Necesitatea neuitarii: Ziua comemorativa europeana pentru victimele regimurilor totalitare

Sunt inca unii care se intreaba: “La ce bun insistenta pe memorie”, “La ce bun ca statele sa se implice in asumarea trecutului traumatic?” “De ce nu se lasa aceste lucruri exclusiv in seama societatii civile, a a unor generoase si admirabile initiative private?” “De ce ne mai ocupam de aducerea in fata justitiei a celor vinovati de crime impotriva umanitatii?” “Nu avem lucruri mai bune de facut decat sa rememoram la nesfarsit ororile fasismului si comunismului?” Am raspuns adeseori acestor intrebari, nu o voi face din nou acum. As vrea insa sa  accentuez ca nu suntem singuri in acest demers al confruntarii cu trecutul dictatorial, ca democratiile mature privesc aceasta chestiune ca pe una esentiala.  Institute of National Remembrance din Varşovia (Institutul Memoriei Nationale-IPN) organizează, în zilele de 23 şi 24 august 2011, o serie de evenimente menite să comemoreze victimele regimurilor totalitare. Mentionez aici ca IICCMER sustine comemorarea acestei zile, data semnarii in 1939 a funestului Pact dintre URSS si Germania nazista, in Romania, impreuna cu aceea de 22 decembrie, in memoria victimelor regimului comunist din Romania. Dupa stiinta mea, Guvernul Romaniei sustine aceasta initiativa. Ramane acum ca si Parlamentul sa o voteze. Salut interventia publica de ieri a domnului Teodor Baconschi care a tinut sa marcheze in cuvinte tulburatoare vitala necesitate a neuitarii.

http://www.hotnews.ro/stiri-esential-9901770-teodor-baconschi-europa-comemoreaza-astazi-memoria-victimelor-stalinismului-nazismului-timp-noi-unii-regreta-defilarile-comuniste-23-august.htm

În data de 23 august (“European Remembrance Day for the Victims of Totalitarian Regimes”), 34 de reprezentanţi ai Comisiei Europene şi ai guvernelor din ţări precum România, Spania, Portugalia, Danemarca, Polonia participă la o sesiune dedicată rolului ministerelor justiţiei în condamnarea crimelor comise în timpul regimurilor totalitare. În data de 24 august, 23 de lideri ai unor instituţii de cercetare şi investigare a regimurilor totalitare (precum Centre for Historical Research and Documentation on War and Contemporary Society – Belgia, Institute for the Study of Totalitarian Regimes – Cehia; Estonian Institute of Historical Memory – Estonia) iau parte la o sesiune de lucru.

IICCMER este reprezentat de dr. Damiana Oţoiu, directorul Departamentului exil şi minorităţi.

www.crimelecomunismului.ro

In “Times Literary Supplement” (TLS) din 12 august am publicat o recenzie la o recenta carte direct legata de chestiunea justitiei morale si politice. Este vorba de lucrarea profesorului James Mark, “The Unfinished Revolution. Making Sense of the Communist Past in Central-Eastern Europe”, aparuta in 2011 la Yale University Press. Voi publica in curand traducerea in romaneste a recenziei mele. Pentru moment, iata un fragment:

A few years ago, the political scientist Gesine Schwan wrote about the “zerstörliche Kraft des Schweigens” (the destructive power of silence). Even the Polish historian, journalist and former dissident Adam Michnik, one of the most adamant opponents of lustration in his country and elsewhere, supports the strategy “Amnesty yes, amnesia no”. More than once Michnik has quoted Zbigniew Herbert’s words: “Who are we to forgive in the name of those betrayed at dawn?” Former Communists were not innocent souls branded as demons by vindictive mobs. (…) victims were real victims, crimes were real crimes,  and to criticize the focus on documenting them by invoking societal collaboration is,  to put it mildly, silly. De-Communization, in Romania, Poland, Hungary or the former GDR is not a “witch-hunt”: those named as responsible for crimes against humanity perpetrated by Communist dictatorships were indeed criminals.  Post-Communist democratization is not a teleological myth, but the genuine transition from the mockery, indeed the trampling of law, to the rule of law. The Manichean image of an uncompromising battle between radical, mono-maniacal anti-Communists and (presumably persecuted) former Communists is a gross caricature of the real moral and political tensions of post-Communist political cultures.

Comments are closed.

%d bloggers like this: