Strigoii trecutului totalitar: O replica detractorilor mei

Jurnalistul Petru Clej, cu care am colaborat inca din perioada cand lucra la Romania Libera, apoi in anii cand a fost redactor la BBC, m-a invitat sa scriu pentru saptamanalul electronic Acum (pe care il publica impreuna cu Stefan Niculescu Maier, fost disident, implicat in editia clandestina a Romaniei Libere in lunile de dinaintea prabusirii dictaturii comuniste). Am scris cateva texte, m-am trezit cu tot felul de atacuri la persoana, unele de-a dreptul vicioase, altele ridicole. Nu fac parte dintre cei care colectioneaza elogii, deci nu ma deranjeaza criticile atata vreme cat ele se refera la fapte, la idei, la argumente, nu la originea mea etnica ori la ceea se servea in fictivul bufet al liceului pe care l-am urmat la Bucuresti.  Nu cred ca este relevant faptul ca am fost coleg de clasa cu Nicu Ceausescu–nici eu, nici el, nici alti colegi nu am decis acest lucru. Dar este important sa discutam, evident critic, analiza pe care o propun fenomenului comunismului dinastic (iata, de o actualitate presanta tinand cont de evolutiile din Coreea de Nord). Tot astfel, cred ca analiza totalitarismelor cu care s-a confruntat Romania (fascismul si comunismul) nu este incheiata.  Dovada o reprezinta nervozitatea, panica, irascibilitatea unor reactii din zonele direct vizate.  In mai 2006, am vorbit pe larg, in dialogul din Acum, cu Stefan Niculescu Maier  despre aceste subiecte.

http://www.acum.tv/articol/2083

Nu e vorba de aceste in fond ignorabile si ignobile calomnii. Ele coincid insa cu ofensiva Noii Drepte (marginala, dar zgomotoasa), a unor publicatii extremiste (taxate cum se cuvine de Andrei Plesu intr-un articol din Adevarul reprodus pe acest blog) si cu reluarea prin diverse subterane forumiste ori  pe un site cotidian in care sunt maculate toate numele importante ale societatii civile democratice (si unde continua sa semneze din ratiuni doar de ei stiute domnii Gabriel Andreescu si Bedros Horasangian) a ineptiilor lansate acum patru ani si ceva in defuncta publicatie Ziua de catre un domn numit Vladimir Alexe, pentru care, la vremea respectiva Sorin Rosca Stanescu si-a cerut public scuze (dupa ce Colegiul CNSAS a dat publicitatii, in iunie 2006, Comunicatul ca nu avusesem niciun fel de legatura cu Securitatea).  Poate ca va sosi momentul cand voi publica propriul meu dosar.  Nu am facut-o pentru ca exista acolo lucruri ce tin de viata familiei mele, de presiunile oribile facuta asupra mamei si surorilor mele pentru a m face sa nu mai vorbesc la Europa Libera, sa nu mai scriu in presa occidentala impotriva dictaturii.  Pur si simplu, nu ma simt in stare psihologic sa ma ocup de acest subiect.  Sunt acolo probe irefutabile ale obsesiilor antisemite si americanofobe ale Securitatii (note ultra-secrete privind actiunile de penetrare a RFE de catre “tunareni”, i.e. evrei, si cate altele).  Cand s-a deschis dosarul de urmarire a mea in Statele Unite–in februarie 1983, dupa ce RFE, in urma deciziei profesorului Vlad Georgescu, a transmis eseul meu “Nicu Ceausescu si socialismul dinastic din Romania”–mi s-a dat nume de obiectiv, deci de tinta a actiunilor securiste, “Cain”.  Prima amenintare cu moartea am primit-o in 1984, semnata (dupa manualul intoxicarii securiste), “Comandamentul Dumnezeu si Patrie”.  Cea mai recenta mi-a fost trimisa la Universitatea Maryland acum cateva luni…

In documente semnate de varfurile Securitatii sunt descris drept “unul dintre cele mai indarjite elemente ale exilului anticomunist”.  Se dau sarcini colaboratorilor (revista “Stindardul”, dar si efemere publicatii din New York) sa utilizeze toate instrumentele de dezinformare pentru a ma prezenta drept beneficiar al regimului, agent al cine stie cui, deci pentru a fi izolat si decredibilizat.  Este simptomatic ca acest tip de alegatii calomnioase revin periodic sub semnaturi nu o data bizare.

Am decis sa-i trimit o scrisoare lui Petru Clej in care sa-mi definesc, cat mai succint si cat mai deschis, credo-ul. Ori, mai precis, sa-l reafirm. Pentru ca eu unul nu ma indoiesc ca aici nu e vorba de (doar) de prea-omenesti frustrari personale. Avem de-a face, din nou, cu atacuri concertate din partea unor forte pe care le putem numi strigoii trecutului totalitar. N-am solicitat niciodata in viata mea nimanui sa-si exprime solidaritatea (personala) cu mine. Am scris insa carti, articole, apeluri in favoarea valorilor pe care le pretuiesc. Cei care cred in aceste valori reactioneaza spontan. Cei care le urasc, mai mult sau mai putin spontan, de asemenea… (VT)

http://www.acum.tv/articol/18679

Dragă Petrică,

Sunt momente când adevărurile factuale trebuie accentuate, rostite în chip ne-echivoc și apăsat. Citesc nu o dată uluit ceea ce apare pe diverse forumuri, revărsările de ură, frustrare și resentiment ale unor veleitari bezmetici (când nu sunt plătiți să facă acest lucru). Suntem maculați și insultați, cei care scriem articole de opinie în direcția pro-occidentală, deci democratică și anti-totalitară, de diverși anonimi, ascunși sub pseudonime rizibile, gata oricând să debiteze cele mai abjecte infamii. Canalii cu tupeu se desfată recurgând la invective, calomnii, agresiuni verbale, toxine xenofobe, intelofobe și antisemite.  Mai vin și unii care plâng după epoca “demiurgică” lui Ceaușescu (ori după “omenia” lui Dej și “buna-credință” a tovarășei Ana).  Din nou, ca de atâtea ori în trecut, extremele se ating.

Îți admir așadar energia de care dai dovadă în efortul de a dovedi ceea ce de fapt este cât se poate de limpede: unii am citit Soljeniţin, Koestler, Nadejda Mandelstam, Lev Kopelev, Vasili Grossman, Alice Voinescu, Petre Pandrea, Al. Zissu, Lena Constante, Margarete Buber-Neumann, I. D. Sîrbu, Bellu Zilber, Egon Balas, Florin Pavlovici, Monica Lovinescu, François Furet, Viktor Kravcenko, Whittaker Chambers, Boris Souvarine, Alexander Weissberg, “Cartea Neagră a comunismului” etc și am ajuns, de ani de zile, la concluzia că sistemul comunist a fost ilegitim și criminal. A te despărți de iluzii este un exercițiu dureros, dar pe lungă durată întăritor.  A nu-ți truca biografia ține de o minimă pudoare și de auto-respect. Nu e nici o bucurie că rude ori cunoștințe apropiate ale  noastre au fost implicate în impunerea și/sau perpetuarea sa.  Dar noi răspundem exclusiv pentru ceea ce facem noi. Este un principiu liberal pe care îl consider esențial.  Nu există culpe transmise genetic, dupa cum nu există glorii ereditare. În rest, poate că ar merita ca unii dintre cei care se pronunță grăbit și vehement pe aceste subiecte să citească Raportul Final al Comisiei Wiesel precum și Raportul Final al Comisiei Prezidențiale pentru Analiza Dictaturii Comuniste din România.

Nu am nici cel mai mic motiv de identificare cu opțiunile comuniste ale rudelor mele ori ale atâtor altor militanți (pe care i-am cunoscut ori despre care am aflat destule, din cărți, din arhive, din amintirile publicate sau rămase nepublicate). Am citit prea mult despre Războiul Civil din Spania, despre Marea Teroare, despre pactul Molotov-Ribbentrop, despre Katyn, pentru a nu accepta falsele alibiuri care se străduiesc să legitimeze pervers adeziunea la stalinism prin antifascism.  Nu toți antifasciștii i-au cântat osanale lui Djugaşvili. Nu toți au aprobat (cu voce tare ori prin tăcere) procesele de la Moscova din 1936-1938 ori pe cele din „democrațiile populare” (Kostov, Rajk, Slansky, Patrascanu). Nu toți au păcătuit prin ceea ce numesc frenezia supunerii.

Nu am ales cartierul în care să locuiesc în junețea mea bucureșteană, am ales însă să plec din el (evident, recurg aici la o metaforă), mi-am urmat drumul în viață în funcție de valorile în care cred: adevărul, libertatea, demnitatea. Comunismul, ca și fascismul, au încercat să distrugă subiectivitatea, dreptul de a fi tu însuți, onoarea. Au comis crime pe care mintea umană nu și le poate reprezenta.  Aceste crime au fost înfăptuite de indivizi reali, cu nume precise, cu responsabilități ce nu pot fi contestate. Îmi repugnă negaționismul legat de Holocaust. Nu mai puțin îmi repugnă cel legat de Gulag.

Cu prietenie,

Vladimir

One Response to Strigoii trecutului totalitar: O replica detractorilor mei

%d bloggers like this: