Dumnezeu si Mamona: Crin Antonescu, “Felix” si Declaratia de la Praga

Atunci cand semnam un document, ne asumam o raspundere, nu ne jucam. Vreau sa sper ca aceasta norma se aplica si domnului Crin Antonescu.  Nu poti sluji simultan lui Dumnezeu si lui Mamona, adevarului si contrariului sau.  Asemeni Proclamatiei de la Timisoara, publicata acum 21 de ani, Declaratia de la Praga din 2009 este un document esential al rupturii cu totalitarismul. Initiata, intre altii, de Vaclav Havel si Vytautas Landsbergis, Declaratia cere condamnarea simultana a regimurilor comuniste si fasciste, a ideologiilor lor, a crimelor contra umanitatii comise de aceste dictaturi. Se cere de fapt claritate morala, renuntarea la strategia dublelor standarde, la ipocrizie. Din Romania, Declaratia a fost semnata de sute de persoane, intre care si unele figuri politice si intelectuale importante, de la Mihai Sora si Valeriu Stoica la Zoe Petre, de la Catalin Avramescu la Horia-Roman Patapievici, de la Ioan Stanomir la Andrei Oisteanu, de la Mihail Neamtu la Caius Dobrescu, de la Adrian Cioflanca la Mircea Mihaies, de la Viorel Padina la Devis Grebu, de la Sorin Iliesiu si Angela Furtuna la Radu Filipescu, de la Laszlo Tokes la Sever Voinescu si Cristian Preda.  As aminti ca Declaratia a fost semnata de, pe atunci ca si acum, senatorul PNL, istoricul de profesie, Crin Antonescu.

Am salutat atunci acest lucru. Il consider in continuare relevant si tocmai de aceea nu pot sa nu-mi exprim mirarea ca dl Antonescu, devenit intre timp liderul PNL, nu vede o problema in continuarea colaborarii (aliantei politice si, vai, morale) cu un partid-emanatie condus cu mana de fier de catre un personaj declarat acum, in chip irevocabil, de catre suprema instanta judiciara a Romaniei, drept colaborator al Securitatii. Nu astept ca Radu Mazare ori Victor Ponta sa aiba framantari etice, nu este “stilul” lor, ba chiar dimpotriva.  Dar astept ca dl Antonescu sa se gandeasca atent cum ar putea continua decomunizarea in conditiile unei coalitiii care il include pe principalul adversar si pe marele loser al unei asemenea mult-asteptate si binevenite asanari a spatiului public.  Iata mai jos interventia mea intr-o discutie pe acest subiect de pe excelentul blog Madame Blogary.

Dl Crin Antonescu a semnat in 2009 “Declaratia de la Praga”. S-a jurat, in repetate randuri, ca este un adversar al dictaturii comuniste. Aceasta dictatura n-ar fi putut functiona fara Securitate. Securitatea, condusa de ofiterii “indrumati” de partid, se baza pe informatori (colaboratori platiti sau neplatiti). Dl Voiculescu a fost colaborator al Securitatii (poate si mai mult). Reiese acum ca dl Antonescu a semnat “Declaratia” dar refuza sa actioneze in spiritul ei. Cu alte cuvinte, isi incalca propria semnatura.

http://blogary.ro/2011/03/colaborarea-e-mama-progresului/?utm_source=feedburner&utm_medium=feed&utm_campaign=Feed%3A+blogary%2FxAVh+%28Madame+Blogary%29

Pentru textul largit si comentarii la articolul meu de mai sus:

http://www.contributors.ro/politica-doctrine/incalcarea-semnaturii-crin-antonescu-felix-si-declaratia-de-la-praga/

 

PS Un comentator imi atrage atentia ca este o inexactiate sa-l numesc pe Crin Antonescu istoric.  Intr-adevar, dl Crin Antonescu nu este istoric in sensul profund al cuvantului, ci posesor al unei diplome de profesor de istorie la nivel de liceu. Un autentic istoric petrece timp in arhive, participa la conferinte, simpozioane si congrese unde prezinta comunicari discutate de colegi, se documenteaza, scrie articole in reviste stiintifice, scrie ori editeaza volume, isi da un doctorat. Din cate stiu, prea ocupat cu politichia, Crin Antonescu nu si-a sustinut doctoratul. Ma indoiesc ca mai este inrolat in programul doctoral–sa o intrebam pe doamna profesoara Zoe Petre 🙂 Dar sa nu fetisizam nici acest lucru: sunt atatia doctori in varii stiinte in Romania, inclusiv printre politicenii de varf, ca nu mai e nevoie si de dl Antonescu sa largeasca trupa.

As vrea sa precizez un lucru: il cunosc (nu bine) pe Crin Antonescu din 1991, de la infiintarea PAC. Este un om inteligent, cu o imensa ambitie si cu o periculoasa inclinatie spre retorica alunecoasa si adeseori paupera semantic. Nu uit insa un lucru: in sedinta Parlamentului din decembrie 2006, Crin Antonescu a fost, impreuna cu doamna Mona Musca, singurul care s-a dus la N. Vacaroiu, cel care impasibil ingaduia acel penibil spectacol, sa protesteze impotriva infamului circ vadimiot. Sunt adevaruri factuale care trebuie precizate. Tocmai de aceea am scris acest text si sper sa-l si citeasca. Crin Antonescu ar mai putea sa se sustraga unei vraji ce-l poate distruge. Nu cred insa ca mai are resursele psihologice spre a o face. Din pacate pentru el si pentru PNL, pare sa actioneze ca un somnambul politic.

2 Responses to Dumnezeu si Mamona: Crin Antonescu, “Felix” si Declaratia de la Praga

  1. […] Până m-am liniștit, în sensul de “lăsați orice speranță cu alde Crin Antonescu” (și clasa noastră politică), după ce-am citit ce scrie pe blogul domniei sale Vladimir Tismăneanu: “Dl. Crin Antonescu a semnat în 2009 “Declarația de la Praga”. S-a jurat, în repetate rând…. […]

  2. […] ieri pentru că azi aşa sună mai bine. Memoria selectivă îl ajută la elaborarea unui tip de ”retorică alunecoasă şi adeseori pauperă semantic”, după cum spune Vladimir Tismăneanu, o retorică necesară pentru a contrabalansa singura […]

%d bloggers like this: