Genocidul Armean: O crima absoluta

In memoria lui Arsen Santighian, prieten drag, fiul unor supravietuitori ai Genocidului Armean

Masacrarea, in urma cu 95 de ani, a unui milion si jumatate de armeni (barbati, femei, batrani, copii) a fost prima experienta genocidara din ceea ce un istoric american, Robert Gelatelly, numeste era catastrofelor sociale.  A fost vorba de un plan precis alcatuit si sitematic executat.  Pentru Hitler, masacrul armenilor (termenul de genocid nu fusese conceput inca), a fost proba ca umanitatea uita repede, ca nu trebuie sa te incurci in reticente morale.  In convorbirile cu acolitii sai Hitler spunea, atunci cand explica “necesitatea” exterminarii evreimii europene: “Cine-si mai aminteste azi de lichidarea armenilor?”

Public mai sus reproducerea un ui tablou celebru de Arshile Gorky, nascut Vostanik Adoyan. Alaturi de  creatiile lui Mark Rothko si Jackson Pollock, opera lui Gorky a reprezentat momentul de maxima glorie a expresionismului abstract american.  Artisul a fost el insusi un supravietuitor al genocidului, mama sa a murit de foame in 1918…

http://www.guardian.co.uk/culture/2002/mar/30/art

Am primit ieri volumul scriitoarei Angela Furtuna intitulat La anul, la Ierusalim, o carte (Biblioteca Bucovinei “I. G. Sbiera”, Suceava, 2009).  O carte rascolitoare care ar merita cunoscuta, recenzata, dezbatuta.  Ilustratia copertei este datorata marelui artist Devis Grebu.  Reiau acest fragment:

In publicatia Studia Hebraica a Centrului Goldstein Goren de Studii Ebraice a Facultatii de Litere din Bucuresti, am gasit in numarul 6 din 2005, un studiu semnat de Felicia Waldman, intitulat “Ce a invatat Hitler de la Genocidul Armean”.  Exista o anecdota care ne este reamintita. Un evreu in varsta, pe patul de moarte, inconjurat de o multime de nepoti, isi traia ultimele clipe de viata.  Inainte de a-si da sufletul, barbatul face semn nepotilor sa se apropie, căci are ceva foarte important sa le spuna.  Cu o ultimă rasuflare, rosteste: Sa aveti grija de armeni… si inchise ochii.  Nepotii, nedumeriti, intreaba pe rabin ce a vrut sa spuna bunicul cu aceste cuvinte.  Rabinul, intelept, le explica: daca evreii nu-i vor proteja pe armeni, dupa ce vor fi ei exterminati, va veni randul evreilor.

Candidatul prezidential Barack Obama a declarat in campanie ca, daca va ajunge presedinte, va rosti cuvantul de atatea ori evitat: ceea ce s-a petrecut acum 95 de ani in Imperiul Otoman  a fost genocid. Din pacate, in mesajul de ieri, altminteri vibrant, presedintele Obama nu a mers pana la capat. (“Obama Marks Genocide Without Saying the Word”, New York Times, 25 aprilie 2010, p. 14). Chiar si asa, cuvintele sale de condamnare a exterminarii a unei populatii civile absolut nevinovata, un grup destinat anihilarii exclusiv in virtutea originii etnice comune, cu toate mijloacele aparatului statal, au deranjat Ministerul de Externe al Turciei.  Cred ca a sosit momentul sa intelegem ca simbolurile nu sunt elemente secundare in lumea contemporana (n-au fost niciodata). A numi exterminarea armenilor genocid este o obligatie morala.  Am vazut recent un nou film britanic bazat pe Jurnalul Annei Frank. Am vazut cu ani in urma zguduitorul  film Ararat despre tragedia armenilor.  Am citit si am recenzat acum cativa ani cartea Isabelei Fonseca Bury Me Standing despre genocidul Roma.  Citesc acum cartea profesorului Steven Rosefielde, distins economist la University of North Carolina din Chapel Hill,  Red Holocaust, aparuta la Routledge in 2010 (recomand in special capitolul “Red Holocaust Denial”).  Aceste crime impotriva umanitatii au fost genocidare. Ele trebuie numite, cunoscute, condamnate si comemorate astfel, orice ar spune diversele cancelarii specializate in ocultarea diplomatica a adevarului.  Orice ar spune auto-desemnatii experti in “igiena lingvistica”.

 

Advertisements

Comments are closed.

%d bloggers like this: