Vocile libertatii: Oamenii care au influentat revolutiile din 1989

Iata mai jos un fragment in interviul meu aparut in Adevarul/Foreign Policy Romania, 28 decembrie 2009. Cititorii interesati de subiect pot citi cartea mea Anul 1989. Naufragiul Utopiei (Humanitas, 2009) precum si articolele aparute in diverse reviste si accesibile pe pagina web:

www.tismaneanu.com

Care sunt personalităţile care au influenţat cel mai mult tranziţiile în Est?

Primul este Papa Ioan Paul al II-lea. Primul, în sens cronologic. Primul pentru că alegerea cardinalului Karol Wojtyla, în 1978, ca Papă – primul Papă dintr-o ţară comunistă, şi primul Papă probabil în sute de ani care nu era italian, schimba fundamental datele războiului ideologic internaţional. Vizita lui Ioan Paul al II-lea – şi acel „Să nu vă fie frică“, la Marea Messă din 1979 pe pământul unei Polonii încă sub dominaţie comunistă – avea să joace rolul, cred eu, al unui detonator. Ei bine, m-am uitat eu însumi la indexul de nume şi concepte din „Reinventarea politicului”, pe care am scris-o în 1991, şi Papa nu era atât de prezent. Pentru că eram prea aproape de evenimente. Nu întâmplător, Dumas şi-a intitulat romanul „După 20 de ani” – după 20 de ani este de obicei timpul când putem să facem o primă retrospectivă serioasă, profundă.

Urmează, evident legată de Ioan Paul al II-lea, formarea Sindicatului liber şi autoguvernat Solidaritatea, din Polonia. Şi aici ne vin imediat în minte numele strategilor Solidarităţii – Adam Michnik şi Jacek Kuron, ca să dau doar numele celor mai importanţi, şi, evident, omul care devine simbolul Solidarităţii: muncitorul electrician de la Şantierele Lenin din Gdansk, Lech Walesa. Nu trebuie uitat că în ceea ce se numea atunci Cehoslovacia se formase Charta 77, şi unul dintre iniţiatorii ei a fost dramaturgul şi filosoful politic Vaclav Havel. În opera lui Havel se articulează, mai cu seamă în anii ’80, filosofia societăţii civile şi a disidenţei europene – îndeosebi în nemuritorul „Puterea celor fără de putere”. În aceeaşi perioadă, nomenclaturile sunt în declin.

Încă o personalitate care joacă un rol esenţial, şi condiţia necesară dar nu suficientă a schimbărilor sociale din ’89, este, evident, Mihail Gorbaciov. Am stat de vorbă cu o serie de militanţi ai Chartei 77, am stat îndelung de vorbă cu Adam Michnik, toate figurile importante din lumea fost comunistă care au fost implicate în aceste tranziţii recunosc – aşa cum spunea Mircea Dinescu în celebrul său interviu din „Liberation” din primăvara lui ’89 – că pentru locuitorii blocului sovietic Gorbaciov reprezenta în acel moment „un adevărat Mesia al socialismului cu chip uman”. Ulterior, sigur că socialismul cu chip uman n-a mai fost o opţiune convingătoare, s-a dovedit o fundătură istorică, o iluzie – multă lume poate ştia că e o iluzie.

Ca filosof politic revin însă mereu împotriva tentaţiei determinismului retroactiv, faptul că noi ştim cum s-a terminat un eveniment ne face să credem că ştim cum s-ar fi putut termina – întodeauna există mai mult de un posibil deznodământ al unor evenimente istorice. După ce evenimentul s-a încheiat spunem: acesta era deznodământul inevitabil. Inevitabilitatea este un cuvânt care, le spun mereu studenţilor mei, trebuie scos din vocabularul nostru dacă vrem să analizăm fenomene politice. Nu există deznodământuri inevitabile; există opţiuni, există intervenţia umană în cadrul acestor structuri.

Încă un element care nu trebuie uitat: relaţia între Statele Unite, Vatican şi mişcările contestatare, în special din Polonia. Să-l numim elementul Ronald Reagan – revoluţia conservatoare care a avut loc în momentul respectiv în Statele Unite. Atitudinea mult mai tranşantă, mai puţin acomodaţionistă în relaţiile cu URSS au pus o presiune colosală asupra maşinii politice, a nomenclaturii sovietice, astfel încât s-a ajuns la adoptarea politicii de perestroika şi glasnost. Deci: nu numai Reagan, dar şi Reagan. Toate aceste condiţii necesare, laolaltă, devin şi suficiente. 1989 a fost un fenomen cu multe faţete şi cu multe cauze.

http://www.adevarul.ro/international/foreign_policy/Vladimir_Tismaneanu-_Cine_a_tras_de_noi_in_1989_0_179382528.html

Am explorat tema anului revolutionar 1989, cu accent pe dimensiunea romaneasca, si in interviul meu luat de Ruxandra Stoicescu pentru World Radio Switzerland:

http://worldradio.ch/wrs/programmes/international/international-relations-a-rough-romanian-revolutio.shtml?16921.

One Response to Vocile libertatii: Oamenii care au influentat revolutiile din 1989

%d bloggers like this: