Inchizitia comunista: Comisia Controlului de Partid

Copiata dupa modelul sovietic, Comisia Controlului de Partid a fost in toti anii comunismului un tribunal implacabil, avand ca misiune sa mentina o stare de teama si mai ales un climat de suspiciune generalizata in rindurile celor deveniti membri ai “detasamentului de avangarda”. Scopurile sale erau deopotriva punitive si preventive: pedepsirea celor ce se faceau vinovati de “abateri de la linia partidului” si impedicarea oricarei licariri de spirit critic. Se aplica imperaticul leninist care cerea ca partidul sa treaca periodic prin necrutatoare “verificari de cadre”, acele epurari care se soldau cu zeci si chiar sute de mii de excluderi.  La CCP se practicau metodele schingiuirii psihologice. La Securitate acestea erau reluate si  “completate” cu torturile fizice.

Primul sef al acestei macabre institutii a fost ilegalistul  Iosif Ranghet(apropiat de Gheorghiu-Dej, decedat in 1954), urmat de veteranul cominternist Constantin Parvulescu. Intre cei care au lucrat ca membri sa-i amintim pe Ghizela Vass, Liuba Chisinevschi, Iosif Anderko, Ronea Gheorghiu, Andrei Gluvacov, Gh. Cristian (seful Comisei la nivelul Capitalei, casatorit cu o sora a lui Gh. Gheorghiu-Dej). Dar mai ales pe vicepresedintele CCP, fostul  ministru al Controlului de Stat, alt cominternist inveterat, Dumitru Coliu (Colev) si pe adjunctul sau, generalul de securitate Ion Vinte (Vincze), casatorit cu Constanta Craciun, ani de zile membra a CC al PMR si Ministru al Culturii.   De altfel, trebuie insistat, CCP lucra mana in mana cu Securitatea, erau entitati gemene.  Dupa ce a activat ca vicepresedinte al CCP, Mihai Gavriliuc a devenit general de interne si sef al Directiei Informatiilor Externe la mijlocul anilor 50.  A fost ulterior exclus din partid pentru “fatarnicie si nesinceritate” (ar fi ascuns apartenenta in tinerete la Fratiile de Cruce).  In multe cazuri, anchetele de partid erau prologul celor de securitate.  “Era vorba de o “diviziune a muncii” in functie de jocurile, interesele si ordinele clicii conducatoare.  Nu trebuie uitati instructorii Comisiei, diversii Duduman, Elvira Gaisinschi, Charlotte Gruia si Mogos. Dupa Congresul al IX-lea (iulie 1965), s-a schimbat numele Comisiei in Colegiul Central de Partid. Dupa debarcarea lui Coliu, a fost instalat in fruntea ei Petre Lupu, urmat de Nicolae Constantin. 

CCP a fost o institutie in stare de permanenta alerta, mereu la panda pentru a depista, a neutraliza si a elimina “dusmanul”.   Cuvantul de ordine a fost in chip obsesiv “vigilenta revolutionara”.  La IICCMER va avea loc vineri un simpozion (organizat impreuna cu Arhivele Nationale ale Romaniei) pe acest subiect de o importanta capitala pentru intelegerea mecanismelor de functionare ale aparatului comunist.  Vor vorbi Mircea Stanescu si Gabriel Catalan, iar moderator va fi Adrian Cioflanca.  Vor participa Alina Pavelescu, Dorin Dobrincu si Mihail Neamtu.   Dosarele CCP sunt in fine accesibile. Ele dezvaluie un terifiant univers de persecutii, intrigi, vendete si duplicitati specific unei culturi politice sectare, intolerante si fanatice.

Advertisements

Comments are closed.

%d bloggers like this: