Sa te opui tiraniei: Lectia lui Bärbel Bohley

A incetat din viata Bärbel Bohley (nascuta in 1945), o luptatoare pentru adevar, demnitate si democratie, figura importanta a disidentei est europene, fondatoare a miscarii Neues Forum care a contribuit decisiv la caderea Zidului Berlinului.

 

baerbel2.jpg

In anii 80, m-am ocupat intens de actiunile de rezistenta civica din ceea ce a fost RDG (Deutsche Demokratische Republik).  Am scris in Problems of Communism un articol, aparut in 1988, cu titlul Nascent Civil Society in the German Democratic Republic.  Unii colegi mi-au spus ca exagerez importanta acesor forme de actiune colectiva, ca supraestimez sansele lor de a torpila falsa legitimitate a regimului Honecker (care se pretindea, in simulacrul de Constitutie a RDG, “primul stat german al muncitorilor si taranilor”).  Articolul a circulat, am aflat dupa ani de zile de la Georg Herbstritt, co-autor, impreuna cu Stejarel Olaru, al unei carti despre relatiile Securitatii cu Stasi, in cercurile disidente din RDG (exista note ale Stasi pe acest subiect).  Am scris despre Bärbel Bohley, Wolfgang Templin, Wolf Biermann, Jurgen Fuchs, Freya Klier, Stefan Krawczyk, Gerd Poppe, Vera Wollenberger si colegii lor cu admiratie, cu o solidaritate plina de respect.  Gratie scrierilor si actiunilor lor, ale acestor poeti, eseisti, pictori, regizori, muzicieni, teologi, exponentii a ceea ce Vaclav Havel a numit puterea celor fara de putere, am inteles natura militarista a dictaturii comuniste din RDG, sinteza dintre stalinism si traditia autoritara prusaca (Panzerkommunismus).  Miscarea disidenta a fost prigonita sistematic, s-a incercat (si chiar s-a reusit) infiltrarea agentilor Stasi in randurile ei (cazul sotului Verei Wollenberger este cel mai cunoscut, dar este departe de a fi fost singurul, scriitorul maghiar Pater Nadas a scris un eseu remarcabil despre falsul disident Sascha Anderson). Dar toate aceste actiuni in fond disperate ale politiei secrete comuniste nu au facut decat sa-i fortifice pe cei care credeau in dechidere, in dialog, in transparenta, in rezistenta  non-violenta.  Moralitatea disidenta provenea din convingera ca este mai bine sa suferi raul decat sa-l comiti (Adam Michnik insista in scrierile sale asupra acestei viziuni). Dar si mai important, au dovedit disidentii, este sa te opui raului.

Citesc in The Economist necrologul lui Barbel Bohley. In Washington Post Marc Fisher, fost corespondent in Europa de Est in timpul anului revolutionar 1989, scrie un tulburator articol despre destinul acestei disidente pentru care ideea de justitie a fost esential in ruptura cu dictatura comunista. O tiranie pe care a considerat-o si a denuntat-o ca esential ilegitima.  Dar, ca si atatia dintre prietenii sai din miscarea disidenta din RDG, Bärbel Bohley a visat un fel de utopie eco-pacifista, a crezut ca RDG ar fi putut avea un viitor netotalitar. S-a adaptat cu greu (daca s-a adaptat vreodata) la ceea ce ea privea drept materialismul consumerist al statului liberal. 

Imi amintesc acei ani, imi amintesc de revista noastra comuna East European Reporter, editata la Londra de Jan Kavan, cu Vaclav Havel, Vaclav Benda, Janos Kis, Miklos Haraszti, Jacek Kuron si Adam Michnik ca editori onorifici (managing editor era Jonathan Sunley). In 1987 l-am intalnit la New York pe Jan Kavan (locuia pe-atunci la Londra), am discutat sa se creeze o sectiune despre Romania si a fost de acord (am devenit editorul acelei sectiuni, editorii onorifici ai sectiei romane au fost Dorin Tudoran, incepand din 1988, iar dupa caderea dictaturii, alaturi de el, Nicolae Manolescu, Mircea Mihaies si Stelian Tanase ). Bärbel Bohley a fost un spirit curat, a crezut pana la capat in ideile ei, in idealul societatii civile. Ii multumesc lui Mihai Neamtu pentru cuvintele frumoase pe care le-a scris in aceasta clipa trista. Sa nu o uitam, sa nu uitam filosofia disidenta a libertatii.  Este filosofia pe care a articulat-o Jan Patocka, pe care a practicat-o Carta 77 si pe care o intruchipeaza intelectualul critic Liu Xiaobo, disidentul chinez intemnitat, propus acum, de personalitati care au initiat Carta si au condus Revolutia de catifea din 1989, Vaclav Havel, Dana Nemcova si Vaclav Maly, pentru Premiul Nobel pentru pace.

Liu may be isolated, but he is not forgotten. Next month, the Nobel Peace Prize Committee will announce the recipient of the 2010 prize. We ask the Nobel Committee to honor Liu Xiaobo’s more than two decades of unflinching and peaceful advocacy for reform, and to make him the first Chinese recipient of that prestigious award. In doing so, the Nobel Committee would signal both to Liu and to the Chinese government that many inside China and around the world stand in solidarity with him, and his unwavering vision of freedom and human rights for the 1. 3 billion people of China.

http://mihailneamtu.ro/?p=4138

http://www.nytimes.com/2010/09/21/opinion/21iht-edhavel.html?_r=1&ref=liu_xiaobo

Comments are closed.

%d bloggers like this: