Anatomia resentimentului: un nou volum la Curtea Veche

In curand, in colectia “Constelatii” de la la editura Curtea Veche, va apare volumul Anatomia resentimentului.  Iata mai jos un fragment din prefata pe care am scris-o pentru aceasta carte nascuta din dorinta de a lumina, de a explica si de a lamuri modalitatile de constituire a resentimentului, nu de a acuza. Ne-am straduit sa sugeram, cei care am contribuit la acest volum, o etiologie, nu o utopica terapie. Nu suntem psihanalisti ori profeti.  Resentimentul este opusul solidaritatii, increderii si civilitatii.  Este de fapt contrariul fraternitatii, asa cum sugereaza superba ilustratie a copertei datorata lui Devis Grebu.  Resentimentul interzice admiratia, suspenda amintirea si aboleste gratitudinea.

Resentimentarul nu trebuie nici dispretuit, nici detestat, ci doar compatimit. Formula sa de viata este pe cat de simpla, pe atat de sufocanta: Urasc, deci exist. Resentimentarul, incapabil de real spirit critic, nu e in stare decat sa nege si sa ponegreasca. Barfeste malign, vede comploturi macabre pretutindeni in jurul sau, este un intrigant tantos si mereu imbufnat, ii lipseste cu desavarsire simtul umorului, da verdicte definitive, sanctioneaza apodictic, trage de urechi ca un caporal nervos si mustruluieste ca un pedagog de scoala noua. Iata ce spune Andrei Plesu:

http://patrasconiu.ro/

Nu trebuie asteptat de la volumul “Anatomia resentimentului” (o carte de circa 100 de pagini, nu un tratat metafizic ori sociologic) altceva decat o perspectiva caleidoscopica, o serie de analize personale ale unor autori foarte diferiti asupra unui fenomen pe care il observam in cultura politica a Romaniei de azi: incapacitatea de a recunoaste ceea ce se infaptuieste intru spirit, denigrarea deliberata a celor cu care nu esti de acord, calomniile revarsate cu impunitate (tacerile Clubului Roman de Presa sunt antologice), perpetuarea mentalitatilor de subterana in zone care s-ar dori mainstream, pe scurt ceea ce Monica Lovinescu diagnostica drept “ferentarizarea” culturala sub regimul totalitar. Cu ani in urma, am publicat in “Journal of Democracy” un studiu scris impreuna cu Dorin Tudoran. Se intitula “The Bucharest Syndrome”. Am reluat unele idei intr-un text scris impreuna cu Mircea Mihaies, aparut in “East European Reporter” cu titlul “Infamy Restored”. Resentimentul si infamia merg mana-n mana.

Nu pretind ca acei intelectuali atacati in presa imunda (si nu doar acolo) ar fi icoane. Orice idolarizare este contraproductiva. Dar nu despre acest lucru este vorba hic et nunc, ci despre desfigurarea criteriilor, despre extinctia onestitatii in eforturile de demolare a unor oameni cu succese intelectuale palpabile, demonstrabile, chiar cuantificabile. Cand citesc in “cotidianul online” mizerii absolute proferate la adresa lui A. E. Baconsky, un mare scriitor si un autentic disident, dejectii menite sa-l decredibilize pe Teodor Baconschi, nu pot sa nu ma intreb daca exista totusi limite in miselie. Noile mineriade din presa sunt organizate si instrumentate cu scopuri meschine, egoiste, chiar josnice. Celor atacati li se contesta buna-credinta, onoarea, calificarea intelectuala, competentele, verticalitatea. Iar acest lucru il fac, cum nota Andrei Plesu, persoane nevalidate in niciun fel de vreo comunitate epistemica. In locul unei critici normale, se recurge la ceea ce H.-R. Patapievici numeste critica de exterminare. La care, sincer vorbind, nu ai cum sa raspunzi.

Resentimentarul este un personaj hain: conform dictionarului, acest vechi cuvant inseamna, intre altele, rau la inima, neindurator.   Tocmai sufletul rau duce la un chin trait sub semnul unei solitudini nesfarsite, in fond auto-indusa, auto-generata, o neputinta devoranta de a recunoaste dreptul celuilalt de a fi tot om. Acestea au fost gandurile care m-au indemnat sa lanzez pe blogul meu personal o dezbatere despre rolul resentimentului in lumea de azi.  Nu a fost nicicum scopul meu de a directiona discutia catre tensiunile politice din Romania acestui deceniu, nu am trimis vreun plan tematic ori vreun chestionar. M-am adresat unor intelectuali, prieteni de valori si idei, i-am solicitat sa spuna ce cred pe un subiect care apare frecvent in vocabularul polemic al timpurilor noastre. Le raman indatorat pentru textele trimise. Nu am avut alt ţel decat clarificarea unui spatiu psiho-politic si cultural-simbolic, decelarea functiei resentimentului in organizarea urii, in negarea dreptului la diferenta, in coordonarea unor campanii fals-culturale menite sa-i anihileze valoric pe cei care nu vor sa cedeze strategiilor uniformizante.

http://www.contributors.ro/cultura/sindromul-uriah-heep/

Comments are closed.

%d bloggers like this: