Religii seculare şi misticism politic

Am scris pe larg, de-a lungul anilor, despre comunism si fascism ca doctrine salvationiste, utopii gemene nascute din fuziunea dintre pozitivismul scientist si romantismul revolutionar nihilist. Datoram istoricului britanic Michael Burleigh o carte care exploreaza conflictul dintre religiiile autentice si formele decazute (mistificate) de religiozitate incarnate in  miscarile totalitare care au dominat atatea decenii din veacul XX. Intitulata Sacred Causes (Cauze sacre), cartea a aparut in 2007 in editia americana la editura HarperCollins.  Fara a se opri cu analiza la credintele totalitare “clasice”, Burleigh, in consens cu un Paul Berman, autorul unei lucrari despre liberalism si teroare tradusa in romaneste la Curtea Veche in colectia “Constelatii”, leaga terorismul fundamentalist de matricea anti-moderna, primordialist-colectivista, si anticapitalista a miscarilor resentimentar- revolutionare.  Sunt discutate cu mare finete religiile politice intemeiate pe cultul sangelui, al comunitatii eroice (de clasa ori de rasa), pe ceea ce un ceea ce autorul numeste tribalismul emotional.  Burleigh evoca lucrarile deschizatoare de drumuri ale lui Waldemar Gurian, Eric Voegelin, Franz Borkenau si Raymond Aron.

In fapt, aceste surse intelectuale (in special Gurian, despre care a scris un important eseu inclus in volumul Men in Dark Times) au contribuit la cristalizarea conceptiei Hannei Arendt despre sistemul totalitar ca un nou tip de organizare a spatiului politic.  Voegelin si Borkenau au accentuat caracterul de gnoza revolutionara al comunismului, faptul ca indaratul camuflajului hiper-rationalist se ascundea de fapt “credinta in adevarurile ascunse accesibile doar catorva initiati”. Pentru acesti ganditori, misticismul rationalizat s-a intalnit de fapt cu  mitologizarea (fetisizarea) Ratiunii in Istorie, consecinta a fidelitatii doctrinarilor marxisti (Lenin, Lukacs, Gramsci)  fata de romantismul secret al dialecticii hegeliene:

“Fara un cod moral derivat dintr-un Dumnezeu transcendent nimic nu ii mai putea inhiba.  Toate mijloacele erau justificate, de la propaganda mincinoasa la omorul in masa, pentru a da nastere imparatiei dorite a Binelui pe pamant, aceasta fiind cheia insanitatii morale dezlantuite de nazism si comunism asupra lumii, intrucat violenta masiva devenea ireala in lumea de vise ideologice in care traiau zelotii”. (p. 120)

Intre ganditorii romani care s-au ocupat de aceste chestiuni de o maniera originala, scriind pagini memorabile privitoare la raporturile dintre sacru si spatiul politic, il amintesc pe Teodor Baconsky.  Recomand aici, ca parte din ceea ce numesc un canon al libertatii, volumul Turn inclinat. Fragmente de arheologie profetica, o colectie de eseuri de o rara perspicacitate interpretativa, revelator pentru generosul umanism al acestui carturar-diplomat indragostit de echilibru, rationalitate si dialog.  Nimic nu-i repugna mai mult lui Teodor Baconsky decat exclusivismele xenofobe, orgoliile ideologice hipertrofiate, orbirea rasista, absenta empatiei in raport cu dramele semenilor nostri.

Aparuta la Curtea Veche in 2007, cartea este un manifest pentru bunacuviinta, pentru ecumenism, pentru cumpatare si comprehensiune:

“Ne-am obisnuit, din nefericire cu ambianta triviala a polemicilor fara nici o regula, in cadrul carora adversarul trebuie inventat si demolat  cu mijloace oricat de josnice. Din frica ipocrit intretinuta fata de servilismul ‘totalitar’, am sarit in extrema insultei generalizate”.

As putea oferi numeroase citate din reflectiile lui Teodor Baconsky despre comunism, dictaturi si mistica politica totalitara.  Amintesc aici cuvintele lui Andrei Plesu despre scrierile acestui admirabil umanist: “Prezenta lui Teodor Baconsky in spatiul culturii noastre e prezenta unei multiple, intaritoare garantii: o garantie de buna credinta si buna orientare in nebuloasa veacului, o garantie de echilibru si noblete.”

Anticomunist si antifascist, Teodor Baconsky este un autentic spirit liberal. Spun acest lucru cat pot de limpede si fara urma de echivoc.  Sigur, exista unii care se grabesc sa scrie rechizitorii.  Altii aleg politica strutului.   Sensibilitatile sunt adeseori inflamate, mai ales acolo unde trecutul este inca o rana deschisa. Fratele tatalui meu a murit ars de viu, impreuna cu sotia sa si doi copii sub cinci ani, la Odesa. Nu fusese niciodata comunist, nu facuse politica. Au fost ucisi ca evrei.  Nu ma poate banui nimeni ca as fi indiferent la semnalele rasismului si antisemitismului. Dar, in ce ma priveste, nu le vad nicicum in cazul omului de cultura, cetateanul european in sensul cel mai onest al cuvantului, Teodor Baconsky.

One Response to Religii seculare şi misticism politic

  1. […] mai multe detalii aici…:  Religii seculare şi misticism politic Send to Facebook Posted in Tismaneanu Tags: bibliografii, corneliu-coposu, dezbateri, doctrine […]

%d bloggers like this: