Prezenta lui Kolakowski

Putini sunt ganditorii care sa fi inteles atat de exact precum Leszek Kolakowski care sunt sursele reale ala fascinatiei exercitate de radicalismul utopic marxist.  Atunci cand ne intalnim cu paseisti (adeseori ignari, oricum cinici si iresponsabili) convinsi ca a fost totusi ceva frumos in proiectul ingineriei sociale propuse de tanarul hegelian nascut la Trier in 1818, atunci cand ni se spune, cu apodictic aplomb, ca actuala recesiune ar fi o confirmare a profetiilor autorului lui Das Kapital, este bine sa revenim la Kolakowski. Itinerariul sau spiritual este unul al responsabilitatii lucide:  dupa episodul stalinist din tinerete, a urmat trezirea, deziluzia, redobandirea demnitatii intelectuale, lupta cu “ingerul” unei dialectici instrumentalizata pentru justificarea orbirii.  A sfidat noua eclesiologie leninista (mitul partidului predestinat, o entitate mistic-carismatica situata, prin dictatul Istoriei, dincolo de Bine si de Rau) si a destramat, in scrierile sale, pretentia  gnozei revolutionare de a se substitui sacrului autentic.

Hubrisului propriu materialismului secular, radicalismului palingenetic (R. Griffin), acest ganditor i-a opus un umanism intemeiat pe recunoasterea religiei ca parte legitima a existentei umane. Intrebat care va fi tinta luptei sale dupa comunism, Kolakowski a raspuns: “Diavolul”.  De fapt, el a fost cel care a definit totalitarismul drept incarnarea Diavolului in Istorie.  Utopia Palatului de Cristal, visele Verei Pavlovna din romanul Ce-i de facut de Cernisevski, comandamentul fericirii obligatorii (v. insemnarile lui Dostoievski din Jurnalul unui scriitor), Catehismul revolutionarului de Serghei Neceaiev, himera egalitarismului absolut plasmuita de Sigaliov in Demonii, s-au tradus concret in experimentul liberticid si genocidar al bolsevismului. Dezvolt aceasta analiza in cartea mea The Devil in History (manuscris recent terminat):

“If Dostoyevski  was the most perceptive analyst of the new revolutionary trends, a moral seismologist of sorts, Lenin was their most accomplished exponent. For him, the highest political value was success.  He devised a new political philosophy to justify any strategic twist and turn.  The only thing that mattered for Lenin was the triumph of his idea of revolution.  To achieve this ultimate goal, any means, any method was not only accepted, but also recommended. The enemy had to be humiliated, destroyed, annihilated. Non-revolutionary ‘elements’ were therefore, to use Hannah Arendt’s term, superfluous.”

Experienta lui Leszek Kolakowski este cat se poate de revelatoare pentru relatia dintre intelectualii critici si puterea totalitara.  Inceputa ca o critica “din interior” a marxismului, despartirea lui Kolakowski de mirajul ideologic, de ceea ce numesc frenezia supunerii (v. volumul meu Ghilotina de scrum),  s-a consumat ca ruptura completa si definitiva in magistrala trilogie.  Rationalismul sau a fost unul al calmului ironic, al convingerii ca nu putem abandona valorile ultime de dragul unui relativism narcisist si si al unui istorism frivol.  Am spus-o de multe ori, marxismul a fost expresia paradigmatica a relativismului etic ( a se vedea cartea Terezei Brandusa Palade despre profetii relativismului moral, de la Machiavelli la Marx si posteritatea acestuia). Respectand religiile traditionale, Kolakowski a identificat miezul putred, samanta apocrifa a religiilor seculare.  Reiau aici un scurt fragment din prefata pe care am scris-o la acest volum:

“Tocmai acest voluntarism obsesiv, pentru care compromisul este strict un mijloc, iar nu o cale spre consens şi solidaritate, a dus la cataclismul stalinismului. În contrast cu noile idolatrii bolşevizante, Kolakowski subliniază că originile ororilor staliniste se află în chiar intenţia leninistă de a utiliza metode barbare pentru a transcende barbaria.”

Pe tema fenomenologiei comunismului, cititi in revista 22 excelentele articole semnate de Dragos Paul Aligica (despre conferinta din februarie 2010 de la Columbia University) si de Ioan Stanomir despre cartea marelui kremlinolog  Adam Ulam, Bolsevicii.

Cristian Patrasconiu a fost prezent libraria Carturesti la lansarea volumului al II-lea din trilogia kolakowskiana aparuta la editura Curtea Veche.  A filmat momente semnificative:

http://patrasconiu.ro/

Comments are closed.

%d bloggers like this: