideratelor revolutionare. Restauratia imbraca adeseori haina prudentei excesive. Va mai amintiti sloganul fesenist repetat ad nauseam de partida legata de Iliescu: “Un presedinte pentru linistea noastra”…

In cazul Revolutiei Romane, inceputa la 16 decembrie la Timisoara, nu putem eluda momentul deturnarii ei de catre fortele securist-nomenklaturiste regrupate sub conducerea FSN. S-a jucat atunci o tragicomedie a imposturii. Noii lideri, autoproclamati tribuni ai revolutiei, au utilizat tehnicile bizantine de manipulare pentru a amortiza directia radical-anticomunista pornita de jos in sus. Deci, ceea ce s-a petrecut imediat dupa fuga lui Nicolae si a Elenei Ceausescu de pe acoperisul cladirii CC al PCR a fost o contrarevolutie, ori, daca vreti, o lovitura de palat. Dictatura comunista a fost daramata de miile de demonstranti exasperati de minciuni, frig, foame si frica.  Au fost ucisi peste o mie de oameni, inainte si dupa 22 decembrie. Nascut in chip violent, glorificand pe intreg parcursul existentei sale ura de clasa, regimul a pierit violent, recurgand la crima, la masacru. Succesorul sau, sistemul Iliescu, a utilizat metode similare, demonizand opozitia si folosind tehnici bolsevice de anihilare a fortelor democratice.  Reconcilierea nationala este de neconceput cata vreme ceea ce s-a petrecut in decembrie 1989 si in perioada care a urmat ramane invaluit in ceata mistificarilor tulburi si a neadevarurilor obscene.

Grupul Iliescu, din care faceau parte dovediti agenti sovietici, a incercat (si un timp a izbutit) sa opreasca, mai exact spus sa incetineasca, impulsul revolutionar anticomunist.  Discursul noii puteri s-a centrat pe necesitatea restabilirii ordinii. A fost vehiculat pericolul terorist pentru a-i tine pe oameni in casa si a crea o stare de panica universalizata.  In cateva zile a devenit orbitor de clara prapastia dintre fagaduintele noii puteri si realitatea sordida a practicilor ei.  Reiau aici ce-am accentuat t in EvZ (24 decembrie 2009) raspunzand la intrebari legate de bibliografia Revolutiei:

Regimul Iliescu şi serviciile secrete

Politologul Vladimir Tismăneanu punctează câteva dintre verigile-lipsă.

„Ne lipsesc încă informaţiile despre contactele confidenţiale, constant negate, dintre Ion Iliescu şi echipa sa, pe de o parte, şi conducerea sovietică, pe de alta. Ne lipsesc încă informaţiile despre pactul dintre regimul Iliescu, în statu nascendi, şi forţele DIE, contrainformaţiile armate şi alte servicii secrete. Lipseşte încă o analiza comparativă adâncită a Revoluţiei Române, ca mişcare anticomunistă spontană, non-violentă, şi celelalte revoluţii din Europa de Est şi Centrală. Trebuie cumva depăşită teza unui etern excepţionalism românesc. Este o «orientalizare» care nu corespunde în nici un fel adevărului”, este de părere Tismăneanu, coordonatorul „Raportului comisiei prezidenţiale pentru analiza dictaturii comuniste” şi autorul cărţii „Despre 1989. Naufragiul Utopiei”, apărută recent la Humanitas.”

 http://www.evz.ro/articole/detalii-articol/880682/Manipulare-si-adevar-asa-s-a-scris-Revolutia/

Nicolae si Elena Ceausescu au fost executati, in urma unei farse judiciare, cu cel putin doua scopuri: primo, sa li se astupe vocea, sa nu poata vorbi despre cine erau de fapt noii lideri.  Secundo, pentru a genera o fantasma punitiva colectiva, un mit redemptiv intemeiat pe sangele tiranilor ucisi.  Din timpuri imemoriale, se stie, nimic nu asigura mai puternic coeziunea, unitatea monolitica a unui grup decat participarea la ritualuri sacrificiale cu scopuri presupus exorcizante.  Cititi ori recititi Demonii lui Dostoievski si imi veti da dreptate.

Despre unele dintre aceste lucruri vorbesc in interviul meu din ziarul polonez Gazeta Wyborcza, condus de Adam Michnik. In 2010, editura Universitas din Cracovia va publica volumul meu Stalinism pentru eternitate: O istorie politica a comunismului romanesc, in colectia “Adam Michnik va recomanda”.

http://wyborcza.pl/1,76842,7392629,20_lat_temu_Rumuni_obalili_Geniusza_Karpat.html

Semnalez aici cronicile la cartea mea Despre 1989. Naufragiul Utopiei, (Humanitas, 2009) semnate de Angela Furtuna (pe blogul ei), Alexandru Budac (in revista timisoreana Orizont)  si Ioan Stanomir (in Revista 22).

http://angela2008furtuna.wordpress.com/2009/12/20/despre-1989-naufragiul-utopiei-vladimir-tismaneanu-vorbind-despre-%e2%80%9dputerea-celor-fara-de-putere%e2%80%9d-si-despre-ruptura-diacronica-dintre-lumea-de-dinainte-de-1989-si-lumea-de-dupa/

http://www.revistaorizont.ro/arhiva/decembrie2009.pdf

http://www.revista22.ro/dup259-dou259zeci-de-ani-cronic259-de-carte-7371.html

%d bloggers like this: