Peisaj dupa batalie: H.-R. Patapievici despre drama politica a anului 2009

Recomand lucida analiza a anului politic romanesc 2009 propusa de H.-R. Patapievici in articolul sau din EvZ (este prima parte). Intr-adevar, obiectivul coalitiei Grivco (precedata de lungi negocieri, pertractari, aranjamente de culise) a fost sa genereze sentimente de abandon, neputinta, disperare intre cei care sustineau proiectul Basescu.  Discursul resentimentului a atins cote delirante.  Obsesiile si fobiile au inlocuit rationamentele normale, intemeiate pe fapte demonstrabile si verificabile.  Presedintele trebuia sa apara ca un personaj care antagonizeaza pe toata lumea.  I s-a negat absolut orice merit, in politica interna ori in cea externa.  Omul care a condamnat comunismul a  devenit “dictator”, “tiran”, “mai rau decat Ceausescu”, “comunist si securist”.  Astfel a fost “impachetat” mesajul si in timpul vizitelor in Vest (dar si in Est) ale unor personaje cunoscute, mai cu seama din zona PSD. Mobilizarea societatii civile s-a petrecut relativ tarziu.

Multi intelectuali, oameni de inalta calitate etica, au fost intimidati, agasati si scarbiti de agresiunile mediatice de tip ex-Cotidianul, Antene, Realitatea.  Altii, din ratiuni ce pot fi discutate separat, au devenit aliatii celor care urmareau restauratia sistemului Iliescu.  Unele cazuri sunt de-a dreptul halucinante.  Interese meschine, invidii josnice, ranchiune de trei parale, oftici si vendete, ar fi primul nivel explicativ. Mai adanc insa, dar si mai intristator, e vorba de dispretul pentru valorile democratice autentice, de demagogie, poltronerie si iresponsabilitate.  Campaniile sordide au dus la macularea conceptului insusi de intelectual.  Ranjetul tembel al unor “vedete” de pe Antene ori de la Realitatea, ironiile lor gretoase, mojiciile lor scabroase, au poluat luni, ori chiar ani de zile atmosfera spirituala.  Situatia a fost similara cu inceputul anilor 90, atunci cand presa fesenista injura desantat “ghedeseul”.  Nistorescu a jucat roul noului Vadim.  Din fericire, blogurile au jucat un rol fara precedent in asigurarea dezbaterii publice blocata si sabotata pe canalele mediatice “oficiale” cele mai influente. (VT)

Cel mai important eveniment politic al anului 2009 a fost, fără îndoială, succesul mediatic fără precedent al coaliţiei anti- Băsescu, o coaliţie care s-a putut prezenta pe sine, până la testul democratic al alegerilor (care a spulberat-o), ca fiind universală. Aşa cum voia Carl Schmitt când vorbea de „politic”, societatea românească s-a structurat politic în două categorii etanşe, categoria de duşman şi categoria de prieten, pe un unic criteriu – „chestiunea Băsescu”. Orice subiect de dezbatere publică a fost redus la poziţia sau opoziţia faţă de Traian Băsescu. Forţa mediatică a coaliţiei anti-Băsescu a reuşit să inducă în opinia publică ideea că a fi anti-Băsescu este sinonim cu a fi raţional, democrat şi progresist. În aceste condiţii, cei care s-au pronunţat fie în favoarea lui Traian Băsescu, fie împotriva demonizării sale au fost stigmatizaţi aşa cum erau stigmatizaţi pe vremuri duşmanii poporului. Singurul argument al luptei politice a devenit, în mod inevitabil, ura – ura împotriva lui Traian Băsescu. Cu ajutorul televiziunilor zise de ştiri, împărţirea societăţii în duşmani şi prieteni s-a transformat întrun război total, care a lăsat urme mai adânci decât ne dăm seama acum, în relaxarea de după alegeri, şi care nu s-a încheiat prin rezultatul de la urne. Cea mai remarcabilă performanţă a coaliţiei anti-Băsescu a fost izolarea mediatică (aproape) deplină a preşedintelui. De partea sa a fost electoratul care l-a votat şi care, înaintea votului, era invizibil. Public, a fost susţinut de o televiziune („B1”), un săptămânal („22”) şi o mână de intelectuali. Între foarte puţinele cotidiane care nu l-au atacat în mod obsesiv, „Evenimentul zilei” a fost stigmatizat de „colegii” de breaslă ca fiind „oficiosul”, iar jurnaliştii săi, oameni integri şi cu adevărat neutri (dovadă diversitatea de poziţii susţinute), au fost batjocoriţi în fel şi chip. Împotriva lui Traian Băsescu s-a mobilizat tot restul presei (în corul urii intrând şi presa culturală – prestaţia jalnică a „Observatorului cultural” rămânând de referinţă).

http://www.evz.ro/articole/detalii-articol/881161/SENATUL-EVZ-Bilant-2009-I/

Comments are closed.

%d bloggers like this: