Comunismul, nazismul si Raul radical: “Viata si destin” de Vasili Grossman

Editura Polirom anunta aparitia marelui roman anti-totalitar “Viata si destin” de Vasili Grossman, o carte-marturie de un ardent, nepieritor adevar.  Un strigat de disperare, dar si un imn pentru solidaritatea umana in timpuri sumbre cand barbaria parea sa triumfe.

 

 

Fresca monumentala a bolsevismului in avatarul sau stalinist, romanul lui Grossman ( traducere de Laurentiu Checiches), interzis chiar si in perioada “dezghetului” hrusciovist, lumineaza consubstatialitatea dintre sistemele nazist si comunist. Mai mult, in dialoguri de o intensitate metafizica unica, scriitorul releva ostilitatea comuna a celor doua ideologii exterministe, intemeiate pe ideea urii (de clasa, de rasa)  in raport cu libertatea individului si cu drepturile omului in genere.

Romanul surprinde substratul antisemit al practicilor comuniste, universul intolerant, fanatic si meschin al nomenklaturii, afinitatile dintre exclusivismul rasist al nazismului si obsesiile xenofobe ale aparatului stalinist.  Cum observa Robert Chandler, traducatorul editiei americane (din 1985)  a  capodoperei lui Grossman : ” Nici un alt scriitor nu a stabilit mai convingator identitatea dintre nazism si comunismul sovietic.  Paralelele dintre cele doua sisteme sunt reliefate in chip repetat: intre cariera unui functionat tipic al partidului nazist si cea a unui aparatcik comunist; dintre gandurile unui disident german si cele ale unui disident rus; dintre un lagar de concentrare german si unul rus”.

Imaginarul totalitar era bantuit de imaginea “intrusului”, a inamicului infiltrat, a conspiratiei insidioase: kulacii erau agentul dizolvant al comunitatii perfect omogene, evreii erau vazuti ca element distructiv pe care nazistii au decis sa-l anihileze.  Mai ales dupa 1946, Stalin a imbratisat fixatiile naziste legate de “cosmpolitismul plutocratic”.  In 1952 a avut inscenarea judiciara impotriva Comitetului Evreiesc Antifascist (acuzatii, dintre care cei mai multi au refuzat sa “marturiseasca”, au fost executati, inclusiv celebrul poet de limba idis Peretz Markish), apoi, la inceputul anului 1953, a avut loc procesul “halatelor albe” (al doctorilor de la Kremlin).  Stalin definise candva antisemismul drept canibalism modern. La sfarsitul vietii, devenise practicant al acesui canibalism. 

Cartea lui Grossman exploreaza mentalitatile exclusiviste intemeiate pe sectarism resentimentar. Atunci cand au loc “procese-spectacol” si executii in masa, populatia din jur nu este pur si simplu pasiva.  Ea este de fapt mobilizata prin intense ritualuri menite sa excite sentimente de ura, aversiune, dispret, repulsie.  “Kulakul” este prezentat drept “lipitoare”, “dusmanul poporului” drept reptila, evreul drept virus ori insecta daunatoare (parazit, gandac, vermina). Aceste “categorii” sunt fantasmate ca lipsite de umanitate, destinate ontologic nimicirii.  Scria Grossman: “Experienta a aratat ca asemenea campanii fac ca majoritatea oamenilor sa urmeze ordinele autoritatilor ca si cum ar fi hipnotizati.  Exista o categorie speciala care contribuie activ la crearea atmosferei proprii acestor campanii: fanaticii ideologici; cei care gasesc o sangeroasa satisfactie in nenorocirile altora; precum si cei care au calcule personale, de pilda dorinta de a jefui bunurile altuia, ori de a-i ocupa apartamentul, ori de a-i lua slujba.  … Violenta extrema a sistemelor sociale totalitare s-a dovedit capabila sa paralizeze spiritul uman pe mai multe continente.  Instinctul auto-conservarii este sustinut de puterea hipnotica a ideologiilor globale. Acestea cer indivizilor sa faca orice sacrificiu, sa accepte orice mijloace, pentru a atinge scopul suprem: viitoarea grandoare a patriei, progresul mondial, viitoare fericire a umanitatii, a natiunii, a unei clase”. 

Vasili Grossman a trait el insusi ceea ce Robert C. Tucker numeste ascensiunea bolsevismului de extrema dreapta: “Cartea Neagra” a crimelor impotriva populatiei evreiesti din teritoriile ocupate de nazisti, scrisa impreuna cu Ilya Ehrenburg, a fost retrasa din circulatie si topita.

In raport cu tezele care sustin ca doar nazismul ar fi reprezentat Raul radical, comunismul fiind cumva doar rau (the lesser evil), romanul lui Grossman insista pe faptul ca bolsevismul a fost el insusi o incarnare a demonismului politic, un nihilism camuflat, dar nu mai putin real, un sistem inuman si anti-uman, deci expresie egal de nociva a Raului radical.  Originile catastrofei nu se situau (doar) in psihologia morbida a lui Stalin, ci in primul rand si in chip decisiv in utopia bolsevica formulata de Lenin.  Iar relativismul etic al leninismului provenea din marxism, din iacobinism, din radicalismul de stanga.

Este ceea ce a inteles pontiful ideologic comunist  Mihail Suslov, membru al Biroului Politic si secretar al CC al PCUS atunci cand i-a spus lui Grossman ca romanul sau “dusmanos” nu va fi publicat in URSS in urmatorii o suta de ani.  Am discutat romanul lui Grossman precum si povestirea-meditatie “Panta Rhei” (aparuta la Humanitas in traducerea Janinei Ianosi) de-a lungul anilor in cadrul cursurilor mele despre comunism, fascism si radicalism politic. Le recomand ca bibliografie indispensabila celor care studiaza totalitarismul, aceasta patologie politica ale carei efecte sunt departe de a se fi stins. 

PREZENTARE POLIROM

Viata si destin, “unul dintre cele mai indraznete acte de condamnare a sistemului sovietic din cite s-au scris vreodata” (The Wall Street Journal)  face o incursiune ravasitoare in istoria celui de-Al Doilea Razboi Mondial vazut de ambele parti ale baricadei, in dictatura stalinista si in lumea lagarelor, pentru a fi, in final, o poveste despre umanitate.

Considerat o capodopera a literaturii ruse si universale, Viata si destin este o carte cu o istorie iesita din comun, roman monumental, de aproape o mie de pagini, cartea lui Grossman este interzisa in Uniunea Sovietica: KGB-ul confisca manuscrisele, copiile la indigo si notitele romanului, sub pretextul ca este mai subversiv chiar decit Doctor Jivago al lui Pasternak, iar Stalin, pe patul mortii, il califica pe Grossman drept dusman al poporului. La zece ani dupa moartea autorului, un prieten, Semion Lipkin, face rost de ultimul exemplar existent, microfilmat de agentii KGB, si il scoate din tara cu ajutorul cercetatorului rus Andrei Saharov si al scriitorului Vladimir Voinovici. In 1980, cartea apare in Elvetia, iar in 1988 este permisa publicarea ei in URSS.
Vasili Grossman (1905-1964) este una dintre figurile marcante ale rezistentei antitotalitare. Criticile sale la adresa colectivizarii si a represiunii politice din URSS duc la interzicerea cartilor sale, gloria lui Grossman fiind, in cele din urma, ca si a lui Bulgakov sau Pasternak, postuma.

Saptamina aceasta soseste din tipografie romanul Viata si destin al lui Vasili Grossman , o aparitie de exceptie in cadrul colectiei Biblioteca Polirom. Considerat o capodopera a literaturii ruse si universale, Viata si destin este o carte cu o istorie iesita din comun. Fara a se lasa descurajat de dificultatile intimpinate la publicarea romanului anterior, Pentru o cauza dreapta (1949, aparut in revista Novii mir intre 1952-1954), Grossman a inceput lucrul la proiectata continuare a acestuia, Viata si destin, in 1952. Opt ani mai tirziu, l-a propus spre publicare, dar in 1961 KGB-ul a confiscat manuscrisele, copiile la indigo si notitele romanului, sub pretextul ca era mai subversiv chiar decit Doctor Jivago al lui Pasternak.
 

Actiunea cartii se desfasoara pe fundalul bataliei de la Stalingrad, dar ramificatiile ei cuprind intreaga Rusie, de la cotul Donului pina in lagarele Gulagului, conturind fizionomia unei epoci dramatice si infatisind destine memorabile. Pe linga criticile la adresa sistemului totalitar, anumite aspecte ale romanului sugereaza o strinsa analogie intre nazismul german si comunismul sovietic.

Salvat ca prin minune, un exemplar microfilmat al cartii a ajuns in Elvetia, unde a fost publicat in 1980. In Rusia, o prima editie, imperfecta si trunchiata, a aparut in 1988, un an mai tirziu fiind publicata editia definitiva, dupa care s-a realizat prezenta traducere in limba romana.

http://www.humanitas.ro/humanitas/panta-rhei-0

Comments are closed.

%d bloggers like this: