Ovidiu Simonca si problema antisemitismului

Marturisesc ca nu-mi face nici cea mai mica placere sa scriu aceste randuri.  Editorialul lui Ovidiu Simonca din Observator Cultural este insa plin de inexactitati si afirmatii care distorsioneaza natura activitatii actuale a IICCMER.  Nu as fi scris acest text daca ar fi fost vorba de un articol de opinie al ziaristului Simonca. Dar este editorialul unui important saptamanal cultural care isi face un titlu de onoare din respingerea oricarei forme de intoleranta.  Iar Ovidiu Simonca este numarul doi, redactorul sef adjunct al OC.  Nu mai vorbesc de numele sonore care fac parte din consiliul consultativ, persoane cunoscute pentru opiniile lor anti-sovine si anti-totalitare, inclusiv un fost membru al Comisiei Prezidentiale pentru Analiza Dictaturii Comuniste cu care IICCMER colaboreaza direct (Sorin Alexandrescu, Ştefan Borbely, Paul Cornea, Caius Dobrescu, Mihaela Anghelescu Irimia, Liviu Papadima).   Ma intreb daca acesti intelectuali pe care ii cunosc si ii respect au citit textul d-lui Simonca si ma intreb ce reactie au avut, daca au avut.  Primul titlu pe care m-am gandit sa-l dau acestei interventii era “Ovidiu Simonca si ispita antisemitismului”.  Trec peste atitudinea condescendenta (ori chiar mai rau) in raport cu mine si cu dl Mihail Neamtu, ca si peste suveranul dispret aratat fata de un demers stiintific perfect normal precum conferintele academice.  Nu cred ca problema expertizei stiintifice validata international in analiza si interpretarea dictaturii comuniste din Romania poate fi expediata atat de usor.  Trec peste ignorarea scolilor de vara, a colaborarii cu Arhivele Nationale, cu CNSAS, cu Fundatia “Corneliu Coposu”, cu Fundatia “Konrad Adenauer”, cu Asociatia “21 Decembrie”, cu Institutul Diplomatic Roman pe linia recuperarii mostenirii exilului democratic.  Trec peste ignorarea portalului mineriadei, a expozitiei din pasajul Pietii Universitatii, elemente cheie pentru a pricepe atacurile antisemite recente impotriva mea ca Presedinte al Consiliului Stiintific (cei cativa demonstranti protestau impotriva “anexarii” analizei mineriadei de catre “Tismaneanu si ai lui”).

Ceea ce uimeste este faptul ca dl Simonca oculteaza faptul ca IICCMER a continuat sa ofere elemente dezbaterii publice pentru aducerea in fata justitiei a criminalilor securisti (v. workshopul despre calaul Gh. Enoiu “Tortura este profesiunea mea”), continua sa publice fisele matricole ale detinutilor politici, colaboreaza cu Evenimentul Zilei  in mod constant pe teme legate confruntarea cu trecutul dictatorial, analizeaza sistematic institutiile  comuniste (v. recenta dezbatere despre Comisia Controlului de Partid), sustine aparitia unor carti de mare valoare legate de crimele si de ideologia comunismului, de destinele unor pesonalitati remarcabile in acei ani tragici, de soarta minoritatilor nationale sub regimul comunist, de tulburea si insangerata perioada de dupa prabusirea oficiala a regimului totalitar, este implicat in proiectul Muzeului National al Dictaturii Comuniste.  Nu este scopul meu sa documentez aici exhaustiv aceste contributii. Exista site-ul IICCMER care poate fi consultat de orice persoana interesata.  Exista o conducere executiva care poate oferi suficiente informatii.  Recomand in acest sens lectura Comunicatului publicat pe data de 16 august de catre Comitetul Director al IICCMER:

http://www.crimelecomunismului.ro/

Personalizarea excesiva a discutiei si fixarea obsesionala pe persoana mea (ori pe a altcuiva) mi se par penibile, reductioniste, simplificatoare si pagubitoare.  Dar si revelatoare, din nefericire.  Dragos Paul Aligica a publicat anul trecut in Idei in dialog un articol ce-si mentine pe deplin actualitatea (“Controversele Tismaneanu”).  Trec si peste ideea absurda si insultatoare ca oameni ca H.-R. Patapievici ori Mircea Mihaies ar fi cumva “remorcati” de mine pentru a servi o fictiva masina progandistica pro-Traian Basescu (aflati in “trena” mea).  Nu ni se acorda, se pare, creditul autonomiei de gandire, al independentei de atitudine. Suntem marionete, fiinte fara demnitate si fara libertate interioara.  Suntem deficitari la capitolul onoare.  Oricum, in spiritul jurnalisticii autentice, ar fi normal ca Ovidiu Simonca sa viziteze IICCMER si sa constate la fata locului ce se face si ce nu se face acolo. Redactia OC si sediul ICCMER nu se afla pe planete diferite.  Firesc ar fi sa compare ceea ce se face in Institut cu obiectivele stipulate in mandatul nostru.

Ar trebui discutat atent si responsabil un lucru extrem de important: niciun fel de atitudine publica a mea ori a oricui altcuiva, pro sau anti o personalitate politica, nu poate justifica in chip “cauzal” (vantul si furtuna) antisemitismul.   O interventie pe forumul OC semnata “Aya” lumineaza cu exactitate acest element.  A afirma (ori a sugera) public acest fals nexus (VT a imbratisat cauza lui Traian Basescu, a devenit un “propagandist”, a mers la Neptun in 2007, a zamislit “vantul”, deci iata de unde se naste “furtuna”)  il califica, din punctul meu de vedere, uman dar si profesional, pe Ovidiu Simonca drept promotor al unei argumentatii de tip antisemit (deocamdata rusinat).  Andrei Plesu a publicat recent in Adevarul un text cat se poate de limpede legat de aceste atacuri  venite dinspre extrema dreapta (revista Axa si alte asemenea formatiuni). Nu e vorba de mine, ci de un principiu: antisemitismul este intolerabil, este imund, este abject.  Fara niciun fel de adaugiri, fara explicatii suplimentare, fara echivocuri si mai ales fara inventarea de cauzalitati justificative.

Judecarea cuiva pe baza de antecedente genetice (origine sociala ori etnica) este o atitudine inadmisibila, ofensatoare si repugnanta.  Niciun intelectual democrat nu poate accepta acest gen de cauzalitate pe care istoricul Leon Poliakoff o definea drept diabolica.  Exercitiul de schiopatanda logica si inexistenta empatie al lui Ovidiu Simonca este un ecou al pozitiilor de genul:  “X” a colaborat cu comunismul, “X” este evreu, de ce se mira “X” ca este atacat de pe pozitii antisemite (pe care eu, fireste, am grija sa le declar blamabile).  Daca Ovidiu Simonca tinea sa condamne aceste atacuri pestilentiale trebuia sa se mentina la subiect, nu sa propuna o divagatie explicativa, de fapt o rationalizare menita sa devina justificare.  Nu stie el oare ca, spre a relua ideea lui Sartre, nu evreul creaza antisemitismul, ci antisemitii il construiesc pe evreu?  Nu este la curent cu scrierile unui cunoscut prozator roman pentru care exista o legatura (tot quasi-cauzala) intre “comportamentul evreilor” in iunie 1940 si masacrele antisemite care au urmat dupa iunie 1941?  Ovidiu Simonca are merite importante in jurnalistica democratica romaneasca.  In ultimii ani am ajuns pe pozitii adeseori divergente, chiar greu de reconciliat, dar n-am uitat dialogurile noastre.  El nu este Dan Culcer, iar Observator Cultural nu este Asymetria.  N-as polemiza niciodata cu Dan Culcer tocmai pentru ii stiu fixatiile.  Cum nu polemizez cu Vadim si altii ca el.  Ovidiu Simonca a facut si erori (intre acestea,cum probabil o recunoaste chiar el, increderea in Cornel Nistorescu, asocierea nemijlocita cu el si cu campaniile sale la un ceas cand acesta nu mai avea nici cea mai mica legatura cu fostul director al Evenimentului Zilei din anii luptei impotriva mexicanizarii tarii).  Toti putem face ceea se cheama des faux pas.   Putem discuta multe lucruri in care suntem in dezacord cata vreme nu practicam critica de anihilare.  Daca as fi in locul lui Ovidiu Simonca mi-as reciti textul si as intelege ca am alunecat pe o panta lamentabila.  Sper sincer ca nu si ireversibila.

PS Este interesant ca dl Simonca face un numar considerabil de precizari pe forum, de dimensiuni egale cu editorialul sau.  Ramane insa faptul ca articolul se intituleaza “Cine seamana vant culege furtuna” si se refera expressis verbis, in primul paragraf, la atacurile antisemite impotriva mea, dupa care urmeaza povestea “cauzelor furtunii”.  Unele dintre aceste atacuri infame au fost respinse cum se cuvine in articolul mentionat al d-lui Andrei Plesu (celelalte au venit ulterior). Simplu, clar, transant, fara fandari si fara trimiteri piezise la pretinse explicatii pentru ceea ce este absolut nejustificabil.  Aceste atacuri nu au nimic de-a face cu schimbarea conducerii IICCMER ori cu analiza pe care o fac situatiei din Romania si pe care Ovidiu Simonca o considera “propaganda pro-Traian Basescu”. Ele dureaza din anii 90, cum usor poate constata dl Simonca daca va rasfoi presa extremista (si numai, ba chiar si cea  fesenista) a epocii. Ii reamintesc ca in 2006, in Ziua, doamna Miruna Munteanu publica un articol cu “argumente” similare celor din Asymetria intitulat “Tismaneanu, comunismul si evreii”.  Mi-e teama ca noua tematica, la care regret sa-l vad subscriind, ar suna “Tismaneanu, Basescu si evreii”.  Asociat asadar cu Basescu, sustinandu-l pe acesta, Tismaneanu sa nu se planga ca devine tinta atacurilor antisemite. “Cui i-e frica de lup nu se duce in padure”.  Deci, devenind, in opinia sa, “partizanul” lui Traian Basescu as fi declansat “furtuna antisemita”.  Imi pare rau, dar nu am cum sa accept o asemenea logica intoarsa pe dos. Este un non sequitur care ma stupefiaza si ma infioara.

(Updated 16 august 2010)

%d bloggers like this: