Gabriel Liiceanu: o evocare a anului 1990

25/05/2010

Recomand cititorilor frumosul dialog intre Horia-Roman Patapievici si Gabriel Liiceanu, gazduit de TVR Cultural.


Imagini de la Soroca (Republica Moldova)

25/05/2010

Cu Sergiu Musteata (stinga) si Igor Casu (dreapta)

La invitatia prietenilor din Republica Moldova am avut bucuria sa vad citeva locuri splendide, incarcate de istorie. Nistrul, Soroca, cetatea lui Stefan cel Mare, conversatii indelungate cu istoricii Igor Casu si Sergiu Musteata, dar si altii. E inceputul unei fructuoase colaborari care va interesa, cred, tinerii cercetatori ai comunismului de dincolo si de dincoace de Prut.

Pentru o relatare de intilnirii de la Chisinau, iata un link VIDEO oferit de Radio Europa Libera (VT).


Nigel Kennedy – Bach – BWV 1041 – I – Allegro moderato

24/05/2010

Despre totalitarism la Chisinau, Budapesta, Londra, Bucuresti

21/05/2010

S-a incheiat semestrul, am participat miercuri la o sustinere de teza de doctorat scrisa de o studenta originara din Slovacia despre istorie, memorie si mit in ceea ce a fost Cehoslovacia si in cele doua state succesoare. 

Voi fi plecat in urmatoarele saptamani intr-o calatorie extrem de incitanta. Voi merge pentru prima oara in viata la Chisinau la o conferinta internationala despre totalitarismul comunist si mostenirile sale .  Vor participa istorici si politologi din numeroase tari.  Impreuna cu alti colegi din Comisia care a elaborat Raportul Final privind dictatura comunista din Romania, ma voi intalni cu cercetatorii angrenati in demersul investigativ privind regimul comunist din Republica Moldova.

International Conference

 DEMOCRACY AFTER TOTALITARIANISM:  LESSONS LEARNED AFTER 20 YEARS

 This project is implemented with the support of the East East:
Partnership Beyond Borders program of the Soros Foundation-Moldova

 organized by

 ASSOCIATION OF YOUNG HISTORIANS OF MOLDOVA

 in collaboration with

 COMMISSION FOR THE STUDY AND EVALUATION OF THE TOTALITARIAN COMMUNIST REGIME IN THE REPUBLIC OF MOLDOVA

 FACULTY OF HISTORY AND PHILOSOPHY, MOLDOVA STATE UNIVERSITY

 Chişinău, May 23-26, 2010

Sper sa pot ajunge si la Soroca, locul unde s-a nascut tatal meu si unde sunt inmormantate mama si sora lui. Un frate al tatalui meu a murit ars de viu, impreuna cu sotia sa si doi copii, la Odesa…

Din Republica Moldova voi pleca la Budapesta unde sunt invitat la o conferinta internationala despre modul cum analizam comunismul, organizata de Central European University. Va fi prezent, intre altii, Stephen Kotkin de la Princeton .  Voi tine si o prelegere sub egida Institutului “1956” si a Institului Cultural Roman. Lla acel eveniment va vorbi si Janos Rainer, directorul Institutului “1956” si autorul unei excelente noi biografii a lui Imre Nagy.  Voi vizita Casa Terorii si ma vor intalni cu conducerea aceste institutii.  Apoi plec la Londra, voi participa la o sustinere de disertatie doctorala la Oxford (o lucrare despre grupul “Criterion”), voi participa si la o dezbatere  organizata de ICR Londra alaturi de Robert Service, Dennis Deletant si John Gledhill.  Ajung in tara pe 9 iunie, exact la douazeci de ani de cand am sosit in 1990, voi participa la conferintele “Monica Lovinescu” din cadrul IICCMER, voi vorbi la cateva lansari de carti la Bookfest, inclusiv un volum de Hannah Arendt care va apare in colectia “Zeitgeist” pe care o coordonez la Humanitas.  Voi vorbi la o lansare de carti ce vor apare la Curtea Veche.  Voi fi prezent la dezbaterile pe teme legate de mineriada din 13-15 iunie organizate de IICCMER si alte foruri stiintifice.  Nu intru in alte detalii. Prefer sa recomand vizitarea site-ului, tot mai dinamic, al IICCMER, unde se pot gasi informatii despre o serie de evenimente ce vor avea loc in viitoarele saptamani, inclusiv prelegerile ce vor fi tinute de Maria Bucur (Universitatea Indiana) si Mark Kramer (Universitatea Harvard), precum si cele din seria “Monica Lovinescu”.  Pe acelasi site, recomand accesarea sectiunii “Biografiile nomenklaturii”. Au fost recent adaugate, saptamanile trecute, biografiile calailor Enoiu si Ciolpan.

www.iiccr.ro


Inchizitia comunista: Comisia Controlului de Partid

20/05/2010

Copiata dupa modelul sovietic, Comisia Controlului de Partid a fost in toti anii comunismului un tribunal implacabil, avand ca misiune sa mentina o stare de teama si mai ales un climat de suspiciune generalizata in rindurile celor deveniti membri ai “detasamentului de avangarda”. Scopurile sale erau deopotriva punitive si preventive: pedepsirea celor ce se faceau vinovati de “abateri de la linia partidului” si impedicarea oricarei licariri de spirit critic. Se aplica imperaticul leninist care cerea ca partidul sa treaca periodic prin necrutatoare “verificari de cadre”, acele epurari care se soldau cu zeci si chiar sute de mii de excluderi.  La CCP se practicau metodele schingiuirii psihologice. La Securitate acestea erau reluate si  “completate” cu torturile fizice.

Primul sef al acestei macabre institutii a fost ilegalistul  Iosif Ranghet(apropiat de Gheorghiu-Dej, decedat in 1954), urmat de veteranul cominternist Constantin Parvulescu. Intre cei care au lucrat ca membri sa-i amintim pe Ghizela Vass, Liuba Chisinevschi, Iosif Anderko, Ronea Gheorghiu, Andrei Gluvacov, Gh. Cristian (seful Comisei la nivelul Capitalei, casatorit cu o sora a lui Gh. Gheorghiu-Dej). Dar mai ales pe vicepresedintele CCP, fostul  ministru al Controlului de Stat, alt cominternist inveterat, Dumitru Coliu (Colev) si pe adjunctul sau, generalul de securitate Ion Vinte (Vincze), casatorit cu Constanta Craciun, ani de zile membra a CC al PMR si Ministru al Culturii.   De altfel, trebuie insistat, CCP lucra mana in mana cu Securitatea, erau entitati gemene.  Dupa ce a activat ca vicepresedinte al CCP, Mihai Gavriliuc a devenit general de interne si sef al Directiei Informatiilor Externe la mijlocul anilor 50.  A fost ulterior exclus din partid pentru “fatarnicie si nesinceritate” (ar fi ascuns apartenenta in tinerete la Fratiile de Cruce).  In multe cazuri, anchetele de partid erau prologul celor de securitate.  “Era vorba de o “diviziune a muncii” in functie de jocurile, interesele si ordinele clicii conducatoare.  Nu trebuie uitati instructorii Comisiei, diversii Duduman, Elvira Gaisinschi, Charlotte Gruia si Mogos. Dupa Congresul al IX-lea (iulie 1965), s-a schimbat numele Comisiei in Colegiul Central de Partid. Dupa debarcarea lui Coliu, a fost instalat in fruntea ei Petre Lupu, urmat de Nicolae Constantin. 

CCP a fost o institutie in stare de permanenta alerta, mereu la panda pentru a depista, a neutraliza si a elimina “dusmanul”.   Cuvantul de ordine a fost in chip obsesiv “vigilenta revolutionara”.  La IICCMER va avea loc vineri un simpozion (organizat impreuna cu Arhivele Nationale ale Romaniei) pe acest subiect de o importanta capitala pentru intelegerea mecanismelor de functionare ale aparatului comunist.  Vor vorbi Mircea Stanescu si Gabriel Catalan, iar moderator va fi Adrian Cioflanca.  Vor participa Alina Pavelescu, Dorin Dobrincu si Mihail Neamtu.   Dosarele CCP sunt in fine accesibile. Ele dezvaluie un terifiant univers de persecutii, intrigi, vendete si duplicitati specific unei culturi politice sectare, intolerante si fanatice.


Activistul Ion Iliescu, Institutul Revoluţiei şi Legea Lustraţiei

19/05/2010

Între cei care sunt direct vizati de Legea Lustratiei, adoptata cu o mare majoritate de voturi astazi, 19 mai 2010, semnata de Roberta Anastase , ca presedinte al Camerei Deputatilor si de Mircea Geoana ca presedinte al Senatului, ar fi si Ion Iliescu, in calitatea sa de presedinte al Colegiului National al Institutului Revolutiei Romane, subventionat din bugetul national.  Din Colegiu fac parte Razvan Theodorescu, cel care, ca presedinte al Televiziunii ce-si zicea “libera”, a jucat un rol decisiv in manipularile din perioada mineriadei din 1990. La fel, din acelasi Colegiu, face parte Gelu Voican-Voiculescu, unul dintre artizanii aducerii minerilor la Bucuresti in iunie 1990, spre a nu pomeni alte actiuni antidemocratice ale aceluiasi personaj.  Alt membru al Colegiului National este Petre Roman, premierul din 1990, “liderul national” al FSN si complicele lui Ion Iliescu in evenimentelele din decembrie 1989, din ianuarie 1990 si la mineriada.  Urmaresc acesti oameni sa afle adevarul?

Presedintele Consiliului Stiintific este acad. Dan Berindei (au aparut documente privind biografia sa complicata, ca sa ma exprim eufemistic).  Din acel consiliu face parte, intre altii, prof. Adrian Cioroianu, fost ministru de externe al Romaniei, fost membru al PNL si, spre cinstea domniei sale, unul dintre promotorii Legii Lustratiei.  Este vorba de un Institut care si-a cenzurat propriul Anuar atunci cand Ion Iliescu si partizanii sai au socotit ca unele articole le aduceau “prejudicii de imagine”. Volumul in speta, editat de prof. Bogdan Murgescu (Facutatea de Istorie, Universitatea din Bucuresti), a aparut ulterior la editura Polirom.  Un Institut care, in consiliul initial, ii includea pe Victor Atanasie Stanculescu si altii ca el…

Va face fostul presedinte Iliescu  el insusi pasul inapoi, retragandu-se cu decenta, dandu-si demisia de onoare din fruntea unui Institut care trebuie sa promoveze adevarul, nu minciuna?  Ori va incepe o campanie propagandistica de auto-victimizare specifica politrucilor frustrati? Iata paragraful din Lege care priveste nemijlocit acest subiect, legat de persoanele care, pe baza criteriilor descrise factual:

“Nu pot activa în cadrul institutelor finanţate de stat pentru studierea istoriei, cercetarea totalitarismului şi a crimelor comunismului, precum şi a Revoluţiei din decembrie 1989”.

PS: Mi-a fost semnalata reactia de satisfactie si bucurie demna a multor cetateni romani, surprinsi si indreptatiti de decizia Parlamentului. Despartirea de trecutul comunist e piedestalul normalitatii noastre civice


Victoria justitiei morale: S-a votat Legea Lustratiei

19/05/2010

Iata ca, in pofida profetiilor pesimiste, a cascadelor de indoieli, a starii de indiferenta amnezica indusa prin televiziunile aservite, a avertismentelor deprimate si demoralizante, a pamfletelor fataliste menite sa creeze sentimentul zadarniciei,  a bascaliei defetiste, Camera Deputatilor a votat Legea Lustratiei. S-a ajuns astfel la indeplinrea cererilor societatii civile exprimate prin Proclamatia de la Timisoara din martie 1990 (initiata de regretatul George Serban), adevarata Carta a Revolutiei Romane, prin Proclamatia pentru Romania din aprilie 2005 si apoi  de Apelul pentru Romania din iunie 2005 (ultimele doua initiate de neobositul Sorin Iliesiu),  documente semnate de numeroase organizatii civice.

Margaret Mead a spus-o cat se poate de limpede: “If you think that one ot two indivduals can’t change the world, you’re wrong. As a matter of fact, this is the only way the world has ever changed”.

Imi amintesc de  discutie prin februarie 2006 cu o cunoscuta intelectuala din Romania, aflata in Statele Unite, azi destul de acida la capitolul lustratie.  Imi spunea atunci: “Daca nu ar fi bietul Sorin Iliesiu cu apelurile sale, tot anticomunismul s-ar duce pe apa sambetei”.  Daca nu ar fi fost Sorin, daca nu ar fi fost Ana Blandiana si Romulus Rusan cu a lor pasiune de nestins pentru salvarea memoriei, daca nu ar fi existat revista Memoria, daca nu ar fi existat seria “Procesul comunismului” de la Humanitas, daca nu ar fi fost cativa oameni (intre care trebuie amintiti Corneliu Coposu, Monica Lovinescu, Virgil Ierunca, Constantin Ticu Dumitrescu, Gh. Boldur Latescu, Ion Ioanid, Paul Goma, Serban Radulescu Zoner, Annie Bentoiu, Florin Const. Pavlovici),  care chiar au crezut in dreptul acestei natiuni de a nu uita, nu stim ce s-ar fi intamplat!  Ori mai degraba stim, daca ne gandim la intentiile lui Iliescu & Co de a oblitera neuitarea.

Salut aici vointa politica a presedintei Camerei Deputatilor, Roberta Anastase, aleasa, ca recunoastere a rolului jucat in acest act istoric,  membra de onoare a Asociatiei “21 Decembrie”.  Acolo unde altii s-au impeidicat in tehnicisme marunte, blocand ceea ce chiar ei promisesera, Roberta Anastase si-a tinut cuvantul. Intr-un spatiu politic in care abjurarile nu contenesc, asemenea consecvente principiale merita pretuite cum se cuvine.  Salut curajul eroic al lui Doru Maries care, in pofida calomniilor, prostratiei si dezabuzarii din jur, a luptat pentru ca lustratia sa inceteze a fi doar un cuvant fara sens in Romania de azi.

Doresc sa accentuez aici faptul ca adoptarea Legii Lustratiei raspunde recomandarilor din Raportul Final al Comisiei Prezidentiale pentru Analiza Dictaturii Comuniste (text asumat de toti membrii Comisiei) unde, la capitolul III. Legislatie si justitie se cerea explicit:

– declararea crimelor si abuzurilor regimului comunist si in baza dovezilor existente, ca fiind crime impotriva umanitatii, in consecinta, imprescriptibile juridic.

– avand in vedere criminalitatea si nelegitimitatea regimului comunist, se impune adoptarea urgenta a legii lustratiei.

– desfiintarea prin lege a condamnarilor emise pe baza unor articole cu caracter politic facand parte din codurile penale din 1948, 1955 so 1968 cu modificarile ulterioare, tinand cont de neconstitutionalitatea continutului si a procedurii aplicarii lor, chiar fata de Constitutiile din 1948,

Evident ca PSD a fost contra (cu discrete exceptii). Et pour cause. Vom vedea ce se va intampla in continuare. Partidul nomenklaturii apoplectice, am numit PSD, se va opune cu indrjire, pe toate caile, validarii legii. Dar ma indoiec ca vor reusi. La ora actuala, liderul PSD probeaza mari erori de orientate politica si ideologica. Asemeni lui Bogdan Olteanu care il eticheta candva pe Mircea Cartarescu drept “fascist”, Victor Ponta, admiratorul declarat al lui Ernesto “Che” Guevara si al lui Ion Iliescu,  arunca arunca acum invective similare impotriva lui Sebastian Lazaroiu si Sever Voinescu.

Exact ca in 1946, cand Ana Pauker, Gheorghiu-Dej, Vasile Luca, Miron Constantinescu, Iosif Chisinevschi, Leonte Rautu, Silviu Brucan si Sorin Toma ii atacau cu asemenea calomnii pe liderii partidelor democratice.  Cand retorica antifascista tinea loc de argument politic, ingaduindu-le comunistilor sa-si delegitimeze adversarii prin obsesiv abuz semantic.  Iata link-ul la replica usturatoare data de Sever Voinescu pe blogul sau.

Adoptarea Legii Lustratiei, chiar atat de tarziu, dovedeste ca trecutul nu este o alta tara, ca abulia morala nu poate fi prelungita la infinit.  Este interesanta reactia celor care, pana acum cateva saptamani ori chiar zile prevesteau esecul votarii in Camera Deputatilor. Experti ai despicarii firului in patru, dialecticieni de ocazie,  etern posaci si cautand pete-n soare, ne vor spune acum ca de fapt nici nu conteaza, ca simbolurile sunt fara valoare, moneda calpa, praf in ochi, etc Fie-ne permis sa mai credem, unii dintre noi, in rolul esential al simbolurilor in politica, in istorie, in viata umana. (VT) Read the rest of this entry »