Mitul eurocomunist: Ceausescu si comunistii spanioli si greci

Ceausescu a proclamat mereu un internationalism ostentativ, vociferant si de parada.  S-a pretins un corifeu al “marxismului creator”.  In realitate, ceea ce urmarea el era sa-si afle sprijinitori in miscarea comunista mondiala, tot asa cum in Lumea  Treia era gata sa se alieze cu oricine il adula (adeseori pentru sume considerabile oferite prin Sectia Internationala CC al PCR). Considerentele ideologice nu-l impiedicau sa devina amic cu un Juan Domingo Peron daca acest lucru servea imaginii sale (voi reveni).  In cartea mea Stalinism pentru eternitate poate fi gasita o fotografie cu Ceausescu in vizita la Pol Pot.  Ar fi interesant de stiut care erau contributiile financiare ale PCR la bugetul PC din Spania ori PC din Grecia (de fapt doua partide, dupa 1968, cel pro-sovietic condus de Kostas Kolyannis, apoi de Harilaos Florakis, astazi de Aleka Papariga, si cel “interior” condus de Haralambos Drakopoulos, disparut ulterior prin varii fuziuni).  De la la Bucuresti au emis ani de zile posturile de radio ale comunistilor greci si spanioli (“Vocea adevarului” si “Pirenaica”).  Sediul se afla intr-o cladire controlata de Securitate de pe B-dul I Mai, foarte aproape de fostul Muzeu de Istorie al PCR, actualul Muzeu al Taranului Roman.  Iata un link la un documentar din 2009 al televizunii culturale spaniole despre Radio Pirenaica, i.e. postul de radio Espana Independiente al PC din Spania (filmul il are drept consilier pe fostul director, Ramon Mendezona, apar in el Carrillo, Mendezona, Irene Falcon, Dolores Ibarruri, Rafael Alberti, deci personaje cheie ale comunismului spaniol, motto-ul este din Manuel Vasquez Montalban, autorul unei carti oneste si demistificatoare despre Ibarruri, “Pasionaria y los siete enanitos”–La gente ha perdido la memoria y no quiere recuperarla. Es como si la considerara inutil.  Inutil?  Si me quitas los recuerdos que queda de mi?):

http://www.rtve.es/television/20090423/radio-pirenaica/269187.shtml

http://www.vespito.net/mvm/intpas.html

In februarie 1968 a avut loc acolo o confruntare violenta intre adeptii lui Kolyannis (prosovieticii) si cei ai liniei autonomiste (era imediat dupa Plenara a XII-a a CC al PC din Grecia care s-a tinut la Budapesta).  Ar fi fost extrem de interesante amintirile lui Pavel Campeanu despre aceste teme pe care le cunostea ca nimeni altul (a fost instructor, apoi sef de sector in anii 50 in cadrul Sectiei de Relatii Externe, responsabil cu chestiunile emigrantilor greci si iugoslavi, sustinatori ai Cominformului).  Din pacate, nu stiu sa le fi scris. Chiar si dupa iesirea sa din aparatul CC, P. Campeanu, devenit sociolog specializat in studiul comunicatiilor de masa, a urmarit atent evolutiile din aceste partide si isi propunea, cum mi-a spus-o intr-o discutie purtata la Bucuresti cu putin timp inaintea stingerii din viata, sa scrie un articol pe care sa-l propuna revistei East European Politics and Societies (eram pe atunci editorul revistei, publicasem articolul sau despre aparatul ideologic al PCR in anii 50).  Alte persoane care se ocupau de acesti emigranti erau ilegalistii Lidia Lazarescu (ajuncta de sef de sectie pana la mijlocul anilor 1960) si Zoltan Benedek (instructor la Sectia Gospodariei de Partid).  Plenara a VI-a a CC al PC din Grecia la care a fost excomunicat micul Stalin al Eladei, Nikos Zahariadis, a avut loc la Snagov in martie 1956  si a fost condusa, din insarcinarea Moscovei, de Gh. Gheorghiu-Dej personal.  Principala interpreta de limba greaca la intalnirile conducerilor de partid romana si greceasca era Amalia Zambeti, sora colonelului, ulterior generalului de securitate Hristache Zambeti (uneori isi ortografia numele Zambetti). 

Ar merita publicata cartea lui Dominique Eudes despre destinul tragic al parizanilor greci care nu au acceptat fara murmur dictatul lui Stalin (Les Kapetanios, aparuta prin 1970, cu prefata politologului neo-marxistNikos Poulantzas).  De fapt cartea a circulat in romaneste, intr-o traducere destinata strictissim aparatului de partid.  Asemeni filmului L’Aveu care a fost proiectat, in 1970 sau 1971, chiar in sala speciala de langa CC al PCR.  La Bucuresti au fost arestati, la inceputul anilor 1950, de catre Securitatea romana, la cererea lui Zahariadis, figuri importante ale PC din Grecia sub acuzatii halucinante. similare celor din procesele-spectacol oficiale.  Dupa unele informatii, fostul membru al Biroului Politic, Kostas Karagheorghis, a fost tinut ostatic si a murit in subsolul locuintei lui Zahariadis din Cartierul Primaverii din Bucuresti (din cate am aflat era pe strada Gradina Bordei, azi Jean Monnet).  Locuiau pe acea strada figuri importante din Securitate, dar si poetul Mihai Beniuc impreuna cu sotia sa Ema…

Dolores Ibarruri a locuit un timp, in acea perioada, la Bucuresti (in acel castel de pe B-dul Aviatorilor unde avea sa fie primul sediu al FSN).   Secretara sa si cea mai apropiata colaboratoare era Irene Falcon, vaduva comunistului ceh Bedrich Geminder, spanzurat la Praga in urma procesului Slansky (octombrie 1952).  Se cunoscusera la Moscova, in anii razboiului.  Tot la Moscova a murit Jose Diaz, predecesorul lui Dolores Ibarruri in fruntea PC Spaniol (s-a vorbit de o sinucidere).  Plenara CC al PC din Spania la care Dolores Ibarruri a fost practic neutralizata politic prin alegerea lui Carrillo in functia de secretar general activ a avut loc in 1956 la Bucuresti.  A continuat sa vegeteze la varf, ca presedinta a partidulului.  Ar trebui tradusa cartea lui Jorge Semprun Autobiografia lui Federico Sanchez, o anatomie exceptionala a avatarurilor comunismului spaniol in epoca lui Franco.  Semprun, al carui nom de guerre era Federico Sanchez,  a fost eliminat din Biroul Politic in in 1964, impreuna cu Francisco Claudin, sub acuzatia de fractionism. In realitate, cei doi pusesera sub semnul intrebarii strategia perdanta a grupului condus de Carrillo.  Intodeauna in partidele comuniste lupta dintre diversele aripi rivale se incheie cu declararea factiunii victorioase drept exponenta “liniei generale de neclintit”, iar a invinsilor drept “oportunisti, lichidatoristi, fractionisti”.  Ulterior, Semprun a scris, intre altele, scenariul filmului lui Alain Resnais La guerre est finie, cu Yves Montand in rolul principal.

Jorge Semprun

Traieste inca Stefan Andrei care ar avea multe de spus pe aceste subiecte. A lucrat ani de zile in Sectia Internationala impreuna cu temuta cadrista Ghizela Vass, a ajuns in anii 70 secretar  al CC al PCR insarcinat cu relatiile din miscarea comunista. Ceausescu a intretinut raporturi speciale de amicitie cu Santiago Carrillo, ceea ce a si provocat o reactie extrem de critica la adresa liderului comunist spaniol din partea dramaturgului Arrabal. Era limpede ca una predica S. Carrillo in volumul sau El eurocomunismo y el estado si alta practica atunci cand il sprijinea pe tiranul paranoic de la Bucuresti. Formula mentala a lui Carrillo era una intoleranta, chiar daca era mult mai cultivat decat Ceausescu.  Amandoi se formasera in universul asfixiant al sectarismului stalinist.  Este interesant ca lucrarea lui Carrillo a fost tradusa in romaneste “pentru uz intern” si a circulat intre activistii de partid.  Probabil ca, atunci cand intervenea direct in conflictele din PC din Grecia (KKE) sustinand pe cei ce se pretindeau adversari ai dogmatismului brejnevist (Mitsos Partasalidis, Zisis Zografos, Panayotis Dimitriu, H. Drakopoulos, Leonidas Kyrkos, Antonis Brillakis),  N. Ceausescu se imagina drept un campion al eurocomunismului balcanic. Iata-l pe Haralambos Drakpopoulos la Neptun, intretinandu-se cordial dialog cu Nicolae Ceausescu (Fototeca online, Arhivele Nationale.IICCMER, Cota 286/1978)

Primirea, de către Nicolae Ceauşescu, secretar general al P.C.R., a lui Haralambos Drakopoulos, secretar al C.C. al P.C. din Grecia (interior), care s-a aflat la odihnă în ţara noastră. La întrevedere a participat Vasile Muşat, secretar al C.C. al P.C.R.(31.VIII.1978)

Un personaj care a mijlocit relatiile dintre PCR si PC Spaniol a fost Valter Roman, ex-ofiter in Brigazile Internationale din timpul Razboiului Civil (1936-1939), ex-responsabil al postului de radio “Romania Libera” al Cominternului (care emitea de la Moscova), ex. Ministru al Telecomunicatiilor, membru al CC al PCR si director al Editurii Politice.  Interesant este ca 1969 (trebuie verificat exact anul), la funeraliile lui Zizis Zografos (mort inecat in Lacul Snagov, mereu si mereu Snagov) a participat Gh. Stoica, veteran cominternist, fost comisar politic in Brigazile Internationale, membru al Comitetului Executiv al CC al PCR.

Originara din Tara Bascilor, Dolores Ibarruri apartinea primei etape a comunismului spaniol, fusese implicata in marile reglari de conturi din aceasta secta stalinista. In timpul Razboiului Civil a tinut discursuri fulminante imptriva “fatarnicil0r”, “sabotorilor”, “tradatorilor” si “renegatilor trotkisti”.  Machiavelicul Carrillo, in fond creatia ei, a reusit sa o marginalizeze dupa 1956, mentinand-o pe legendara La Pasionaria ca presedinte onorific al partidului. Din cate stiu, Carrillo este inca in viata, isi apara cu indarjire trecutul, tine conferinte si publica nenumarate articole si carti. La peste 90 de ani, omul care a organizat represalii sangeroase la Madrid in 1936, este un dinozaur leninist, un supravietuitor al catacombelor cominterniste.  A mimat o vaga deschidere politica, dar eurocomunismul a fost un mit cu o durata de viata minima. S-a stins inainte de a genera vreun real entuziasm.  Nu exista de fapt vreo mostenire durabila a eurocomunismului.

Iata mai jos, din Fototeca online, Arhivele Nationale ale Romaniei/IICCMER, Cota 1/1976, o fotografie din 3 ianuarie 1976 in care apar N. Ceausescu, Elena Ceausescu, Dolores Ibarruri si Santiago Carrillo si alta (cota 254/1978) de la Neptun, din 5 august 1978, cu Ceausescu, Carrillo, sotia acestuia si Elena Ceausescu. Zambete de circumstanta, solidaritati instrumentale, nostalgii bolsevice comune.  Relatiile dintre PCR si alte partide comuniste reprezinta un imens si fascinant santier de investigatie.

Preşedintele Nicolae Ceauşescu şi Elena Ceauşescu s-au întâlnit la Predeal cu Dolores Ibarruri şi Santiago Carrillo (3 ianuarie 1976).

Nicolae Ceauşescu, secretar general al P.C.R., şi Elena Ceauşescu s-au întâlnit în staţiunea Neptun cu Santiago Carrillo, secretar general al P.C. din Spania, care, împreună cu soţia, se află la odihnă în ţara noastră.(5.VIII.1978)

One Response to Mitul eurocomunist: Ceausescu si comunistii spanioli si greci

%d bloggers like this: