Vocaţia binelui public: Teodor Baconschi a intrat in politica activa

Pe aceasta tema, semnalez un interesant interviu luat de Mihail Neamţu.

Indoiala ramane o virtute a oricarui intelectual veritabil, dar ea nu trebuie convertita in argument menit sa decredibilizeze implicarea responsabila in treburile Cetatii.  Vita activa si vita contemplativa sunt in fond indisociabile, chiar daca fiecare are regulile, normele, prioritatile sale.  Care insa nu trebuie absolutizate.  Mai ales atunci cand batalia pentru sfera publica este una in care proiectul societatii deschise este subminat de exponentii extremelor (aliati, iata, intr-un baroc agresiv si ignobil), intelectualii publici nu pot sa adopte strategia absenteismului paralizant.  Politica strutului este intotdeauna perdanta.

Romania, in plus, se afla intr-un moment critic al istoriei sale si nu pot decit sa salut intentia unor colegi de breasla, intelectuali publici, de-a face pasul in domeniul politicii active, de partea valorilor libertatii si ale demnitatii umane. In 1991, am salutat decizia lui N. Manolescu de a se angaja nemijlocit in politica activa, ca lider al Partidului Aliantei Civice.  Am scris adeseori despre viziunea lui Vaclav Havel opusa resemnarii sceptice. Tocmai pentru ca a detectat sindromul pe care l-a numit cosmarul postcomunist, a decis Havel sa nu se retraga defetist din politica.  Mentionez aici eseul “Vaclav Havel: Intelectualul intre politica si antipolitica” aparut initial in revista “22” si inclus in volumul meu Scrisori din Washington (Polirom, 2002, pp. 246-250).  De altfel, acea carte se incheie cu articolul intitulat “Daniel Patrick Moynihan si vocatia publica a intelectualului” (pp. 397-400).  Cand profesorul Andrei Marga a devenit presedintele PNT-CD, am salutat alegerea sa in revista 22.  Ma amuza de altfel unele reactii legate de angajamentul politic al intelectualilor: daca intra in politica, s-ar face vinovati de populism, de “tradarea” menirii lor. Daca nu intra, sunt acuzati de elitism. Mai sunt si unii care afirma sus si tare ca toate relele ultimelor doua decenii se trag de la intelectuali (prea activi, prea inactivi).  Ironia face ca acesti vehementi procurori sa fie ei insisi intelectuali inconjurati de proprii lor intelectuali…

Am scris despre rolul lui Andrei Plesu in articularea dezbaterilor din sfera publica (“Andrei Plesu–Ministru de externe”, ibidem, pp. 198-201).  Urmaresc cu deplina incredere activitatea politica a unor personalitati precum Monica Macovei, Cristian Preda, Traian Ungureanu si Sever Voinescu. La fel, este demna de pretuire actiunea in spatiul politic a lui Radu F. Alexandru si a lui Valeriu Stoica.

Nu cred ca este misiunea (ori maledictiunea) intelectualului sa se sustraga vietii Cetatii, adoptand definitiv si irevocabil pozitia de martor detasat situat la maxima distanta de valtoarea luptelor care definesc (si adeseori polarizeaza) polisul.  Nu toata lumea este facuta sa participe la viata politica, dar nu exista nici o ratiune de a o ignora cu falsa superbie atunci cand vocatia spiritului se intalneste cu aceea a binelui public.

Teodor Baconschi este un intelectual critic, un ganditor de aleasa tinuta academica, un carturar veritabil care iubeste traditia, dar nu respinge modernitatea.  Teodor Baconschi detesta demagogia xenofoba, exclusivismul de orice fel, narcisismul arogant, atavismele gregare.  Patriotismul sau este unul luminat, discret si cat se poate de real.  El este in egala masura un diplomat, un dinam al reflectiei creatoare si un om cu o viziune riguros elaborata despre binele comun, plecand de la o platforma crestin-democrata. Intrarea lui Teodor Baconschi in politica activa este un gest curajos si un motiv de speranta.

Comments are closed.

%d bloggers like this: