Postmodernism si identitati culturale: O noua carte de Virgil Nemoianu

Am citit zilele acestea, cu mare satisfactie intelectuala, noua carte a profesorului Virgil Nemoianu, Postmodernism & Cultural Identities: Conflicts and Coexistence, aparuta in 2010 la Catholic University of America University Press. Subtila, erudita, practicand cu nuantata eleganta polemica de idei, rafinata stilistic si alerta ca expunere a ideilor, lucrarea raspunde unor chestiuni vitale ale vietii spirituale a timpurilor noastre:

 “Does our current ‘postmodernist’ age provide any chance for continuity, stability, and identiy, or is it the prologue to a condition in which mankind becomes infinitely and eternally plastic  and prone to unceasing modification and reinvention?  Is there any durability and resistance inside the whirlwind or cyclone that surrounds us and where we seem to be located?”

Cum scriam recent in revista 22 in suplimentul dedicat gandirii lui Virguil Nemoianu, avem de-a face in acest caz cu un filosof al spiritului, un teroretician al literaturii, al artei in genere, precum si cu un stralucit exponent al teoriei politice.  Pilonii pe care se construieste demersul lui Virgil Nemoianu sunt conceptele de rationalitate, traditie, libertate si adevar.  Cu deosebire semnificative sunt studiile din acest remarcabil volum despre problema religiei  in dezbaterile filosofice contemporane, despre ipostazele romantismului si despre conservatorismul liberal (V. Nemoianu cultiva si dezvolta traditia ce vine dinspre Montesquieu si Edmund Burke si ajunge la Raymond Aron, Eric Voegelin, Michael Oakeshott, Isaiah Berlin, Roger Scruton si Russell Kirk).  Amintesc referintele substantiale la traditia conservator-liberala din Romania precum si deschiderea catre experiente similare din Ungaria si alte state europene.  Cartea se incheie cu o invitatie, s-o numim sceptic-optimista, la pastrarea oazelor de autonomie a spiritului amenintate de tendintele omogenizante si de variile directii (ispite)  relativiste si, in fond, nihiliste.  Invitandu-ne in propria sa gradina filosofica, Virgil Nemoianu ofera un numar de repere nepieritoare, ne sugereaza constelatiile sale personale dintr-un univers ce ne apare tot mai pustiu, mai lipsit de sens si consistenta valorica: 

“I underscore again as strongly as I can that this is a personal, a subjective, almost a literary exercise.  I especially underscore that other combinations might prove more solid, more interesting, more promising and fertile.  Nevertheless, I think that what will follow might ensure some safety  and some hope to those who find themselves ‘lost in the cosmos’ or in the labyrinthine multiplicities of an overinformed and subaxiological age.”

Advertisements

Comments are closed.

%d bloggers like this: