Despre pensiile securistilor si activistilor: Penalizare, nu recompensa

Justitia post-comunista, ca si aceea post-nazista, cuprinde dimensiunea morala, pe aceea punitiva si pe aceea corectiv-reparatorie.  Este vorba de definirea regimului totalitar drept inamic al speciei umane (de regula pe baza unui document elaborat de o comisie prezidentiala ori parlamentara), de judecarea vinovatilor, de reparatii pentru victime si de masuri legale care sa sanctioneze raspunderile celor care au facut posibile abuzurile si crimele. 

Pe blogul sau, istoricul Adrian Cioflanca publica raspunsul guvernului la petitia semnata de sute de personalitati ale vietii intelectuale, de militanti ai societatii civile, de cetateni care nu mai suporta perpetuarea privilegiilor de care beneficiaza inca responsabilii directi ai represiunilor comuniste. Este pur si simplu consternant faptul ca o profesoara ori un profesor de liceu, dupa o viata de munca onorabila, iese la pensie in conditii nu tocmai prospere (ma exprim eufemistic), cata vreme fostii instructori, sefi de sector, adjuncti si sefi de sectie, fostii prim-secretari si secretari de judetene, municipii, sectoare ale Capitalei, membrii si membrii supleanti ai CC al PCR, membrii Colegiului Central de Partid, redactorii sefi ai presei comuniste (asimilati cu pozitii de varf  in nomenklatura), rectorii si prorectorii Academiei “Stefan Gheorghiu”, fostii ofiteri ai Securitatii, fosti magnati ai unui sistem vinovat de lichidarea fizica, privarea de libertate si molestarea psihologica a milioane oameni se bucura de aceste obscene avantaje. Crimele impotriva umanitatii sunt imprescriptibile.  Toti prietenii societatii deschise trebuie sa actioneze pentru ca si in Romania acest lucru sa devina axiomatic.

 Securitatea a fost o institutie criminala aflata in serviciul aparatului de partid. Ingemanarea dintre Securitate si aparatul PCR (organizatoric, ideologic, de control economic, la nivel central, judetean etc) a permis sistemului sa tina sub draconica supraveghere milioane de cetateni redusi la conditia de subiecti ai partidului/stat totalitar. Adrian Cioflanca examineaza prob si adecvat raspunsul guvernului. Ramane asadar de vazut cum se va putea integra intr-o noua lege generala a pensiilor statutul fostilor aparatcici de nivel inalt si al securistilor.  Prin cea mai autorizata voce a sa, presedintele tarii, statul democratic roman a condamnat regimul comunist drept ilegitim si criminal. Pensiile celor responsabili pentru aceasta criminalitate trebuie sa reflecte, prin penalizare, participarea la samavolnicii, nu sa-i recompenseze cu dubioasa, intolerabila  generozitate. (VT)

RĂSPUNSUL GUVERNULUI LA PETIŢIA PENTRU REDUCEREA PENSIILOR FOŞTILOR SECURIŞTI ŞI ACTIVIŞTILOR COMUNIŞTI DE RANG ÎNALT

http://adriancioflanca.blogspot.com/

PS  Un amic imi semnaleaza o noua dejectie purtand marca malodoranta Cornel Nistorescu. In ceea ce, vegetand online, prin antifraza se mai numeste “cotidianul” (din ziarul la care am colaborat candva n-a mai ramas nimic decat un nume confiscat cu tupeu), Nistorescu reia mizeriile scrise candva in “Ziua”, pentru care SRS si-a cerut public scuze.  N-am nici timp, nici chef sa-l dau in judecata pe Nistorescu pentru calomnie. Biografia mea intelectuala tine de domeniul public. N-am avut in viata mea de-a face cu PC din Venezuela ori din SUA. Colegiul CNSAS a votat in unanimitate, in iunie 2006, ca n-am avut niciun fel de legatura cu Securitatea.  Sigur, Nistorescu se asigura cat poate: fiecare miselie incepe cu “se pare ca”, “se spune ca”, “mucalitii sustin…”

La Caracas, in 1982, am stat la Sofia Imber (vara primara a tatalui meu, directoarea in epoca si fondatoarea lui Museo de Arte Contemporaneo, azi o critica proeminenta a regimului Chavez). Sotul ei, cu care am colaborat indeaproape, a fost regretatul ganditor anticomunist Carlos Rangel. Daca Nistorescu doreste, poate face o minima cautare pe Google. Prima mea carte in engleza se numeste The Poverty of Utopia si este despre criza marxismului in Europa de Est (Routledge, 1988).  N-am fost angajat in presa comunista din Romania.  Nu sunt demnitar in guvernul Boc. Locuiesc la Washington, sunt profesor de douazeci de ani la University of Maryland, Department of Government and Politics. Voi continua sa predau aici. Sunt presedinte (neremunerat) al Consiliului Stiintific al IICCMER.  In lumea academica, este o functie normala, legata de competenta si performanta.  Intre 2004 si 2008 am fost presedintele Comitetului Editorial al trimestrialului East European Politics and Societies.

Tot acolo, in ex-“cotidianul”, un text de Varujan Vosganian (reluat de pe blogul fostului ministru liberal al finantelor). Regret ca ii displace stilul scrierilor mele. Ma rog, acum cativa ani avea alte opinii. Dar nu cred ca poate convinge argumentul ca PNL a fost mereu doritor sa se voteze Legea Lustratiei. Oare de ce a primit  Bogdan Olteanu medalia “Secera si Ciocanul” din partea Societatii “Timisoara”?  In niciun caz pentru eforturile depuse in acest sens pe vremea cand era in fruntea Camerei Deputatilor…

Salut dorinta PNL, prin vocea domnului Vosganian si aceea a domnului Stejarel Olaru, de a sustine acest demers. Oricum, intre limbajul toxic al lui Nistorescu si polemica propusa de Varujan Vosganian este o distanta de ani lumina.

Comments are closed.

%d bloggers like this: